În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 2776 mp., situat în satul Căluşeri, înscris în CF nr. 626 Căluşeri, nr. top.119,120, a constituit proprietatea defunctei SM,născută Muică, decedată la data de 02.05.1972, în Tg. Mureş. Între aceasta, reclamant şi numitul Markodi Gyorgy s-a încheiat la data de 25.04.1972, un de vânzare cumpărare în privinţa acestui imobil.
Mai menţionează că de la data cumpărării imobilul a fost partajat de dobânditori, în cote de câte de ½ parte, astfel că de la data întocmirii acestui act până în prezent, reclamantul a exercitat asupra terenului intravilan în suprafaţă de circa 1500 mp. şi construcţii, o posesie utilă, continuă, neîntreruptă , netulburată şi publică.
De asemenea a învederat că proprietara tabulara SM, nu a lăsat moştenitori, fiind în prezenţa unei succesiuni vacante şi că valoarea imobilului în litigiu este de 30.000 lei.
În drept, au fost invocate disp. art.28 – Legea nr. 115/1938, art. 112 C.pr.civ.
Prin precizarea de acţiune depusă la dosar la termenul de judecată din data de 06.04.2009, de către reclamant a fost modificat cadrul procesual prin introducerea în cauză în plus faţă de pârâtul Consiliul Local, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mureş şi a Comunei Ernei, în calitate de pârâţi. A fost motivat acest cadrul prin invocarea disp. art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 5 alin.8 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007, în succesiuni le urmează a fi declarate vacante reprezentarea statului se face prin serviciul juridic din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş a depus la dosar note de şedinţă, prin care a susţinut că după constatarea vacanţei succesorale să se dea curs în sensul emiterii certificatului de vacanţă succesorală.
Prin precizarea de acţiune depusă de către reclamant la termenul de judecată din data de 03.05.2010 a fost modificat cadrul procesual în ceea ce priveşte părţile, susţinând că a înţeles să atragă în calitate de pârât Statul Român, prin D.G.F.P. În privinţa obiectului, cererea a suferit de asemenea modificări, reclamantul solicitând pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul descris.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Statul Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş a solicitat respingerea pretenţiilor materializate în precizarea de acţiune anterioară. Acesta a apreciat că acţiunea reclamantului îmbracă forma unei acţiuni în executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare, care poate fi îndreptată numai împotriva celui care s-a obligat a vinde, Statul neavând această calitate, sens în care apreciază netemeinicia pretenţiilor reclamantului.
Acelaşi pârât a formulat şi cerere reconvenţională, depusă la dosar la data de 2.09.2010, prin intermediul căreia a solicitat să se dispună în sensul punerii în posesie a acestuia, pentru suprafaţă de teren indicată de către reclamant în cuprinsul acţiunii, emiterea certificatului de vacanţă succesorală în favoarea sa.
Reclamantul, pârât reconvenţional a solicitat respingerea cererii reconvenţionale (f.132-133). A susţinut că prin constatarea vacanţei succesorale şi declararea ca moştenitor a Statului Român, obligaţia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare îi revine acestuia din urmă, în calitate de moştenitor, potrivit art. 652 C civil.
Instanţa a reţinut cauza în pronunţare, pentru termenul din 20.12.2010, însă în raport de numărul mare al precizărilor, în special în privinţa cadrului procesual, a dispus repunerea acesteia pe rol şi a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a indica, dincolo de orice echivoc, părţile cu care a înţeles să se judece în contradictoriu.
Reclamantul a formulat note de şedinţă, şi în final precizare de acţiune.
