În motivare s-a arătat că suprafaţa de 850 mp teren la care face referire este ocupată de pârâţii anterior menţionaţi ca urmare a faptului că aceştia în decursul timpului şi-au extins proprietăţile profitând de faptul că terenul a fost în administrarea Primăriei Slatina ca urmare a naţionalizării.
Se învederează instanţei că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a redobândit terenul din cauză.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoz. 480 şi 584 C. civ.
Prin precizarea depusă la dosar pentru termenul de judecată din 14.12.2007, reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând totodată introducerea în cauză în calitate de pârâţi a numiţilor MZ, MG, PM, Prefectura jud. Olt, Primăria Mun. Slatina prin primar în calitate de reprezentant al Comisiei Locale de Aplicare a legilor Fondului Funciar Slatina. De asemenea, şi-a completat acţiunea cu următoarele capete de cerere: compararea titlului de proprietate al autoarei sale Caba Iulia Margareta Corina, respectiv sentinţa civilă 8097/1996 cu titlurile de proprietate asupra terenurilor deţinute de către pârâţi în baza Ordinului prefectului cu nr. 137/2000 şi 4/2001. Constatarea nulităţii absolute parţiale a Ordinului prefectului nr. 137/2000, respectiv constatarea nulităţii absolute a Ordinului prefectului nr. 4/2001.
La data de 02.05.2007, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor pârâtului PM, respectiv ID, GG, MVC, CD.
Prin precizarea depusă la dosar pentru termenul de judecată din data de 11.06.2007, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Instituţiei Prefectului Olt în locul Comisiei Jud. de Aplicare a Legii 18/1991.
1)Pârâta BNP Constantinescu Veronica a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională ( fila 61 dosar Slatina) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate având în vedere că nu deţine nici o suprafaţă de teren decât cea menţionată în titlul de proprietate.
Prin cererea reconvenţională a arătat că înţelege să revendice suprafaţa de 30 mp, fie prin obligarea reclamantei să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie această suprafaţă de teren sau prin obligarea reclamantei să-i achite contravaloarea acesteia.
În motivare a arătat că la încheierea contractului nr. 3385/1997, s-a prevăzut că terenul este în suprafaţă de 1113 mp dar din măsurători a rezultat o diferenţă în minus de 30 mp.
Faţă de cererea reconvenţională formulată de pârâta BNP Constantinescu Veronica, reclamanta pârâtă reconvenţional a formulat întâmpinare ( f. 86,87 dosar Slatina), prin a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată având în vedere faptul că la data încheierii contractului 3385/1997 reclamata reconvenţională nu a făcut nici un fel de obiecţie privind cuprinderea suprafeţei şi este posibil ca diferenţa invocată de reclamanta reconvenţională să nu fie reală, ea datorându-se unei diferenţe tehnice determinată de gradul diferit de precizie a instrumentelor de măsurate utilizate la acea dată.
2)Pârâta DMM a depus întâmpinare ( f. 74 dosar Slatina) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât ocupă doar terenul pe care-l deţine conform actelor de proprietate.
În motivare se arată că autorii săi respectiv DN şi DI au cumpărat conform înscrisului autentificat sub nr. 1180/23.09.1964, suprafaţa de teren de 450 mp de la GAG. De la data achiziţionării terenului şi până în prezent nu s-a produs nici o modificare a acestuia şi nici nu a existat vreun litigiu privind dreptul de proprietate.
La data de 07.05.2007, pârâta DMM împreună cu , Pârâta DD au depus o nouă întâmpinare prin care au reiterat solicitarea de respingerii a cererii reclamantei cu menţiunea că înţeleg să solicite cheltuieli de judecată de 1000 lei.
3)Pârâtul PN a depus întâmpinare ( f. 3 vol. I) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, având în vedere că suprafaţa de teren pe care o deţine este cea menţionată în actele de proprietate pe care le posedă. Astfel, prin actul de vânzare cumpărare nr. 1103/26.03.1996 şi certificatul de moştenitor nr. 47/11.03.1996, se atestă existenţa unui teren de 630 mp plus construcţii.
4)Pârâtul AV a depus întâmpinare ( f. 23 vol I) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată precizând că imobilul pe care îl stăpâneşte a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6666/27.06.1994, iar la momentul cumpărării ca şi în prezent, terenul şi casa erau împrejmuite de un gard din zidărie vechi de peste 90 de ani. Prin urmare perimetrul în care se află terenul şi casa sa nu a fost niciodată modificat.
De asemenea, se învederează instanţei faptul că deşi reclamanta solicită teren de pe suprafaţa deţinută de pârât, acesta nu se învecinează cu imobilul său.
5)Pârâtul Pestriţu Nicolae a depus întâmpinare( f. 44 vol I)prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat pe motiv că o cauză similară a fost soluţionată de Judecătoria Slatina prin sentinţa civilă nr. 118/11.01.2006.
Reclamanta a formulat concluzii cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârât arătând că obiectul prezentei cauze spre deosebire de cea care a făcut obiectul dosarului 10793/2004 al Judecătoriei Slatina, este de revendicare a suprafeţei de 850 mp, acţiune formulată în contradictoriu cu 15 pârâţi şi care priveşte totodată şi stabilirea liniei de hotar, dar şi anularea ordinelor de împroprietărire emise de către prefectul jud. Olt către PM, Pestriţu Nicolae şi Pestriţu Gheorghe Nicolae.
Se învederează instanţei că nu există identitate cu privire la obiect, întrucât diferă atât suprafaţa revendicată, cât şi temeiul legal şi limitele de investire a instanţei având în vedere că în prezenta cauză se solicită şi anularea Ordinului prefectului.
În cursul cercetării judecătoreşti, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar în probaţiune:
-dosar Slatina: sentinţa civilă 8097/03.12.1996 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar 9134/1996 ( f. 4-6 şi 112-113), sentinţa civ. 118/11.01.2006 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar 10793/2004 ( f. 12-13), copie a Ordinului prefectului nr. 4/2001 ( f. 14-15), copie a deciziei civile nr. 584 A din 20.03.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar 3107/2002 ( f. 43-45), copie certificat fiscal ( f. 51), copie contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3385/02.12.1997 ( f. 52,53), plan de situaţie şi releveu imobil ( f. 54-56), copie a Ordinului prefectului nr. 136/2000 ( f. 57), act de vânzare autentificat sub nr. 1180/23.09.1964 ( f. 75), certificat de moştenitor nr. 1041/12.12.1989 ( f. 76), certificat de moştenitor nr. 858/03.11.1982 ( f. 77).
