-sa se constatate calitatea de proprietara a utilajului masina de brodat ZSK 169 seria 13363,
-sa fie obligata pârâta la predarea bunului mai sus mentionat catre reclamanta, iar în subsidiar în cazul în care nu mai este posibila restituirea utilajului în natura, obligarea pârâtei la plata contravalorii utilajului în valoare de 20.000 lei,
-cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca a achizitionat utilajul masina de brodat ZSK 169 seria 13863, de la vânzatoarea S.C. M S S.R.L., utilaj achitat conform facturii nr. 217749 emisa în data de 22.10.2005 cu suma de 34 652,80 RON.
Reclamanta a aratat ca, în acea perioada reclamanta îsi desfasura activitatea la punctul de lucru situat pe str. C nr. 40 în Târgu Mures, imobil unde îsi desfasura activitatea si pârâta si ca între timp, partile s-au hotarât sa se asocieze si sa înfiinteze o noua societate, motiv pentru care au achizitionat utilajul care face obiectul prezentei cereri.
Asocierea dintre parti nu s-a mai concretizat, iar dupa aproximativ un an, respectiv 2006, datorita spatiului mic din imobilul situat pe str. C nr. 40, nemaiputând desfasura activitatea în acel loc doua firme, reclamanta s-a mutat în alt imobil, luând bunurile sale la noul sediu, însa, în ceea ce priveste utilajul masina de brodat ZSK 169 seria 13863, datorita greutatii acestuia de 450-550 kg si o unitatea centrala care cântareste 60 kg, le-a lasat la punctul de lucru situat pe str. C nr. 40 în Târgu Mures, întelegându-se cu pârâta ca le va ridica la o data ulterioara.
Dupa câteva saptamâni, reclamanta a sunat reprezentantul pârâtei în vederea fixarii unei zile în care reclamanta sa-si ridice utilajul, însa nu a mai fost sunat înapoi de catre nici un reprezentant al pârâtei.
Reclamanta a mai aratat ca timp de 2 ani a încercat pe cale amiabila stingerea conflictului purtând diferite conversatii fie telefonic, fie prin intermediului internetului, a email-urilor, dar nu i s-a raspuns.
Reclamanta a mentionat ca, dupa ce a epuizat orice cale de comunicare în scopul de a solutiona situatia dintre parti, i-a trimis o notificare pârâtei în scopul înapoierii bunului care nu-i apartinea, notificare în urma careia, nu a primit nici un raspuns, motiv pentru care la data de 17.012.2008, reclamanta a trimis pârâtei o invitatie la conciliere, însa pârâta nu i-a dat curs.
Reclamanta a mai precizat ca a încercat sa-si recuperez bunul, dar nu am reusit deoarece a avut nevoie de acordul pârâtei pentru a-1 putea muta datorita faptului ca se impunea luarea unor masuri mai speciale pentru mutarea utilajului. Lucru pe care pârâta nu i 1-a permis, astfel ca a solicitat admiterea cererii asa cum a fost formulata.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii pârâta a aratat ca actiunea reclamantei este nefondata si formulata cu scopul imoral de a obtine un folos injust si de a încerca îngreunarea situatiei economice a pârâtei, care sub aspectul obiectului principal de activitate se afla în concurenta cu societatea reclamanta.
Pârâta a aratat ca societatea desi a fost înfiintata în anul 1992 si desfasoara activitate de broderie mecanica, niciodata nu a achizitionat în nume propriu masini de brodat, acestea fiind puse la dispozitia sa de catre asociatii – persoane fizice.
În ceea ce priveste pretentiile reclamantei cu privire la o masina de brodat cu 8 capuri care se afla în posesia pârâtei, acestea sunt nefondate având în vedere ca masina de brodat nu poate fi identificata ca având seria 13863, ca masina de brodat solicitata de reclamanta.
Pârâta a mai aratat ca masina de brodat cu 8 capuri se afla în posesia sa începând cu anul 2004, care formeaza proprietatea asociatilor – persoane fizice Szasz Imre Zoltan si Roman Levente, care le-au cumparat de la un cetatean turc care comercializa masini pentru industria textila în municipiul Tg.-Mures.
Fata de cele mai sus aratate, precum si faptul ca, în urma încetarii colaborarii dintre cele doua societati s-a creat o stare de concurenta comerciala, pârâta considera ca, scopul prezentei cauze este încercarea îngreunarii situatiei economice a acesteia.
De asemenea, pârâta a mai aratat ca profitându-se de faptul ca, niciuna din parti nu detine acte de provenienta, nu-i da dreptul reclamantei sa solicite obligarea pârâtei la plata contravalorii utilajului în valoare de 20.000 lei.
Având în vedere aceste aspecte, pârâta a aratat ca actiunea reclamantei este netemeinica, solicitând respingerea acesteia si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, pârâta a invocat prev. art.115 C.pr.civ.
La dosar s-au depus urmatoarele înscrisuri: factura (f.4), convocator la conciliere (f.5-6), notificare (f. 8-9), interogatoriu (f. 28-30, 45), raspuns la interogator (f 37), avize (f. 40-41), declaratie (f 51), facturi (f 52, 86), declaratie de martori (f 53-54), raport de expertiza pentru evaluare bun mobil (f 68-75), plansa foto (f 76), nota de evaluare (f 79), listare pagina web (f 87-88, 111-114), tabel (f 108).