Prin aceasta din urmă a susţinut calitatea de pârâţi a Comunei Ernei, a Statului Român, fiind solicitată introducerea în cauză şi a pârâtului Markodi Gyorgy, în calitate de coproprietar, în contradictoriu cu care să se dispună partajul terenului, în cote egale de ½ parte fiecare, formarea a două loturi, conform raportului de expertiză, atribuirea în favoarea reclamantului a lotului nr. 1, în suprafaţă totală de 1329 mp, şi în favoarea acestui din urmă pârât a lotului nr. 2, în suprafaţă de 1447 mp. Au fost menţinute capetele de cerere vizând constatarea vacanţei succesorale, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul descris.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 1671, 20 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu următoarele înscrisuri: extras de carte funciară (f.5), certificat de deces al numitei SM şi extras din registrul de deces (f.6 şi 51), contract provizoriu de vânzare cumpărare (f.7 şi13,), certificat de atestare fiscală nr. 2254/2009 (f.20 şi 57), adeverinţă cu privire la teren eliberată de Comuna Ernei (f.23), copie a C.F 626 (f.43-46), chitanţe pentru creanţele bugetelor locale (f.58-59) . Au fost audiaţi martorii Markodi Gheorghe (f.60), Daniel Ştefan (f.61), a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului Markodi Gyorgy. A fost realizată o expertiză topografică (f.113-126).
La termenul din 09.05.2011 a fost invocată de instanţă din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Ernei
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin înscrisul sub semnătură privată din 25.04.1972, Szitas Mártonné, în calitate de vânzătoare a transmis către reclamantul Kijen Ferenc din Căluşeri şi către pârâtul Markodi Gyorgy, intravilanul aflat în interiorul satului Căluşeri, între vecinii Daniel Janos şi Kiss Ferenc, pentru 10000 lei (zece mii de lei), sumă pe care cumpărătorii au achitat-o cu ocazia încheierii contractului. S-a menţionat în cuprinsul înscrisului şi predarea posesiei, la aceeaşi dată a încheierii contractului.
Terenul a fost identificat, prin intermediul expertizei topografice dispuse în cauză ca fiind situat în perimetrul intravilan al localităţii Căluşeri, la numărul administrativ nr. 181, înscris în C.F. 626 Căluşeri, sub nr. top. 119, 120, cu o suprafaţă de 2776 mp.
Înscrisul nefiind încheiat cu formalităţile prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii sale, sub sancţiunea nulităţii (Decretul 144/1958, art. 11) nu a produs efectul translativ de proprietate urmărit de părţi, deşi acestea s-au înţeles asupra preţului şi asupra lucrului. În considerarea faptului că promitenta-vânzătoare Szitas Mártonné /Maria nu şi-a îndeplinit în mod complet obligaţia de transfera dreptul cu formalităţile prevăzute de lege, promitentul-cumpărător interesat a sesizat instanţa judecătorească în vederea suplinirii consimţământului promitentei-vânzătoare.
În ceea ce priveşte constatarea vacanţei succesorale după defuncta SM:
Din certificatul de deces rezultă că promitenta vânzătoare SM, născută Muica, la 29.12.1900 a decedat la 2 mai 1972.
Reclamantul a propus martori, în demonstrarea decesului fără posteritate, iar din ascultarea acestora (f.61, Daniel Ştefan) a rezultat că într-adevăr aceasta nu a avut copii. Totodată a fost relevat şi faptul că soţul acesteia a decedat anterior promitentei – vânzătoare.
Instanţa a dispus şi audierea persoanei care a declarat decesul fostei proprietare, însă ascultarea acesteia nu a fost posibilă, neexistând suficiente elemente care să conducă la identificarea ei (f. 50 şi 85).
A fost consultat sistemul de evidenţe Infonot, rezultatul fiind consemnat în adresa din 29.04.2010 (f.87), verificările efectuate confirmând lipsa unor proceduri notariale succesorale cu privire la această defunctă. Totodată, din relaţiile oferite de Serviciul de Stare Civilă al comunei Sângeorgiu de Mureş, a rezultat că nu există date cu privire la moştenitorii defunctei SM, cu ultimul domiciliu cunoscut în Sîngeorgiu de Mureş, str. După Garduri, nr. 356, jud. Mureş.
În aceste condiţii, având în vedere prevederile art. 680 şi 652 C civil, constatându-se lipsa moştenitorilor legitimi sau naturali, Statul dobândeşte succesiunea vacantă în calitate de moştenitor.