– Vol I- dosar constituit la Judecătoria Tg.Mureş: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1103/26.03.1996 ( f. 4), certificat de moştenitor nr. 47 din 11.03.1996 ( f. 5), schiţă imobil din str. Horea nr. 16( f. 6), 538/1996 ( f. 7), schiţă imobil str. Cloşca nr. 1( f. 8), contract de vânzare cumpărare 6666 din 27.06.1994 ( f. 24), certificat de moştenitor 622/16.06.1994 ( f. 25), sentinţa civ. 118/11.01.2006 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar 10793/2004 (f. 46,47), copie raport de expertiză depus în dos. 681/311/2007 al Judecătoriei Slatina ( f. 76-79), copie a Ordinului prefectului nr. 4/2004 ( f. 87,88), precum şi actele care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 4/2004 ( f. 90-95), Act de vânzare cumpărare din 15.05.1977 ( f. 100), copie a Ordinului prefectului nr. 134/2000 ( f. 102), extras CF 14920 Slatina ( f. 103), încheiere OCPI ( F. 104), memoriu tehnic şi plan de amplasament delimitare ( f. 105, 107-109), certificat de aliniere ( f. 126), autorizaţie pentru lucrări nr. 3/1977 ( f. 127), adresa nr. 11950/1999 a Primăriei Slatina, ( f. 129), Hotărârea Comisiei Jud. Olt ( f. 130), raport de expertiză tehnică întocmit în dos. 107/93/2004 al Judecătoriei Slatina ( f. 131-142), actele care au stat la baza emiterii Ordinului Prefectului 134/2000 ( f. 147-158), contract de vânzare cumpărare din 28.09.1922 ( f. 162-163), declaraţie înscrisă la grefa Tribunalului Olt ( f. 164), act dotal ( f. 165), proces verbal 650/16.05.1931 ( f. 166,167), act de vânzare cumpărare înscris în Notariatul de Stat Slatina din 23.09.1964 ( f. 220).
– Vol II- dosar constituit la Judecătoria Tg.Mureş: plan de încadrare şi plan de releveu pentru str. Horea ( f. 108,109), probe foto ( f. 111-112 şi 255-259 ), copie a raportului de expertiză întocmit în dos. 9941/311/2008 al Judecătoriei Slatina având ca obiect dovezi, ( f. 130-137), extras din Registrul aflat la grefa Tribunalului Olt privind actul de schimb transcris la nr. 247/1938 ( f. 140), contractul de vânzare cumpărare din 16.05.1977 transcris sub nr. 477 în Registrul de transcripţiune ( f. 141), întâmpinarea depusă de Comisia Locală Municipală de Aplicare a legilor Fondului Funciar Slatina în dosarul 6845/311/2007 al Judecătoriei Slatina ( f. 167) întâmpinarea depusă de Comisia Judeţeană de Aplicare a legilor Fondului Funciar Olt în dosarul 6845/311/2007 al Judecătoriei Slatina ( f. 168), copia sent. Civ. 6080/13.,11.2007 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul 6845/311/2007( f. 169,170), adresa nr. 236/30.03.1992 a Primăriei Slatina ( f. 171), concluziile depuse de Caba Iulia în dos. 3033/1998 ( f. 175), copie sent. Civ. 2692/28.04.1998 în dos. 3033/1998 ( f. 176), extras CF 9950 Slatina , 12341 Slatina ( f. 180-183), act de dezlipire şi contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1092-1093/08.02.2006 ( f. 185-188), certificat de moştenitor 1041/12.11.1989 ( f. 189), decizia nr. 51 a Baroului Olt ( f. 201), decizia 5415 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dos. 6304/1997 ( f. 202-203), listing ORC ( f. 204), cerere de recepţie înregistrată sub nr. 517/2006 la OCPI ( f. 207), cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de Caba Iulia ( f. 209-2010), copia încheierii civile 214/11.02.2009 pronunţată în dosar 9941/311/2008 ( f. 234), autorizaţie de înstrăinare ( f. 241), contract de închiriere nr. 72 ( f. 244), plan întocmit în 1974 ( f. 248, 249), decizia nr. 135 A Consiliului Popular Slatina ( f. 250).
– Vol III- dosar constituit la Judecătoria Tg.Mureş: contract de închiriere nr. 72( f. 329), copie încheiere 2222 în dosar 9722/311/2009 al Judecătoriei Slatina ( f. 390), copia sent. Civ. 8097/03.12.1996 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul 9134/1996 ( f. 391-392), copie sent. Civ. 2692/1998 ( f. 395), copie decizie 1246/1994 ( f. 396,397), contract de v/cumpărare 1103/1995 ( f. 398), act de vânzare ( f. 453), certificat de moştenitor 622/16.06.1994 ( f. 455), copie sent. Civ. 118/2006 ( f. 457,458), copie decizie 452/2006 ( f. 459-460), copie raport efectuat în dosar 10793/2004 ( f. 461-463), bonuri fiscale, facturi şi chitanţei privind cheltuieli de deplasare ( f. 464-473),
De asemenea, a fost încuviinţată şi administrată în cauză proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, fiind depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Alexandru Dorin Martin ( f. 46-63 vol. II), precum şi răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi ( f. 419-434 vol III).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în data de 28.09.1922 autentificat şi înregistrat în grefa Tribunalului Olt sub nr. 2837/1922, Elisabeta I. Şanta cumpără de la soţii Maior imobilul situat în Slatina, str. Maica Domnului compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 1829 mp, având vecini: la nord- Al. Ghirgiu pe 46,5 m, la sud pe str. Maica Domnului pe 45,15 m la răsărit colonel Posulescu pe latură de 42,55 m şi la apus pe o latură de 37,40 m.
Prin declaraţia înregistrată în Registrul de transcripţiuni al Tribunalului Olt sub nr. 1888/12.05.1923, vânzătorii, respectiv soţii Maior precum şi colonel Posulescu în calitate de vecin au menţionat că actul de vânzare cumpărare anterior menţionat se modifică în sensul că laturile spre Maica Domnului sunt pe o lăţime de 47,65 m, iar latura spre Al. Ghirgiu are cu 2, 50 m mai mult decât s-a trecut în act.
