obligatiilor asumate contractual.
– Art.970 Cod civil, art.254 si art.259 Codul de procedura fiscala.
Intimata-debitoare prin achitarea unor sumei mai mari decât cele datorate a facut practic imposibila obtinerea certificatului fiscal într-un termen de 48 h care sa coincida cu data de 22.06.2007, simulând buna -credinta a demersului sau.
Se ajunge pe aceasta cale la invocarea de catre intimata pârâta a propriei culpe în neobtinerea certificatului fiscal pâna la termenul convenit contractual, aspect care nu poate beneficia de eficienta juridica potrivit principiului de drept “Nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
Se ajunge pe aceasta cale la invocarea de catre intimata pârâta a propriei culpe în neobtinerea certificatului fiscal pâna la termenul convenit contractual, aspect care nu poate beneficia de eficienta juridica potrivit principiului de drept “Nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
Prin urmare, mijloacele folosite în obtinerea documentului fiscal echivaleaza cu un refuz al acesteia de a contracta în sensul Capitolului VIII pct. 2 .
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.115 din 05.03.2012)
Prin sentinta comerciala nr.3354/24.03.2011 pronuntata de Sectia a VI-a Comerciala, instanta a admis în parte actiunea modificata formulata de reclamanta SC I D & C SA în contradictoriu cu pârâta SN I P SA, a dispus rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1291/25.04.2007 si repunerea partilor în situatia anterioara, obligând pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 1.250.000 euro avans; a respins ca neîntemeiat capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.250.000 euro daune interese.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut în esenta faptul ca prin nerespectarea culpabila de catre pârâta a obligatiilor asumate prin antecontractul mentionat, rezolutia acestuia în temeiul dispozitiilor art. 1020-1021 se impunea, cu repunerea partilor în situatia anterioara.
În privinta capatului al 2-lea al cererii, instanta a considerat ca acesta era neîntemeiat deoarece printre înscrisurile mentionate la art. VI pct. 1 lit. c, II si VII si a caror neprezentare ar fi atras aplicarea sanctiunii promitentului vânzator de a plati daune conventionale, nu figura si certificatul fiscal la care reclamanta a facut referire.
Împotriva acestei sentinte comerciale, atât reclamanta cât si pârâta au declarat în mod separat apel, în termenul legal prevazut de dispozitiile art. 284 alin. 1 Cod procedura civila, pentru solutionarea carora la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Comerciala la data de 28.06.2011 a fost înregistrat dosarul nr. 5988/2/2011.
Apelanta reclamanta considera ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica deoarece instanta de fond, interpretând gresit clauzele antecontractului a carui rezolutiune a dispus, a respins capatul al 2-lea al cererii de chemare în judecata desi din continutul capitolului VIII pct. 2 rezulta în mod clar faptul ca în ipoteza refuzului intimatei de a prezenta înscrisurile mentionate la art. VI pct. 1, lit. c, II si VII, aceasta urma sa plateasca daune interese conventionale egale cu avansul de pret platit.
Se solicita în consecinta, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentintei atacate în sensul admiterii si a capatului al 2-lea al cererii.
Apelanta pârâta considera ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica deoarece: – exista o lipsa a identitatii dintre conciliere si cererea modificata, în privinta temeiului, obiectului si efectelor juridice; – solutia a fost data cu încalcarea dispozitiilor art. 1020-1021 Cod civil în sensul ca reclamanta nu a facut dovada îndeplinirii propriilor obligatii referitoare la prezentarea adresei Primariei Municipiului Bucuresti F G, plata sumei de 42.000.000 lei, semnarea contractului de vânzare-cumparare, plata restului sumei de 8.800.000 lei din care 2.900.000 lei pâna la data de 25.07.2007 si 5.900.000 lei pâna la 02.04.2008; – în mod gresit s-a retinut culpa pârâtei pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumparare, când în realitate acest fapt s-a datorat cazului fortuit si a neobtinerii certificatului fiscal la data de 22.06.2007; pârâta nu a refuzat ulterior încheierea vânzarii.
Se solicita în consecinta admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei atacate si în principal admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei întrucât aceasta nu a facut dovada îndeplinirii propriilor obligatii, iar în subsidiar respingerea actiunii ca neîntemeiata.
Atât prin rezolutia de primire a apelului declarat de catre pârâta cât si prin încheierile ulterioare, aceasta a fost obligata initial, la plata unei taxe judiciare de timbru în suma de 847.758,5 lei ( vezi fila 39) iar ulterior, ca urmare a admiterii cererii de reducere a cuantumului taxei de timbru în temeiul dispozitiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 astfel cum s-a consemnat în încheierea din 28.11.2011 ( fila 171 dosar apel), la 423.879 lei.