În calitate de succesor în drepturi al defunctei, Statul poate fi obligat faţă de creditori pentru obligaţiile asumate inclusiv prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
Obligaţia asumată de defunctă, de a încheia contractul astfel încât acesta să producă efectul de transfer al dreptului de proprietate a trecut asupra Statului, situaţie în care instanţa va continua analiza temeinicia cererii reclamantului în contradictoriu cu Statul în calitate de succesor al defunctei SM.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Ernei, excepţie invocată de instanţă din oficiu:
În raport de obiectul cererii, astfel cum acesta a fost modificat, respectiv de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul descris, instanţa apreciază că justifică o calitate procesuală pasivă cel care s-a obligat prin intermediul unei convenţii să vândă lucrul. Acesta este în mod necesar parte în antecontractul de vânzare-cumpărare, sau un succesor al acestuia, potrivit celor mai sus reţinute.
În cauză, nu a fost demonstrată nici calitatea de parte, nici cea de succesor, cu titlu universal sau particular a Comunei Ernei, motiv pentru care instanţa, apreciind că nu există identitatea necesară între cel chemat în judecată şi cel faţă de care se poate realiza dreptul, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
Condiţiile cerute pentru a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare,
a)Calitatea de proprietar a vânzătoarei la momentul încheierii convenţiei.
În privinţa terenului: în cartea funciară CF 626 Căluşeri sub nr. top 119, 120 figurează ca ultim proprietar, defuncta SM, cu cota de 1/1 din imobilul curte intravilan, grădină, în suprafaţă totală de 2776 mp. Instanţa mai reţine că potrivit adeverinţei, depusă de reclamant şi eliberată de Comuna Ernei, terenul nu a făcut obiectul legilor fondului funciar.
În privinţa construcţiei:
Deşi cererea reclamantului vizează pe lângă terenul intravilan şi o construcţie, neidentificată în concret de acesta, instanţa constată că promisiunea bilaterală încheiată de părţi nu face referiri şi la un astfel de bun, iar în cartea funciară nu este evidenţiată o construcţie care să fi format proprietatea defunctei. Nu în ultimul rând probaţiunea a vizat exclusiv terenul intravilan, fără ca reclamantul similar numeroaselor completări aduse cadrului să propună completarea probatoriului cu privire la acest bun. În concluzie, instanţa va respinge cererea reclamantului în privinţa imobilului casă de locuit ca neîntemeiată.
b)Plata preţului, predarea lucrului bunului:
Din certificatul de atestare fiscală, eliberat de comuna Ernei, rezultă că reclamantul figurează în evidenţele fiscale cu teren intravilan de 1200 mp, în localitatea Căluşeri, nr. 181 (f.57). Din declaraţia martorilor ascultaţi a rezultat că de la momentul vânzării reclamantul a luat în stăpânire întregul imobil şi că nu a fost tulburat în folosinţă.
Cu privire la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare (antecontract bilateral de vânzare cumpărare), instanţa arată că este un contract distinct, nenumit, care nu este apt să transmită proprietatea, însă, dacă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există impedimente legale, în temeiul prevederilor art. 1073 şi 1077 C civil, în aplicarea principiului executării în natură a obligaţiilor, cel interesat se poate adresa instanţei pentru a obţine o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Din situaţia de fapt expusă, instanţa reţinute că reclamantul şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate prin antecontract, iar încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică nu s-a perfectat.
În drept, în cauză îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 1298 C civil, art. 1073, 1075 şi 1077 din Codul civil, fiind admisibilă pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, faţă de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor legale (cerinţele generale de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art. 948 din Codul civil), nefiind relevate impedimente de natură a nu permite pronunţarea unei astfel de hotărâri.
Nu în ultimul rând prevederile art. 5 Titlul X al Legii nr. 247/2005, incidente în baza principiului aplicării imediate a legii civile noi, stabilesc că în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.
Faţă de cele expuse, instanţa va admite cererea, în sensul că va constata vacanţa succesorală după defuncta SM, decedată la 02.05.1972 Tg. Mureş, cu ultimul domiciliu cunoscut în Sîngeorgiu de Mureş, str. După Garduri, nr. 356, jud. Mureş, va constata calitatea de moştenitor a Statului Roman, după această defunctă şi că bunul imobil teren intravilan, identificat în C.F. nr. 626 Căluşeri, sub nr. top 119 si 120, în suprafaţă de 2776 mp face parte din masa succesorală, va constata încheiată convenţia de vânzare cumpărare cu privire la imobilul, teren intravilan, identificat în C.F. nr. 626 Căluşeri, sub nr. top 119 şi 120, în suprafaţă de 2776 mp, la data de 25.04.1972 între defuncta SM, reclamantul KF şi pârâtul Markodi Gyorgy. Hotărârea pronunţată va suplini consimţământul în formă autentică al Statului Român, în calitate de moştenitor al defunctei şi va reprezenta act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul intravilan identificat în C.F. nr. 626 Căluşeri, sub nr. top 119 şi 120.