Prin actul dotal înregistrat la tribunalul Olt, la data de 16 mai 1931, soţii Şanta transferă fiicei lor Maria Şanta (Niculescu) proprietatea asupra imobilului din Slatina, str. Sergent Rădulescu (fosta Maica Domnului)
La data de 15.03.1991 Caba Iulia Margareta, fiica lui Niculescu Maria, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1950 mp situat în Slatina, str. Cloşca.
Prin sentinţa civilă 8097/03.12.1996 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar 9134/1996, definitivă şi irevocabilă s-a admis acţiunea în revendicare formulată de Caba Iulia Margareta în contradictoriu cu Consiliul Local Slatina şi RAGCL Slatina care au fost obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren de 1950 mp, intravilan, situat în str. Cloşca, nr. 1.
La data de 2 decembrie 1997 prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3385, Caba Iulia Margareta Corina a înstrăinat către pârâta BNP Constantinescu Veronica imobilul compus din 1113 mp, teren şi construcţii.
La data de 10.03.2000, Caba Iulia Margareta Corina formulează cerere înregistrată la Primăria Slatina sub nr. 4757, prin care arată că i s-a reconstituit prin hotărâre judecătorească imobilul din str. Cloşca şi care a fost anterior proprietatea mamei sale. În acelaşi timp prin cerere se arată că potrivit actului de vânzare-cumpărare imobilul dobândit de bunicii săi avea suprafaţa de 1829 mp iar în anul 1997 prin schiţa cadastrală efectuată de SC Balada s-au regăsit doar 1113 mp. Petenta Caba Iulia Margareta Corina a arătat totodată că diferenţa de teren a fost atribuită de Primăria Slatina d-lui Pestriţiu care şi-a construit o vilă pe terenul său.
Reclamanta, în calitate de legatar cu titlu universal al defunctei Caba Iulia Mrgareta Corina, conform deciziei civile nr. 584/A din 20.03.2003 a Tribunalului Bucureşti, a solicitat reconstituirea de către Comisia Locală Municipală de Aplicare a legilor Fondului Funciar Slatina a suprafeţei de 850 mp. reprezentând diferenţă de teren între suprafaţa restituită conform sentinţei civile 8097/03.12.1996 şi terenul vândut prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3385. Prin hotărâre a Comisiei Judeţene contestaţia reclamantei a fost respinsă cu motivarea că dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost reconstituit prin sentinţa civilă 8097/03.12.1996 astfel încât cei 850 mp fac parte din suprafaţa de 1950 mp reconstituită conform sentinţei anterior menţionate. Prin sentinţa civilă nr. 5060/13.11.2007 pronunţată de Judecătoria Slatina, definitivă, s-a respins contestaţia reclamantei împotriva hotărârii a Comisiei Judeţene motivat de faptul că pentru suprafaţa de teren de 837 mp, petenta are titlu de proprietate reprezentat de sentinţa civilă 8097/03.12.1996.
Având în vedere înscrisurile în probaţiune depuse la dosar, instanţa reţine că în fapt antecesoarei reclamantei, prin sentinţa civilă 8097/03.12.1996, irevocabilă, i s-a recunoscut ca atare dreptul de proprietatea asupra imobilului din str. Cloşca. În ceea ce priveşte suprafaţa efectivă a imobilului cu privire la care s-a purtat litigiul, trebuie avut în vedere faptul că, astfel cum rezultă din sentinţa anterior menţionată, în cauză nu s-a efectuat o expertiză topografică sens în care imobilul revendicat de Caba Iulia Margareta Corina nu a fost în mod efectiv măsurat datele privind suprafaţa, indicate de instanţă, având strict rol de individualizare a acestuia. Acţiunea a fost admisă de instanţe având în vedere pe de o parte faptul că imobilul din str. Cloşca nr. 1 apărea pe numele mamei reclamantei iar pe de altă parte faptul că RAGCL Slatina şi Consiliul local nu au făcut dovada unui titlu în baza căruia deţineau imobilul. Prin urmare, suprafaţa efectivă a imobilului, dincolo de valoarea acesteia ca şi element de individualizare, nu a fost pusă în discuţie şi supusă probaţiunii, instanţa pronunţându-se cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului din str. Cloşca nr.1, astfel cum acesta a fost dovedit ca fiind anterior în proprietatea numitei Niculescu Maria, imobil aflat în administrarea RAGCL Slatina. Având în vedere aceste aspecte precum şi menţiunile exprese ale antecesoarei reclamantei (f. 210 vol 2) privind suprafaţa de 1829 mp a imobilului şi nu de 1950 mp, aspect ce se coroborează totodată cu menţiunile din contractul de vânzare cumpărare încheiat în data de 28.09.1922 şi a declaraţiei ce a completat acest act, instanţa reţine că în fapt antecesoarea reclamantei a revendicat şi primit conform sentinţei civile un imobil a cărui suprafaţă este mai mică decât cea menţionată în cuprinsul hotărârii judecătoreşti, suprafaţa indicată de instanţă având aşadar un rol orientativ, nefiind un aspect supus controlului jurisdicţional şi tranşat cu autoritate de lucru judecat. Astfel, antecesoarea reclamantei nu putea revendica un imobil mai mare decât cel dobândit prin act de vânzare-cumpărare de bunicii săi şi transmis prin act dotal mamei sale. În acelaşi sens sunt şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Astfel, expertul a identificat imobilul ce a aparţinut antecesorilor reclamantei atât prin raportare la cuprinsul sentinţei civile cât şi prin raportare la actele de proprietate prezentate de reclamantă (actul de vânzare-cumpărare din 1922 precum şi actul rectificativ al convenţiei) şi a ajuns la concluzia că acesta are o suprafaţă de 1914,16 mp. Concluziile expertului fiind justificate prin prisma actelor în probaţiune depuse la dosar şi detaliate de către acesta prin răspunsul la obiecţiunile stabilite de instanţă vor fi avute în vedere ca atare la soluţionarea prezentei cauze, în condiţiile în care astfel cum s-a arătat deja, menţiunile din dispozitivul sentinţei civile 8097/03.12.1996 au rol de identificare a imobilului, nereprezentând aspecte supuse controlului judecătoresc.