Desi Curtea a pus apelantei pârâte în vedere necesitatea si obligativitatea achitarii cu prioritate a taxei judiciare de timbru în cuantumul redus, de 423.879 lei, aceasta la termenul din 06.02.2012, prin aparatorul ales a declarat ca nu poate satisface aceasta cerinta legala din motive economice.
În aceasta situatie apelanta reclamanta a invocat exceptia nulitatii apelului declarat de catre pârâta.
Curtea în raport de dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, raportat la art. 20 alin. 1 – alin. 3 din Legea nr. 146/1997 si art. 2 din OUG nr. 32/1995 considerând exceptia nulitatii întemeiata, va anula ca netimbrat apelul declarat de catre pârâta SN I P SA.
Referitor la apelul declarat de reclamanta S L, Curtea verificând legalitatea si temeinicia lucrarilor dosarului de fond potrivit dispozitiilor art. 295 alin. 1 Cod procedura civila, constatând ca acesta este fondat îl va admite pentru urmatoarele motive:
Între apelanta reclamanta în calitate de promitent cumparator si intimata pârâta în calitate de promitent vânzator s-a încheiat la data de 25.04.2007 la BNP A O si A A J antecontractul autentificat sub nr. 1291 de vânzare-cumparare a doua loturi de teren în suprafata de 319.000 mp si 64.263 mp situate în Bucuresti, Prelungirea Ghencea nr. 414, Sector 6.
La capitolul III pct. 6 din este prevazuta obligatia partilor de a încheia contractele de vânzare-cumparare în forma autentica pâna la data de 15.07.2007, daca acestea erau intabulate pâna la data respectiva pe numele intimatei-pârâte, subsecvent dezmembrarii, sau cel mai târziu în termen de 7 zile lucratoare de la data intabularii dreptului de proprietate pe numele pârâtei.
Recurenta-reclamanta respectându-si obligatiile asumate contractual a achitat intimatei pârâte suma de 1.250.000 euro cu titlu de avans din pret.
Din încheierea nr. 864264 emisa de OCPI Sector 6 (fila 14- 16 volum I) rezulta ca la data de 13.06.2007 a fost admisa atât dezmembrarea imobilului situat în Prelungirea Ghencea nr. 414, Sector 6 cât si transcrierea, înscrierea si intabularea în favoarea intimatei-pârâte a mai multor imobile printre care si a celor doua terenuri care au facut obiectul contractului mentionat, cu numerele cadastrale provizorii 6956/1 si 6956/2 intabulate în cartile funciare nedefinitive nr. 65840 respectiv 65841/ Bucuresti, Sector 6).
Prin sentinta comerciala nr.5781/08.04.2009 pronuntata de Tribunalul Sectia a VI-a comerciala în dosarul nr. 5696/3/2008, ramasa definitiva si irevocabila, s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantul I P SA în contradictoriu cu pârâta I D & C SA prin care se solicitase constatarea inexistentei dreptului pârâtei de a solicita obligarea reclamantei la încheierea contractelor de vânzare imobiliara în temeiul antecontractului autentificat sub nr. 1291/25.04.2007 precum si a inexistentei obligatiei corelative a reclamantei de a încheia contractele de vânzare-cumparare mentionate în raport de faptul ca, la data de 23.06.2007 se împlinise termenul extinctiv prevazut conventional.
În raport de aceasta sentinta irevocabila precum si de împrejurarea ca intimata pârâta desi se angajase contractual potrivit Capitolului III pct. 3, sa nu încheie vreun act juridic cu o terta persoana, având drept obiect proprietatea sau parti din aceasta, totusi la data de 02.12.2010 a încheiat cu SC F N SRL contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 5499 având drept obiect terenul în suprafata de 319.000 mp situat în Bucuresti, P G nr.414, Sector 6, instanta de fond a admis primul capat de cerere si a dispus rezolutiunea mentionatei conventii cu repunerea partilor în situatia anterioara.
În acest context, al situatiei de fapt expusa, retinuta si necontestata printr-un apel legal timbrat de catre promitenta – vânzatoare se pune problema legalitatii aplicarii sanctiunii referitoare la obligarea intimatei-pârâte la plata daunelor interese prevazute conventional.
Potrivit Capitolului VIII pct. 2 din antecontract “Daca partile contractante îsi vor fi îndeplinit toate celelalte obligatii contractuale, iar promitentul vânzator nu îl notifica pe promitentul cumparator în conditiile art. VI pct. 1 lit. a sau notificându-l nu se prezinta în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumparare ….sau prezentându-se refuza încheierea acestora sau nu prezinta înscrisurile mentionate la art. VI pct. 1, lit. c, II si VII, promitentul vânzator are obligatia de a restitui promitentului cumparator daune -interese conventionale egale cu avansul de pret platit”.