În privinţa împărţelii judiciare:
Având în vedere că reclamantul a susţinut în continuare cererea de partaj în contradictoriu cu pârâtul coproprietar Markodi Gyorgy, raportat la cotele de ½ parte deţinute de fiecare, dând curs cererii acestuia, instanţa va proceda la sistarea stării de coproprietate, căci potrivit art. 728 din Codul Civil, „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune…”, iar în baza art. 741 Cod Civil, „la formarea şi compunerea părţilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de …imobile…”.
Deşi reclamantul a susţinut cota de ½ parte, ca urmare a realizării expertizei, a înţeles să modifice cantitativ suprafaţa de teren care să compună lotul său, de la 1500 mp la 1329,suprafaţă regăsită în teren cu ocazia măsurătorilor.
Din cuprinsul raportului de expertiză realizat în cauză a rezultat că atât reclamantul cât şi pârâtul Markodi Gyorgy stăpânesc efectiv acest teren intravilan, fiecare câte un lot, delimitate prin gard de sârmă, iar această stăpânire faptică a şi fost avută în vedere de către expert la propunerile de partajare.
Având în vedere raportul de expertiză, privind modalitatea de partajare între părţi a imobilului ce face obiectul cauzei, făcând aplicarea prevederilor legale sus-menţionate, care se completează cu art. 673 ind. 1 şi urm. din Codul de procedură civilă, instanţa va încuviinţa ieşirea din indiviziune solicitată de reclamant, în modalitatea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
În consecinţă, instanţa va admite şi cererea subsidiară şi va dispune sistarea stării de coproprietate asupra terenului intravilan identificat in C.F. nr. 626 Căluşeri, sub nr. top 119 şi 120, în suprafaţă de 2776 mp, în două loturi, corespunzătoare cotelor de ½ parte ce revin reclamantului KF şi respectiv pârâtului Markodi Gyorgy, conform raportului de expertiză întocmit de expert Meruţiu Florian, care face parte integrantă din prezenta, astfel:
– lotul nr. 1 înscris în C.F. Căluşeri, sub nr. 119, 120, în suprafaţă de 1329 mp, cuprins între punctele 118-110-111-112-114-102-101-113-117-118, va reveni reclamantului, conform planului de situaţie, anexă la raportul de expertiză;
– lotul nr. 2 înscris în C.F. Căluşeri, sub nr. 119, 120, în suprafaţă de 1447 mp, cuprins între punctele 107-106-105-104-103-102-114-112-111-110-109-108-107 va reveni pârâtului Markodi Gyorgy, conform planului de situaţie, anexă la raportul de expertiză.
Înscrierea în Cartea Funciară a dezmembrării se va efectua, după întocmirea documentaţiei cadastrale prevăzute de Legea nr. 7/1996.
În privinţa cererii reconvenţionale formulată de Statul Român prin reprezentant:
Instanţa reţine că vacanţa succesorală poate fi constatată atât în cadrul procedurii notariale, procedură necontencioasă, care se finalizează prin eliberarea certificatului de vacanţă succesorală, cât şi în cadrul procedurii judiciare, direct de către instanţa de judecată, care prin hotărârea pe care o pronunţă dă dezlegare însă numai cu privire la aspectele în privinţa cărora a fost sesizată, deci în limitele învestirii.
În acest caz sesizarea a vizat strict calitatea de succesor a Statului după defuncta SM, şi numai în scopul valorificării dreptului obţinut de reclamant în raport cu această defunctă şi cu acest bun identificat în patrimoniul succesoral transmis.
Având în vedere că în această privinţă instanţa a apreciat ca întemeiată cererea reclamantului, pe cale de consecinţă, cererea reconvenţională ce vizează acelaşi imobil, eliberarea certificatului de vacanţă succesorală şi predarea bunului în posesia Statului Român va fi respinsă ca neîntemeiată