Având în vedere suprafaţa de 1914,16 mp, reconstituită de expert în baza înscrisurilor în probaţiune depuse la dosar de reclamantă şi având în vedere planul topo, anexa 2A la raportul de expertiză, completat (f. 425 vol. 3), instanţa va proceda la compararea titlurilor părţilor, inclusiv analiza valabilităţii acestora prin prisma susţinerilor reclamantei privind nulitatea celor două ordine de prefect. În acest sens, trebuie verificat, având în vedere că potrivit adreselor depuse la dosar de Primăria Slatina aliniamentele stradale au rămas nemodificate, în ce măsură pârâţii în cauză ocupă fără titlu vreo porţiune din terenul revendicat de reclamantă.
În ceea ce priveşte pe pârâta BNP Constantinescu Veronica instanţa reţine că potrivit concluziilor raportului de expertiză, acesta ocupă suprafaţa de teren de 1.077,84 mp. Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 3385 pârâta a dobândit de la antecesoarea reclamantei imobilul în suprafaţă de 1113 mp, teren şi construcţii. Instanţa constată că în fapt întreg terenul în cauză, identificat de expert conform planului topo de la f. 425 dosar, prin punctele 13-21-20-19-16-17-18-11-12-13, este ocupat de pârâta BNP Constantinescu Veronica în baza unui titlu pe deplin opozabil reclamantei sens în care acţiunea în revendicare a reclamantei faţă de această pârâtă apare ca neîntemeiată. În fapt, pârâta BNP Constantinescu Veronica nu ocupă nicio porţiune din terenul revendicat de reclamantă, teren ce constă în diferenţa între terenul reconstituit prin sentinţa civilă 8097/03.12.1996 şi terenul vândut de Caba Iulia prin contractul 3385/1997.
Pârâtele DMM şi DD, conform raportului de expertiză efectuat în cauză ocupă o suprafaţă de teren de 440,61 mp. Conform concluziilor expertului, din această suprafaţă, 23,55 mp se suprapun pe terenul de 1914.16 mp, care constituie punctul de referinţă în prezenta analiză. În ceea ce priveşte titlu de care cele două pârâte se prevalează, acesta este reprezentat de actul de vânzare-cumpărare nr. 1180 din 23.09.1964, act prin care Ghirgiu Alexandrul Gheorghe (care apare menţionat ca vecin în actul de vânzare-cumpărare din 1922) a înstrăinat către DN şi DI imobilul –teren şi construcţii situat în str. Horia. Potrivit certificatelor de moştenitor 1041/1989 şi 858/1982 imobilul, în suprafaţă totală de 450 mp. a fost transmis pe cale succesorală pârâtelor.
Pârâtul AV, conform raportului de expertiză efectuat în cauză şi modificat ca urmare a obiecţiunilor formulate, ocupă o suprafaţă de teren de 550,90 mp din care suprafaţa de 98,20 mp se suprapune pe terenul revendicat de reclamantă. În dovedirea dreptului său de proprietate pârâtul AV a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6666 din 27.06.1994, contract din care reiese că acesta a cumpărat de la Tudoran Viorica, imobil, construcţie plus teren în suprafaţă de 400 mp. Vânzătoarea, conform certificatului de moştenitor nr. 622/1994 moştenise acest imobil în suprafaţă totală de 500 mp de la defunctul Manţiu Nicolae, decedat în 1947.
Pârâtul PN conform raportului de expertiză ocupă 641,15 mp din care 78,06 mp fac parte din terenul revendicat de reclamantă. Imobilul în suprafaţă de 630 mp a fost dobândit de pârâtul PN prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1103 din 26.03.1996, de la Ghimişescu Natalia. Aceasta la rândul său dobândise imobilul pe cale succesorală, de la Ghimişescu Liviu, conform certificatului de moştenitor nr. 47/1996
Având în vedere faptul că potrivit raportului de expertiză imobilele pârâţilor DMM şi DD, AV, PN se află pe acelaşi aliniament, reprezentând latura nordică a imobilului revendicat de reclamantă, şi potrivit expertizei toate cele trei imobile se suprapun parţial cu terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 1922, având în vedere totodată înscrisurile depuse în probaţiune, instanţa va analiza în acelaşi cadru acţiunea reclamantei faţă de cei trei pârâţi sus-menţionaţi. Astfel, deşi se reţine pe de o parte faptul că o parte din vecinii aflaţi la nordul proprietăţii ocupă suprafeţe de teren mai mari decât cele menţionate în titlurile de proprietate, în acelaşi timp trebuie avut în vedere faptul că proprietăţile sunt delimitate astfel încă din anul 1945. În acest sens instanţa are în vedere raportul de expertiză efectuat în dosarul 9941/311/2008, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Slatina şi având ca obiect „asigurare de dovezi”. Conform acestui raport de expertiză linia de hotar dintre imobilul pârâtului AV şi imobilul pârâţilor BNP Veronica Constantinescu respectiv pârâţii MN şi MZ (linia fiind aceeaşi şi pentru imobilele aparţinând fam. Dobrescu şi Popescu) este identificată printr-un gard despărţitor cu o vechime de cel puţin 60 de ani. În acest sens trebuie totodată avut în vedere faptul că potrivit expertizei efectuate în prezenta cauză (plan topo f. 425) imobilul construit de pârâţii Pestriţiu este practic lipit de gardul ce desparte proprietăţile pârâţilor Dobrescu şi Achimescu. În actele de proprietate de care aceşti pârâţi se prevalează (inclusiv certificate de moştenitor) se menţionează că au dobândit imobile care se învecinează la sud cu Pestriţiu Nicolae şi Marin. Acest aspect confirmă pe de o parte vechimea zidului despărţitor iar pe de altă parte demonstrează fără echivoc că nici unul dintre pârâţii sus-menţionaţi nu şi-a extins spre sud limita proprietăţii, în detrimentul reclamantei. În acest sens trebuie avut în vedere faptul că suprafeţele de teren indicate de expert ca fiind suprapuse pe terenul solicitat de reclamată sunt relativ reduse raportat la întreg imobilul situat în str. Horea iar pe de altă parte faptul că deşi doi dintre pârâţi ocupă suprafeţe mai mari decât cele din titlu de proprietate, cel de al treilea, respectiv fam. Dobrescu ocupă în fapt o suprafaţă mai mică. Toate aceste inadvertenţe între suprafeţele măsurate de expert şi cele efectiv ocupate de pârâţi (fie că sunt în plus sau în minus) pot fi explicate prin inexactitatea sau chiar inexistenţa măsurătorilor la momentul la care au fost întocmite actele de proprietate. Dat fiind faptul că pârâţii respectă întrutotul aliniamentul proprietăţilor precum şi vecinătăţile acestora conform actelor prin care au dobândit imobilele, instanţa reţine ca neîntemeiate susţinerile reclamantei privind faptul că aceştia şi-ar fi extins proprietăţile.
