Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.56/277/11.01.2011, reclamanţii F. M.-E. şi F. A.-M., au formulat în contradictoriu cu pârâţii N.C. şi N.E., acţiune de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii, solicitând obligarea pârâţilor la plata acestora din urmă. Au mai solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că prin sentinţa civilă nr.484 din 12.04.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele şi rămasă irevocabilă prin respingerea recursului (decizia civilă nr.621/29. 09.2010 a Tribunalului Buzău), pârâţii au fost obligaţi la plata unor daune cominatorii de câte 5 lei pe fiecare zi de întârziere în sarcina fiecăruia dintre pârâţi, până la executarea efectivă a obligaţiei prevăzute în sentinţa civilă nr.757/01.06.2007 a Judecătoriei Pătârlagele. Conform acestei din urmă sentinţe pârâţii aveau obligaţia să desfiinţeze coteţele de porc şi păsări amplasate în incinta magaziei ce are peretele din spate pe linia de hotar şi aflate la o distanţă mai mică de 10 metri de imobilul proprietatea reclamanţilor. Din cauza refuzului pârâţilor de a sentinţei civile nr.757/01.06. 2007 au solicitat obligarea acestora la daune cominatorii ca mijloc de constrângere a debitorilor obligaţiei de a face în vederea îndeplinirii acesteia. Instanţa a admis acţiunea prin sentinţa civilă nr.484/ 12.04.2010 obligând pe fiecare dintre pârâţi la daune cominatorii de câte 5 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data pronunţării sentinţei si până la executarea întocmai a dispozitivului sentinţei civile nr.757/01.06.2007 a Judecătoriei Pătârlagele.
Întrucât nici în această situaţie pârâţii nu s-au conformat obligaţiei instanţei şi în raport de decizia XX/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanţii solicită transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii în vederea executării acestora pe calea executării silite. Apreciază valoarea daunelor compensatorii la suma de 1200 lei pe perioada 12.04.2010-12.12.2010.
Au depus la dosar Decizia civilă nr.621/29.09.2010 a Tribunalului Buzău prin care a fost respins recursul pârâţilor împotriva sentinţei civile nr.484/12.04.2010 privind obligarea acestora la daune cominatorii, sentinţa civilă nr.484/12.04.2010 .
Pârâţii au formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii cu motivarea că s-au conformat dispoziţiilor sentinţei civile nr.757/2007 iar la data de 21.09.2010 au procedat la demolarea coteţelor de porci si păsări.
Printr-o notă de şedinţă depusă la termenul din 18.03.2011 reclamanţii au precizat că daunele compensatorii reprezintă prejudiciul moral suferit de aceştia prin neexecutarea obligaţiei de către pârâţi, prejudiciul estimat la suma de 1500 lei în perioada 12.04.2010-12.03.2011. Se arată că în ciuda demersurilor lor repetate de a-i determina pe pârâţi să îşi îndeplinească obligaţiile, aceştia din urmă au manifestat o atitudine de dispreţ şi de şicanare a reclamanţilor prin obligarea acestora să suporte mirosurile pestilenţiale şi poluarea fonică produse de păsările din gospodăria pârâţilor. Cu privire la evaluarea prejudiciului s-a arătat că în lipsa unor criterii clare pentru prejudiciul moral, au considerat că, în condiţiile in care daunele cominatorii calculate până în prezent ar fi de 1650 lei pentru fiecare pârât (3300 în total), o valoare de 1500 lei a daunelor compensatorii ar fi rezonabilă.
În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat proba cu interogatoriul pârâtului N.C. şi cu înscrisuri, precum şi efectuarea unei cercetări locale.
Pentru a dovedi că şi-au îndeplinit obligaţiile pârâţii au solicitat audierea a doi martori.
În cauză s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului N.C., au fost audiaţi martorii D.V. şi G.G., propuşi de către pârâţi, iar la data de 18.03.2011 instanţa a efectuat o cercetare locală, cele constatate fiind consemnate în procesul-verbal încheiat cu acest prilej.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie:
Prin sentinţa civilă nr.757/01.06.2007 s-a admis capătul de cerere privind desfiinţarea (reamplasarea) unor construcţii cu destinaţie WC, coteţe de păsări si porci, edificate de către pârâţi în incinta magaziei al cărei perete din spate se află pe linia de hotar dintre proprietăţile părţilor si amplasate la mai puţin de 10 metri de locuinţa reclamanţilor, cu încălcarea OMS nr.536/1997.
Potrivit acestui text de lege – art.16 – „adăposturile pentru creşterea animalelor în curţile persoanelor particulare se amplasează la cel puţin 10 metri de cea mai apropiată învecinată şi se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfortul vecinilor”.
Deşi hotărârea menţionată a rămas irevocabilă, pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile şi încercările de executare silită au eşuat, astfel că, pentru constrângerea acestora de a-şi executa obligaţiile de demolare a construcţiilor în litigiu si de reamplasare a acestora, s-a utilizat procedura obligării la daune cominatorii.
Prin sentinţa civilă nr.484/12.04.2010 a fost obligat fiecare dintre pârâţi la daune cominatorii în cuantum de câte 5 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data pronunţării sentinţei si până la executarea întocmai a obligaţiei instituite prin dispozitivul sentinţei civile nr.757/01.06.2007 a Judecătoriei Pătârlagele. Prin prezenta acţiune se solicită înlocuirea daunelor cominatorii cu daune compensatorii, acestea din urmă reprezentând prejudiciile aduse creditorilor obligaţiei prin neexecutarea acesteia de către pârâţi.
