Decesul unuia din cei doi coindivizari, pe parcursul soluţionării procesului de partaj, are drept rezultat introducerea în cauză a moştenitorilor, conform art. 243 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Atunci când toţi aceşti moştenitori renunţă la moştenire, respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă este greşită.
Cauza trebuia soluţionată pe fond, dispunându-se asupra cererii de ieşire din indiviziune, în contradictoriu cu descendenţii renunţători, singurii care ar fi putut emite pretenţii asupra moştenirii, urmând a fi constatată calitatea de unic moştenitor a singurului descendent, conform art. 669 din Codul civil.
(Decizia nr. 1751 din 8 septembrie 2003 – Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de
4 iunie 2001, reclamantul B.D. l-a chemat în judecată pe pârâtul N.I., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:
Constatarea nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor nr. 13 din 28 februarie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public C.V., prin care s-a constatat că pârâtul este unicul moştenitor al defunctei T.M., acesta nefăcând menţiune în declaraţiile notariale despre existenţa reclamantului; deschiderea succesiunii de pe urma defunctei T.M., decedată la data de 14 aprilie 1999, cu ultimul domiciliu în Bucureşti; constatarea că părţile, în calitate de fii, sunt moştenitorii acesteia; stabilirea masei succesorale, stabilirea cotelor legale ce se cuvin părţilor şi ieşirea din indiviziune cu privire la masa succesorală.
Prin Sentinţa civilă nr. 8189 din 22.10.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-a admis în principiu şi în parte acţiunea formulată de reclamant; s-a constatat nulitatea absolută a Certificatului de moştenitor nr. 13 din 28.02.2001, emis în Dosarul succesoral nr. 16/2001 de către Biroul Notarului Public C.V.; s-a constatat deschisă succesiunea autoarei părţilor T.M., decedată la 14.04.1999 în Bucureşti; s-a constatat că reclamantul şi pârâtul au calitatea de moştenitori legali ai defunctei, ca descendenţi de gradul I cu câte o cotă succesorală de 1/2 fiecare; s-a constatat componenţa masei succesorale lăsată de defunctă; s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor; s-a atribuit reclamantului în deplină proprietate şi posesie bunurile mobile cu obligarea la plata către pârât a unei sulte în valoare de 1/2 din valoarea bunurilor mobile, respectiv 855.000 lei; s-a atribuit pârâtului în deplină proprietate şi posesie bunul imobil şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a unei sulte în cuantum de 80.000.000 lei, compensând sultele şi urmând ca pârâtul să plătească reclamantului o sultă de 79.145.000 lei.
La soluţionarea cauzei, instanţa a avut în vedere încheierea de admitere în principiu şi în parte a acţiunii pronunţate la data de 22 aprilie 2002 şi concluziile rapoartelor de expertize dispuse a se efectua în cauză.
Din probele administrate în cauză s-a reţinut că părţile sunt fiii defunctei, născuţi din două relaţii diferite ale acesteia.
Ambele părţi au acceptat succesiunea defunctei; pârâtul în mod expres, prin cererea adresată biroului notarial pentru deschiderea procedurii succesorale, iar reclamantul în mod tacit, prin preluarea unor bunuri mobile din moştenire.
împotriva sentinţei de fond a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a atribuit în mod greşit în natură întregul imobil pârâtului, cu obligarea reclamantului la plata unei sulte, în condiţiile în care prin expertiză s-a făcut propunere de lotizare în natură care este echitabilă.
S-a mai criticat sentinţa de fond pentru modul de apreciere a probelor dosarului faţă de buna-credinţă a pârâtului la înstrăinarea întregului imobil aflat în masa partajabilă şi asupra relevanţei în cauză a presupusei voinţe (nedovedite) a defunctei în sensul înstrăinării imobilului către pârât.
Prin Decizia civilă nr. 623 din 14 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor-pârâţi şi s-a respins apelul formulat de către apelantul-reclamant ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
La pronunţarea deciziei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
După pronunţarea sentinţei de fond pârâtul N.l. a decedat, iar fiicele sale G.M., N.R.G., N.R. şi N.A. au renunţat la succesiunea autorului lor prin declaraţii autentificate.
Deşi declarat în termen legal, apelul a survenit după pierderea de către intimate a calităţii de moştenitoare ale defunctului pârât; astfel că nu se justifică chemarea acestora în judecată în calitate de intimate, ele nefiind titulare ale dreptului dedus judecăţii.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelantul, criticând-o pentru următoarele motive, ce se încadrează în art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
S-a arătat că, prin renunţarea moştenitorilor pârâtului la succesiunea acestuia, a dobândit calitatea de unic moştenitor al autoarei comune, defuncta T.M.
Calitatea procesuală pasivă, invocată de către moştenitorii renunţători ai pârâtului, nu impietează asupra judecării fondului pricinii sub aspectul constatării calităţii sale de unic moştenitor al defunctei autoare T.M. şi dobândirii astfel a întregii mase succesorale.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Prin sentinţa de fond s-a admis cererea de ieşire din indiviziune a părţilor asupra moştenirii rămase de pe urma defunctei T.M., decedată la data de 14.04.1999, constatându-se că au calitatea de moştenitori, ca descendenţi: reclamantul-recurent şi pârâtul N.I., decedat.
Calitatea procesuală pasivă a descendenţilor şi soţiei supravieţuitoare ai pârâtului decedat N.l. se întemeia pe calitatea succesorală care îi îndreptăţea să emită pretenţii asupra succesiunii.
Datorită acestei calităţi succesorale, existentă la data formulării apelului, au fost chemaţi în judecată de către apelantul-reclamant.
în aceste condiţii instanţa ar fi trebuit să soluţioneze cauza pe fond şi să dispună asupra cererii cu care a fost sesizată asupra succesiunii rămase de pe urma defunctei în contradictoriu cu aceşti descendenţi renunţători, singurii care ar fi putut emite pretenţii asupra moştenirii.
Reţinând astfel că în mod greşit a fost soluţionată cauza pe excepţie, de către tribunal, Curtea a admis recursul formulat în cauză, urmând ca, în urma casării deciziei tribunalului, să procedeze la judecarea apelului.
Apelul formulat de către reclamant a fost însă judecat în raport de particularitatea cauzei, determinată de decesul unuia dintre moştenitori, care la rândul său nu are moştenitori.
în aceste condiţii, în raport de prevederile art. 669 din Codul civil, s-a constatat că reclamantul-apelant are calitatea de unic moştenitor al defunctei, în calitate de unic descendent.
Prin urmare, în calitate de unic moştenitor, reclamantului-apelant îi revine întreaga masă succesorală şi nu se mai justifică măsurile dispuse de instanţa de fond de ieşire din indiviziune prin formarea loturilor.
Ca unic moştenitor culege întreaga masă succesorală stabilită din bunurile existente în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii.
Faţă de cele reţinute în cauză, Curtea a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa de fond după cum urmează: a constatat calitatea de unic moştenitor al reclamantului, a înlăturat dispoziţiile privind sistarea stării de indiviziune, păstrând astfel celelalte dispoziţii referitoare la nulitatea certificatului de moştenitor, deschiderea succesiunii de pe urma defunctei T.M. şi compunerea masei succesorale.