Trebuie totodată menţionat faptul că reclamanta se prevalează în prezenta cauză de sentinţa civilă 8097/03.12.1996 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar 9134/1996, definitivă şi irevocabilă, aceasta reprezentând titlul pe care îl supune comparaţiei. Prin sentinţa civilă sus-menţionată s-a reţinut faptul că terenul aflat anterior în proprietatea d-nei Niculescu Maria se afla în administrarea RAGCL Slatina fără nici un titlu şi pârâţii Consiliul Local Slatina şi RAGCL Slatina au fost obligaţi să-i lase antecesoarei reclamantei, în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren de 1950 mp. În acelaşi timp, această sentinţă civilă deşi stabileşte implicit un drept real de proprietate în favoarea reclamantei în ceea ce priveşte imobilul în litigiu, se raportează strict la imobilul aflat în administrare la acea dată, la pârâta RAGCL Slatina şi este opozabilă strict părţilor în proces, respectiv Primăriei Slatina şi RAGCL Slatina. În mod evident, aspectele consfinţite jurisdicţional, respectiv recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză trebuie respectate ca atare dar în egală măsură nu pot fi absolutizate efectele hotărârii judecătoreşti, în sensul că nu pot fi extinse cu privire la persoane care nu au avut calitatea de parte în cauză şi pe cale de consecinţă nu le este opozabilă hotărârea, în sensul că actul jurisdicţional nu creează nici drepturi şi nici obligaţii în sarcina terţilor. Pornind de la aceste consideraţii, instanţa reţine că pârâţii Dobrescu, Achimescu şi Popescu au dobândit imobilele, în limitele şi cu vecinătăţile din prezent (astfel cum s-a menţionat anterior aceştia nu şi-au modificat limitele imobilelor stăpânite) prin acte juridice cu dată certă anterioară pronunţării hotărârii judecătoreşti de care se prevalează reclamanta. De asemenea trebuie avut în vedere faptul că în lipsa unor legi speciale de reparaţie, la acea dată acţiunile în revendicare formulate în contradictoriu cu statul român aveau un pronunţat caracter constitutiv în sensul că stabileau inexistenţa unui titlu prin care imobilul fusese preluat de stat şi se dispunea restituirea. Or, prin aceasta nu se putea aduce atingere drepturilor câştigate anterior de alte persoane. În acest sens de altfel, sentinţa civilă de care se prevalează reclamanta priveşte strict imobilul aflat la acel moment în detenţia Primăriei Slatina şi RAGCL Slatina, instanţa reţinând doar prin raportare la aceste două pârâte că este afectată proprietatea reclamantei. Or, la acea dată imobilele pârâţilor sus-menţionaţi existau deja, în configuraţia actuală sens în care sentinţa civilă nu doar că nu le este opozabilă în calitate de terţi dar nici nu priveşte, sub aspectul obiectului imobilele care se aflau şi se află în proprietatea pârâţilor Dobrescu, Achimescu şi Popescu.
Faţă de cele ce preced instanţa reţine că titlul de care se prevalează reclamanta nu priveşte imobilele deţinute de pârâţii Dobrescu, Achimescu şi Popescu. De asemenea instanţa reţine că pârâţii au făcut dovada faptului că au dobândit imobilele, în limitele actuale, anterior recunoaşterii dreptului de proprietate al antecesoarei reclamantei prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. În aceste condiţii instanţa reţine că o eventuală modificare în timp a limitei nordice a proprietăţii antecesorilor reclamantei, pe de o parte în mod cert nu poate fi imputată pârâţilor iar pe de altă parte nu a fost probată în cauză şi nici nu poate fi prezumată ca atare, în detrimentul actualilor vecini, mai ales în condiţiile în care date fiind diferenţele mici de suprafaţă aceste inadvertenţe se pot explica prin simple deficienţe de măsurare sau chiar de transcriere având în vedere vechimea documentelor. Prin urmare, acţiunea în revendicare a reclamantei faţă de pârâţii Dobrescu Mihaela şi DD, AV şi PN va fi respinsă ca neîntemeiată, neputându-se reţine în cauză că aceştia ar folosi fără drept, vreo suprafaţă de teren din imobilul proprietatea reclamantei.
În ceea ce priveşte acţiunea în revendicare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Mihai Nicolae, MZ, MG, Pestriţu Nicolae, decedat, prin moştenitori, PM, decedat prin moştenitori, aceasta implică nu doar o comparare a titlurilor ci şi o analiză a acestora având în vedere faptul că s-a solicitat de reclamantă anularea Ordinelor Prefectului Judeţului Olt, ordine care reprezintă în fapt titlul de proprietate al acestor pârâţi.
În acest cadru instanţa va analiza totodată şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Pestriţiu Nicolae.
Prin sentinţa civilă nr. 118/11.01.2006 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar 10793/2004, a fost respinsă acţiunea reclamantei BFSC în contradictoriu cu pârâtul Pestriţiu Nicolae, având ca obiect obligarea acestuia să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren de 837 mp din str. Cloşca. În considerente instanţa a reţinut că pârâtul ocupă o suprafaţă de teren de 328 mp în baza Ordinului Prefectului iar această suprafaţă nu afectează proprietatea reclamantei deoarece diferenţa solicitată de aceasta, de 837 mp nu este deţinută de pârât.