Susţinerea pârâţilor în sensul că şi-au îndeplinit obligaţiile în cursul lunii septembrie 2010 sunt contrazise de constatările făcute personal de către instanţă cu ocazia cercetării la faţa locului si consemnate în procesul verbal încheiat la data de 18.03.2011. Astfel, din probatoriul administrat în dosarul nr.1467/2006 în care s-a pronunţat sentinţa nr.757/2007, a rezultat că în incinta unei magazii ce are peretele din spate pe linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, pârâţii au amenajat coteţe de păsări, porci si WC la o distanţă mai mică de 10 metri de locuinţa reclamanţilor, încălcându-se dispoziţiile art.16 din OMS nr.537/1997 şi producându-se poluarea mediului si disconfortul vecinilor, în speţă al reclamanţilor.
Cu ocazia cercetării locale efectuată la data de 18.03.2011 instanţa a constatat că în incinta respectivă, care există şi în prezent, se află încă construcţia cu destinaţia de WC care nu a fost dezafectată şi cu privire la care, deşi pârâtul N.C. afirmă că nu s-a mai utilizat conform destinaţiei, s-a constatat că nu s-a vidanjat toaleta si nu s-a astupat groapa şi în prezent în aceasta s-au acumulat apele pluviale. De asemenea, în incinta magaziei s-a constatat că, deşi a fost demolat coteţul de porci, mai există încă un coteţ de păsări referitor la care pârâtul precizează că este amplasat la peste 10 metri de construcţia reclamanţilor, iar în jurul acestuia pe tot terenul din incintă s-a constatat prezenţa unor dejecţii provenite de la păsări, de dată recentă, ceea ce duce la concluzia că pârâţii au adăpostit păsări în această incintă, deşi au susţinut contrariul.
Faţă de cele constatate se apreciază că pârâţii cu rea-credinţă nu au executat nici până la data efectuării cercetării locale dispoziţiile sentinţei civile nr.757/01.06.2007. Reaua-credinţă rezultă din faptul că, deşi au fost obligaţi la daune cominatorii pentru neexecutarea obligaţiei, şi cu toate demersurile reclamanţilor, au ignorat obligaţiile instituite în sarcina lor, încercând să sugereze într-o interpretare personală faptul că şi-au îndeplinit aceste obligaţii.
Aşa cum s-a reţinut şi în doctrină, dar şi în practica judecătorească şi în cuprinsul Decizii XX/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii, daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere spre a-l determina pe debitor să-şi execute obligaţia asumată. Ele sunt un mijloc indirect de a executării în natură a obligaţiilor, cu posibilitatea de a fi aplicate chiar şi în cazul obligaţiilor intuitu personae. Daunele cominatorii nu au nici o legătură cu prejudiciul încercat de creditor şi nu au un caracter reparator, ci caracterul unei pedepse civile tocmai prin ameninţarea pe care o prezintă pentru debitor.
Pentru repararea prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a obligaţiei debitorului, se poate cere obligarea acestuia din urmă la daune compensatorii (înlocuirea daunelor cominatorii cu daune compensatorii în măsura prejudiciului suferit).
Astfel, potrivit disp.art.1073 cod civil, „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei”, iar dacă acest lucru nu este cu putinţă, el „are dreptul la desdăunare”. Aceste desdăunări reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor şi se numesc despăgubiri (daune interese) compensatorii.
Condiţiile de acordare a acestor daune interese sunt acele condiţii existente în cazul răspunderii civile delictuale, fapta ilicită în speţă constând în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul acesteia.
Raportându-ne la condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale (art.998, 999 cod civil) rezultă că pentru acordarea daunelor compensatorii trebuie întrunite cumulativ cele patru condiţii şi anume: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă si prejudiciu si vinovăţia autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu. Aşa cum s-a arătat mai sus fapta ilicită a pârâţilor a fost dovedită prin aceea că nu au executat în mod corespunzător obligaţia de a-şi demola construcţiile în litigiu cu consecinţa restabilirii stării de normalitate, adică încetarea poluării mediului si a disconfortului adus proprietarilor vecini, vinovăţia pârâţilor este de asemenea dovedită.
În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat reclamanţilor prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de către pârâţi, instanţa reţine că acesta este de natură morală şi este determinat de atitudinea şicanatorie a pârâţilor care, prin exploatarea necorespunzătoare a adăposturilor pentru animale, a creat reclamanţilor un disconfort de natură psihică. Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu rezultă direct din materialitatea faptei.
Prin urmare, instanţa apreciază că se impune repararea pecuniară a prejudiciului suferit de către reclamanţi, chiar dacă acesta este un prejudiciu nepatrimonial.
Fiind un prejudiciu moral, în lipsa unor criterii de cuantificare instanţa va aprecia în echitate şi în consecinţă urmează a considera că suma de 1000 lei pentru perioada de la data instituirii obligaţiei faţă de pârâţi si până la data pronunţării acţiunii, cu titlu de daune interese compensatorii, este o despăgubire rezonabilă şi suficientă şi totodată un mijloc de a constrânge pârâţii să-şi îndeplinească întocmai obligaţiile.
În consecinţă urmează a admite în parte acţiunea in sensul arătat mai sus si a respinge restul pretenţiilor reclamanţilor ca fiind nefondate.
Fiind în culpă procesuală pârâţii urmează a fi obligaţi potrivit art.274 cod procedură civilă la cheltuieli de judecată respectiv la plata în solidar către reclamanţi a sumei de 560 lei reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite în parte acţiunea pentru transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii, şi în consecinţă;
Dispune înlocuirea parţială a daunelor cominatorii cu daune compensatorii şi obligă pârâţii, în solidar, la plata către reclamanţi a sumei de 1000 lei cu titlu de daune compensatorii.
Respinge restul pretenţiilor reclamanţilor.
Obligă pârâţii în solidar la 560 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Fără cale de atac.
5