Analizând probele administrate constata urmatoarele:
Instanta stabileste mai întâi ca data fiind calitatea partilor, obiectul de activitate si natura bunului revendicat raporturile dintre acestea au potrivit art. 4 C com natura comerciala.
Asupra fondului cauzei, astfel cum reiese din înscrisul de la fila 4 în data de 22.10.2005 coroborat cu declaratiile martorilor, se retine ca în baza contractului de vânzare cumparare încheiat cu furnizorul M S SRL, reclamanta a dobândit proprietatea bunului mobil constând în masina de brodat ZSK 169 seria 13863 în schimbul unui pret de 34652,8 lei.
Bunul fusese anterior dobândit de vânzatoarea SC M S SRL de la societatea Berghemtex RRL în schimbul unui pret de 34362,44 ron astfel cum reiese din înscrisul de la fila 52.
Bunul achizitionat de reclamanta a fost livrat la punctul de lucru din Tg Mures str C nr. 40 conform avizelor de însotire a marfii depuse la dosar la filele 40,41 unde îsi desfasurau activitatea la acea data atât reclamanta cat si parata, astfel cum reiese din declaratiile martorilor audiati.
Dupa mutarea punctului de lucru al reclamantei din imobilul situat in str. C nr. 40 Tg Mures bunul a ramas la vechiul punct de lucru urmând sa fie mutat ulterior. Desi a fost notificata, pârâta refuza restituirea bunului.
Fata de acestea instanta constata ca reclamanta a facut dovada proprietatii bunului revendicat si aflat în stapânirea de fapt a pârâtei si ca aceasta din urma nu a prezentat si dovedit ca este proprietara bunului ori ca detine vre-un titlu care sa ii confere dreptul de folosinta ori posesie a bunului împotriva vointei reclamantei de a redobândi posesia bunului.
Fata de dispozitiile art 1169 C civ, instanta nu a putut primi apararile pârâtei din întâmpinare câta vreme nu a solicitat administrarea niciunei probe care sa confirme împrejurarile de fapt invocate in aparare.
S-a apreciat ca fata de împrejurarea ca bunul se afla în stapânirea de fapt a pârâtei în baza întelegerii cu reclamanta astfel cum reiese din declaratiile martorilor audiati respectiv ca urmare a faptului ca parata desfasura activitate în acelasi spatiu unde avea punctul de lucru si reclamanta si de unde aceasta din urma s-a mutat, întelegându-se cu pârâta ca utilajul sa fie ridicat mai târziu, în cauza nu este operabila prezumtia absoluta de proprietate în beneficiul pârâtei.
Pentru a aprecia în acest sens s-a avut în vedere ca potrivit art. 1853 alin 1 , art. 1855 C civ. pârâta era doar un detentor precar –depozitar – iar nu un posesor.
Atitudinea paratei însa de negare a dreptului celui de la care detine prin acte de rezistenta la exercitiul dreptului sau constând in împiedicarea reclamantei de a-si recupera bunul, blocarea usilor de acces, refuzul de a lua contactul cu aceasta pentru stabilirea datei pentru ridicarea bunului, se încadreaza în cazul de intervertire a posesiei de la art. 1858 pct. 2 C civ.
Cu toate acestea, în urma intervertirii pârâta s-a transformat din detentor precar în posesor de rea credinta, neputând beneficia de acele efecte ale posesiei care sunt conditionate de buna credinta.
Prin urmare, în privinta pârâtei nu este aplicabila prezumtia absoluta de proprietate a bunului mobil posedat prevazuta de art. 1909, 1910 C civ. ci doar o prezumtie relativa de proprietate prevazuta de art. 1854 C civ care însa a fost rasturnata în cauza prin probele administrate.
În consecinta, apreciind ca reclamanta a facut dovada dreptului afirmat în sensul ca din probele administrate a reiesit ca este proprietara bunului mobil revendicat detinut de pârâta si a carui valoare actuala se situeaza peste 20.000 lei astfel cum reiese din coroborarea expertizei cu înscrisurile depuse la dosar si actul de dobândire, în temeiul art 480 C civ va admite acest capat de cerere.
În consecinta si tinând seama si de principiul disponibilitatii partii, va obliga pârâta sa restituie reclamantei bunul iar în cazul in care restituirea in natura este imposibila, sa achite reclamantei suma de 20.000 ron reprezentând contravaloarea bunului revendicat proprietatea reclamantei.
Cu privire însa la petitul de constatare a proprietatii bunului in favoarea reclamantei, in temeiul art. 111 C civ. instanta îl va respinge ca inadmisibil, având in vedere ca potrivit dispozitiei enuntate actiunea in constatare este admisibila doar in ipoteza in care reclamanta nu are la îndemâna actiunea in realizarea dreptului afirmat si acre se solicita a fi constatat. Ori in speta de fata actiunea în realizare respectiv cea având ca obiect revendicarea bunului mobil nu doar ca exista dar a si fost exercitata de reclamanta, constituind obiectul petitului doi al actiunii, care a fost admis.
Asupra cheltuielilor de judecata si constatând ca pârâta a cazut in pretentii, in temeiul art. 274 C pr. civ. va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 4276,2 lei reprezentând cheltuieli de judecata compuse din taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expert si onorariu avocatial conform chitantei nr. 9/15.09.2010.