Conform art. 1201 C.civ autoritatea de lucru judecat presupune o triplă identitate de obiect, cauză şi părţi. În analiza acestor condiţii trebuie pornit de la principiul securităţii raporturilor juridice, autoritatea de lucru judecat fiind un atribut al hotărârii judecătoreşti, recunoscut ca atare de legiuitor tocmai pentru a evita reluarea unui litigiu definitiv soluţionat fiind aşadar interzisă reluarea verificărilor jurisdicţionale asupra aspectelor tranşate cu ocazia unei alte judecăţi. În egală măsură este necesar a se avea în vedere strict aspectele verificate jurisdicţional anterior, în caz contrar respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de chemare în judecată pe motiv că ar fi fost deja soluţionată de o altă instanţă deşi cuprinde elemente diferite, ar echivala cu o încălcare a dreptului de acces la justiţie, garantat de art. 6 CEDO. Astfel, relevantă apare hotărârea dată de Curtea europeană în cauza Lungoci împotriva României, caz în care s-a statuat că a avut loc o încălcare a art. 6 întrucât respingerea acţiunii în revendicare a reclamantei pe excepţie de autoritate de lucru judecat a reprezentat o încălcare a dreptului de acces la justiţie. Deşi s-a reţinut de către Curte că respingerea unei acţiuni ca urmare a admiterii excepţiei de lucru judecat reprezintă o limitare legitimă şi justificată a dreptului de acces la justiţie, în acelaşi timp s-a apreciat că în condiţiile în care în a doua acţiune în revendicare reclamanta a indicat un nou temei, prevalându-se de aspecte noi în susţinerea cererii, omisiunea instanţei de a verifica aceste susţineri a reprezentat o încălcarea a dreptului la un proces echitabil.
Din această perspectivă, instanţa reţine că în prezenta cauză reclamanta a înţeles să solicite inclusiv anularea Ordinului Prefectului în temeiul căruia pârâtul şi-a justificat posesia imobilului în procesul anterior, aspect care nu a făcut obiectul unei verificări jurisdicţionale. Eventuala admitere a acţiunii reclamantei în anularea Ordinului Prefectului Judeţului Olt nr. 4 din data de 14.05.2001 ar avea ca efect direct lipsirea pârâtului Pestriţiu Nicolae de titlul în baza căruia deţine imobilul. Or, tocmai existenţa acestui titlu a motivat decizia instanţei de respingere a cererii reclamantei. Prin urmare acţiunea reclamantei în prezentul dosar are o altă justificare, respectiv inexistenţa unui titlu al pârâtului, spre deosebire de situaţia verificată jurisdicţional în dosarul 10793/2004 în care s-a verificat strict dacă pârâtul ocupă o altă suprafaţă decât cea pe care o poate justifica în baza Ordinului Prefectului. Faţă de aceste aspecte instanţa apreciază că există o diferenţă de cauză juridică între cele două dosare, astfel încât va proceda la respingerea ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Pestriţiu Nicolae.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de anulare a Ordinului Prefectului Judeţului Olt nr. 4 din data de 14.05.2001, instanţa reţine că acest Ordin a fost emis la aproximativ 5 ani de la data la care antecesoarei reclamantei i se recunoscuse dreptul de proprietate asupra imobilului din str. Cloşca, nr. 1 prin sentinţa civilă 8097/03.12.1996. Astfel, ordinul atacat a fost emis ca urmare a cererii formulate de Pestriţiu Nicolae şi Pestriţiu Marin în anul 2000 (f. 145 vol 1), aşadar ulterior recunoaşterii dreptului de proprietate al antecesoarei reclamantei asupra aceluiaşi imobil. Cererea a fost admisă de Primăria Municipiului Slatina prin Hotărârea 15/30.04.2001, cei doi pârâţi fiind înscrişi în tabelul nominal nr. 1927/2001 ca fiind persoane al căror teren agricol a intrat în proprietatea statului şi se află în administrarea consiliului local, fiind restituit în condiţiile art. 36 din legea 18/1991.
Art. 36 alin. 6 din legea 18/1991 – la data emiterii hotărârii menţionate, prevedea însă că atribuirea în proprietate a terenurilor se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor. Or, în cazul de faţă Primăria Slatina nu doar că avea obligaţia de a face verificări în ceea ce priveşte terenul cu privire la care a formulat cerere de atribuire, dar în calitate de parte în procesul finalizat prin sentinţa civilă 8097/03.12.1996 era obligată să respecte ca atare dreptul de proprietate al reclamantei conform dispoziţiilor instanţei. Mai mult, la data de 25.05.1999 Primăria Slatina emite o adresă către Caba Iulia (f. 212 vol. 3) prin care răspunde că cererea acesteia de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 830 mp nu poate fi soluţionată întrucât în str. Cloşca nr. 1 nu este teren disponibil iar acesta nici nu a făcut obiectul Legii 18/1991 pentru ca ulterior să propună atribuirea terenului către pârâţii Pestriţiu. În aceeaşi ordine de idei, solicitările reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate asupra diferenţei de teren au fost respinse de Municipiul Slatina cu motivarea că dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost reconstituit prin sentinţa civilă 8097/03.12.1996 astfel încât cei 850 mp fac parte din suprafaţa de 1950 mp reconstituită conform sentinţei anterior menţionate. Sentinţa civilă nr. 5060/13.11.2007 a confirmat această soluţie. În aceste condiţii propunerea Primăriei Municipiului Slatina, propunere ce a stat la baza emiterii Ordinului nr. 4/2001 reprezintă o încălcarea în primul rând a obligaţiei ce-i incumbă în calitate de parte în dosarul 9134/1996 a Judecătoriei Slatina, respectiv de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei, terenul din str. Cloşca nr. 1. Mai mult, această acţiune a reprezentat în sine o încălcare a obligaţiei ce le revenea acestor instituţii, în calitate de depozitari ai autorităţii de stat de a respecta ca atare dreptul de proprietate consfinţit printr-o hotărâre judecătorească definitivă. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Păduraru c. României că, în calitatea sa de gardian al ordinii publice, statul are o obligaţie morală de a stabili un exemplu, a cărei respectare trebuia asigurată de organele sale învestite cu misiunea de protecţie a ordinii publice. Din această perspectivă, într-o situaţie similară celei analizate în prezenta cauză, Curtea a stabilit că vânzarea imobilului de către stat ulterior recunoaşterii dreptului unui terţ asupra imobilului, nu este o simplă vânzare a bunului altuia întrucât această vânzare a survenit cu încălcarea flagrantă a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamantului. Mutatis mutandis concluzia este valabilă pentru orice acţiune de înstrăinare, fie ea şi cea de emitere a titlului de proprietate în favoarea unui terţ conform prevederilor legale. Recunoaşterea dreptului unui terţ – în cazul de faţă pârâţii Pestriţiu – nu se putea face de autorităţi prin încălcarea drepturilor deja recunoscute reclamantei. Astfel, trebuie avut în vedere faptul că la momentul emiterii Ordinului prefectului, ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare prin sentinţa civilă nr. 8097/03.12.1996, Municipiul Slatina nu mai avea în proprietate/administrare imobilul în cauză astfel încât acesta nu putea face obiectul unei dispoziţii în temeiul art. 36 din Legea 18/1991 care stabileşte ca şi situaţie premisă existenţa unor terenuri proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor.