Asadar, partile prin clauza penala mentionata, au înteles sa evalueze conventional întinderea prejudiciului pe care apelanta reclamanta l-ar avea de suferit în ipoteza nerespectarii de catre intimata pârâta a obligatiilor prevazute de Capitolul VIII pct. 2 din antecontract ( art. 1169 Cod civil).
Problema pe care intimata pârâta o pune în legatura cu acest aspect se refera la posibilitatea aplicarii sanctiunii prevazuta de clauza penala în ipoteza în care situatia neprezentarii certificatului fiscal nu face parte din categoria ipotezelor prevazute de Capitolul VIII pct. 2, si daca aceasta neprezentare îi mai poate fi imputabila si mai poate produce efectele juridice specifice dupa data împlinirii termenului conventional, respectiv 22.06.2007.
Referitor la primul aspect, Curtea considera ca neprezentarea certificatului fiscal, din care sa rezulte situatia taxelor si impozitelor datorate bugetului de stat la zi de catre intimata -pârâta, pentru proprietatile pe care aceasta promisese sa le vânda, este o situatie care poate fi asimilata celor prevazute exemplificativ si nu limitativ de capitolul VIII pct. 2, atât vreme cât aceasta a fost convenita de parti prin clauza VI pct. 1 lit. c, VI, iar dispozitiile legale imperative, respectiv art. 970 alin. 2 Cod civil, art. 254 alin. 7 si art. 259 alin. 6/1 din Codul fiscal sanctioneaza cu nulitatea absoluta actele de vânzare-cumparare încheiate cu nerespectarea acestei conditii ad validitatem.
În consecinta, chiar daca partile nu ar fi prevazut în mod expres o astfel de obligatie în sarcina promitentului vânzator, acesta ar fi fost obligat de prevederile legale mentionate sa prezinte un astfel de document absolut necesar perfectarii în mod valabil a contractelor de vânzare-cumparare.
În cauza de fata însa, partile convenind contractual o astfel de obligatie în sarcina intimatei-pârâte, neîndeplinirea culpabila a acesteia, atrage în mod evident aplicarea clauzei penale, chiar daca respectiva situatie nu a fost prevazuta în mod expres la Capitolul VIII pct. 2, dar a fost consfintita de norme legale imperative.
Poate echivala o astfel de situatie cu neîndeplinirea culpabila de catre intimata-pârâta a obligatiilor asumate contractual?
Curtea considera ca atâta vreme cât demersurile intimatei-pârâte facute pentru obtinerea certificatului fiscal din care sa rezulte plata la zi a taxelor si impozitelor statului pentru Proprietate, au fost tardive în raport de metodologia eliberarii unui astfel de document, prin achitarea unor sume mai mari decât cele datorate tocmai pentru a eluda dispozitiile art. 70 Cod procedura fiscala, potrivit carora certificatul fiscal putea fi eliberat în 48 h dar numai în ipoteza în care sumele ar fi fost achitate la termen si în cuantumul datorat.
Într-o atare situatie, intimata-debitoare prin achitarea unor sumei mai mari decât cele datorate a facut practic imposibila obtinerea certificatului fiscal într-un termen de 48 h care sa coincida cu data de 22.06.2007, simulând buna -credinta a demersului sau.
În contextul în care recurenta-reclamanta si-a îndeplinit propriile obligatii iar la termenul convenit pentru prezentare, 22.06.2007, în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumparare în forma autentica (vezi Cap. III pct. 2), intimata pârâta nu a prezentat din culpa sa certificatul fiscal care sa ateste situatia la zi a taxelor si impozitelor datorate statului pentru Proprietate, Curtea în temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, raportat la art. 970 alin. 2, 1169 Cod civil, art. 254 si 259 Cod procedura fiscala, considerând ca tertipurile folosite în obtinerea documentului fiscal echivaleaza cu un refuz al acesteia de a contracta în sensul Capitolului VIII pct. 2, a admis apelul, a modificat sentinta atacata în sensul ca a admis si cel de-al doilea capat al cererii de chemare în judecata, si în consecinta a obligat pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 1.250.000 euro cu titlu de daune interese conventionale. A mentinut celelalte dispozitii. Vazând si dispozitiile art. 274 Cod procedura civila a obligat apelanta – pârâta la plata catre apelanta – reclamanta a sumei de 28.475,5 lei cheltuieli de judecata (taxa de timbru în apel).