Emiterea Ordinului atacat a avut ca efect între altele imposibilitatea reclamantei de a redobândi posesia asupra imobilului, în ciuda faptului că s-a pronunţat în acest sens o sentinţă rămasă definitivă, aspect care prin prisma jurisprudenţei CEDO constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamantei, ingerinţă apreciată ca fără bază legală în condiţiile în care statul, conform unei sentinţe judecătoreşti definitive nu avea nici un titlu asupra imobilului (cauza Păduraru c. României). Prin urmare, revine instanţei judecătoreşti sesizate cu cererea de anulare a ordinului, obligaţia ca în limitele competenţei sale să interpreteze şi să aplice dreptul intern având totodată în vedere necesitatea de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale, astfel cum sunt recunoscute şi protejate de Convenţie. În cazul de faţă, instanţa are în principal în vedere faptul că spre deosebire de situaţia pârâţilor Dobrescu Mihaela şi DD, AV şi PN ale căror drepturi au luat naştere anterior pronunţării sentinţei civile 8097/03.12.1996, drepturile pârâţilor Pestriţiu Nicolae şi Pestriţiu Marin au fost recunoscute prin acte ulterioare, emise cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată.
Având în vedere aspectele sus-menţionate, instanţa apreciază întemeiată cererea reclamantei de anulare a Ordinului Prefectului Judeţului Olt nr. 4 din data de 14.05.2001 sens în care va dispune ca atare.
Astfel, instanţa, raportat la cuprinsul raportului de expertiză aflat la dosar constată că pârâţii Pestriţiu Nicolae prin moştenitori: Pestriţu Floarea, Pestriţu Marian, Burciu Daniela şi PM, decedat prin moştenitori: ID, GG, MVC CD nu au un titlu opozabil reclamantei în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 322,47 mp. Pe cale de consecinţă va obliga pârâţii sus-menţionaţi să respecte şi să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului identificat conform planului topo aflat la fila 425 dosar – anexa 2A la raportul de expertiză, efectuat de d-l expert Martin Alexandru-Dorin, delimitat prin punctele 13-21-20-19-16-15-14.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de anulare în parte Ordinul Prefectului Judeţului Olt nr. 134 din data de 22.08.2000 instanţa constată că potrivit adresei MAI nr. 195354/19.06.2009 (f. 301 vol. 2), actele care au stat la baza emiterii ordinului 134/2000 nu pot fi identificate, Instituţia Prefectului justificând lipsa acestora prin aceea că şi-a schimbat sediul. Prin urmare, în verificarea valabilităţii acestui ordin instanţa va avea în vedere înscrisurile depuse în probaţiune de pârâţii MN, MZ şi MG (acte depuse de aceştia prin registratură la f. 99-102 vol.1). Conform actului de vânzare-cumpărare încheiat între Băloiu Profira la data de 16 mai 1977, aceasta le-a înstrăinat pârâţilor imobilul compus din casă şi terenul aferent, situat în str. Bujorului nr. 15, cu menţiunea că imobilul a fost dobândit de vânzătoare prin actul de schimb autentificat sub nr. 2647/1938. Convenţia nu face nici un fel de referire la suprafaţa imobilului, singura menţiune fiind cea privind trecerea terenului în proprietatea statului conform Legii 58/1974. De asemenea din extrasul de la Arhivele Statului (f.140 vol. 2) nu se poate stabili care era suprafaţa de teren care a făcut obiectul actului de schimb transcris sub nr. 2647.
Conform autorizaţiei aflate la f. 241 dosar, Băloiu Profira a fost autorizată să vândă strict imobilul compus din construcţii în timp ce terenul a trecut în proprietatea statului. În aceste condiţii, apar ca întemeiate susţinerile reclamantei vizând faptul că nu se poate justifica Ordinul Prefectului pentru suprafaţa de teren de 680 mp., din moment ce niciunul dintre actele de care se prevalează pârâţii nu conţin referiri cu privire la suprafaţa de teren achiziţionată. În egală măsură trebuie avut în vedere faptul că, astfel cum s-a arătat în cazul pârâţilor Pestriţiu, ordinul prefectului care constituie titlul pârâţilor MN, MZ şi MG a fost emis în baza propunerii Municipiului Slatina din data de 17.07.2000, aşadar la 4 ani după ce se recunoscuse dreptul de proprietate al antecesoarei reclamantei asupra terenului. Astfel, în ceea ce priveşte valabilitatea acestui ordin, sunt de asemenea incidente consideraţiile anterioare privind necesitatea recunoaşterii şi respectării dreptului de proprietate al reclamantei, conform hotărârii judecătoreşti anterioare, definitive şi irevocabile. Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât reclamanta a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar calitatea de proprietar asupra imobilului în timp ce actele care susţin Ordinul Prefectului nu confirmă pentru pârâţi decât dreptul de proprietate asupra construcţiei. Practic în cauză niciunul din înscrisurile de care se prevalează pârâţii nu confirmă dreptul de proprietate al acestora asupra unei suprafeţe de 680 mp.
Conform raportului de expertiză efectuat de dl expert Martin Alexandru-Dorin, pârâţii MN, MZ şi MG ocupă o suprafaţă de teren de 314,34 mp din imobilul recunoscut ca fiind proprietatea reclamantei prin sentinţă judecătorească. Având în vedere acest aspect, instanţa va admite cererea reclamantei în ceea ce priveşte anularea parţială a ordinului Prefectului nr. 134/2001, sens în care va anula ordinul pentru suprafaţa de teren stabilită de expert ca fiind în proprietatea reclamantei parcelă delimitată prin punctele 11-27-26-18, conform planului topo aflat la fila 425 dosar – anexa 2A la raportul de expertiză completat ca urmare a obiecţiunilor.
Pe cale de consecinţă va obliga pârâţii MN, MZ şi MG să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 314,34 mp delimitat conform planului topo aflat la fila 425 dosar – anexa 2A la raportul de expertiză completat ca urmare a obiecţiunilor, efectuat de d-l expert Martin Alexandru-Dorin, parcelă delimitată prin punctele 11-27-26-18.
Având în vedere soluţia dată de instanţă cererii reclamantei având ca obiect revendicare, ca urmare a recunoaşterii dreptului de proprietate al acesteia asupra terenurilor aflate în posesia pârâţilor Pestriţiu Nicolae prin moştenitori: Pestriţu Floarea, Pestriţu Marian, Burciu Daniela şi PM, decedat prin moştenitori: ID, GG, MVC CD respectiv pârâţii MN, MZ şi MG, instanţa va analiza cererea reclamantei de stabilire a liniei de hotar precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii MN, MZ, MG, AV şi PN.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, aceasta a fost invocată de pârâţi la termenul de judecată din data de 10.11.2008 şi motivată pe faptul că pârâţii MN, MZ, MG, AV şi PN nu se învecinează cu reclamanta nefiind aşadar posibil nici să fi preluat teren din proprietatea acesteia nici să se stabilească o linie de hotar între părţi. În cadrul concluziilor pe fond la termenul de judecată din data de 25.05.2010 pârâţii prin reprezentant au reiterat aceste aspecte, arătând că din moment ce Pestriţiu nu ocupă teren de la reclamantă, sunt excluse raporturile de vecinătate şi grăniţuire.
Cu privire la aceste aspecte, instanţa a stabilit anterior că Ordinul Prefectului nr. 4/2000 a fost emis în mod nelegal sens în care s-a dispus anularea acestuia şi s-a recunoscut în contradictoriu cu pârâţii Pestriţiu, prin moştenitori, dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 322,47 mp delimitat conform planului topo aflat la fila 425 dosar – anexa 2A la raportul de expertiză efectuat de d-l expert Martin Alexandru-Dorin, parcelă delimitată prin punctele 13-21-20-19-16-15-14. prin urmare, faţă de susţinerile pârâţilor MN, MZ, MG, AV şi PN şi având în vedere configuraţia terenurilor potrivit raportului de expertiză depus la dosar, instanţa constată existenţa raporturilor de vecinătate sens în care va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii MN, MZ, MG, AV şi PN.
Având în vedere dispoziţiile 584 C.civ. şi faţă de cuprinsul raportului de expertiză instanţa va stabili linia de hotar între terenurile proprietatea reclamantei ( terenul în suprafaţă de 314,34 mp delimitat conform planului topo aflat la fila 425 dosar – anexa 2A la raportul de expertiză şi terenul în suprafaţă de 322,47 mp delimitat conform aceluiaşi plan topo) şi terenurile proprietatea pârâţilor astfel cum această linie de hotar rezultă din planul topo aflat la fila 425 dosar – anexa 2A la raportul de expertiză respectiv pe liniile delimitate de punctele 13-21-20-19-16-15-14 şi pe liniile delimitate de punctele 11-27-26-18.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă-reconvenţional BNP Constantinescu Veronica, instanţa reţine că aceasta priveşte suprafaţa de 30 mp, reprezentând diferenţa între suprafaţa de teren vândută conform contractul de vânzare cumpărare nr. 3385/1997 şi suprafaţa efectiv ocupată de pârâta reclamantă-reconvenţional.
Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 3385/1997, pârâta reclamantă-reconvenţional a achiziţionat o suprafaţă de teren de 1113 mp., preţul vânzării fiind de 500.000.000 lei, fiind aşadar o vânzare „altfel decât pe măsură” în exprimarea art. 1328 C.civ. Textul de lege anterior menţionat dispune ca în cazul vânzării pe un preţ global diferenţa în plus sau în minus între întinderea declarată şi cea reală nu se ia în consideraţie. Doar în cazul în care diferenţa este de 1/20 din imobilul vândut ( în cazul de faţă echivalentul a 1/20 este de 55,65 mp) cumpărătorul are dreptul de a cere completarea preţului, conform art. 1329 C.civ. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamanta-reconvenţională are în folosinţă o suprafaţă de 1.077,84 mp. Diferenţa de 35,16 mp putând fi justificată prin erori de măsurare şi apreciată de legiuitor ca fiind derizorie prin raportare la întreg imobilul, vândut global, nu dă naştere unui drept în patrimoniul reclamantei – reconvenţionale în calitate de cumpărător nici în ceea ce priveşte despăgubiri şi cu atât mai puţin unui drept real. Soluţia se impune în condiţiile în care reclamanta – reconvenţională a achiziţionat imobilul global, individualizat prin vecinătăţile şi în limitele actuale, conform unei documentaţii topografice pe care şi-a însuşit-o ca atare şi care face parte din contractul de vânzare-cumpărare. Aşadar, în concret reclamanta-reconvenţională stăpâneşte imobilul pentru care a achitat preţul, astfel cum acest imobil a fost delimitat prin convenţie şi schiţa anexă la aceasta. Prin urmare, acţiunea faţă de succesorul vânzătoarei pentru diferenţa de 35,16 mp va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere soluţia dată cererii reclamantei, instanţa în aplicarea dispoziţiilor art. 274 c.pr.civ. va obliga pârâţii care au căzut în pretenţii, respectiv Pestriţu Nicolae prin moştenitori: Pestriţu Floarea, Pestriţu Marian, Burciu Daniela şi PM, decedat prin moştenitori: ID, GG, MVC CD precum şi pârâţii MN, MZ şi MG, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă respectiv taxa de timbru şi cheltuieli aferente expertizei topografice.
Cererea pârâţilor BNP Constantinescu Veronica, DMM, DD şi PN de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată. Astfel, deşi pretenţiile reclamantei faţă de aceştia au fost respinse, pârâţii sus-menţionaţi nu au făcut dovada suportării unor cheltuieli determinate de desfăşurarea prezentului litigiu. De asemenea, cererea pârâtei reclamanta-reconvenţională BNP Constantinescu Veronica de obligare a reclamantei în calitate de pârât-reconvenţional la plata cheltuielilor de judecată se impune a fi respinsă având în vedere soluţia dată cererii reconvenţionale.
În ceea ce-l priveşte pe pârâtul AV, având în vedere faptul că cererea reclamantei faţă de acesta a fost respinsă, instanţa va admite cererea sa de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar (f. 464- 473), înscrisuri ce fac dovada suportării unor cheltuieli determinate de deplasarea d-lui AV în vederea participării la proces. În acest sens instanţa va obliga reclamanta la plata către pârâtul AV a sumei de 1146,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 786,74 lei costuri determinate de cazare iar 360,17 lei reprezentând contravaloarea combustibilului.
