Au sustinut reclamantii ca, art. 5 din Contractul de credit nr. 2008268844 din 20.05.2008, contine o clauza care contravine O.U.G. Nr. 174/2008, Art. II, întrucât formularea “dobânda de referinta variabila” nu face referire la nicio formula de calcul contractuala bazata pe indici verificabili, independent de vointa bancii.
S-a mai sustinut ca formularea de dobânda de referinta variabila nu poate face referire decât la Euribor (indicator ce reprezinta ratele de dobânzi pentru împrumuturile în Euro la care bancile participante în zona monetara îsi acorda împrumuturi) asa cum e mentionat si în O.U.G. nr. 50/2010.
Ulterior, la termenul din 15 noiembrie 2010, reclamantii au formulat precizari cu privire la actiune, aratând ca solicita referitor la contractele de credit nr. 2008268844/20.05.2008 si nr. 28/01.08.2007, sa se dispuna sa se indice dobânda curenta ca fiind Euribor + 1,5%, respectiv Euribor + 2,5%, în temeiul art. 983 Cod civil, potrivit cu care când este îndoiala, conventia se interpreteaza în favoarea celui ce se obliga”.
Au aratat reclamantii, prin cererea precizatoare ca, prin contractele de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2008268844 din 20.05.2008, se stipuleaza ca dobânda convenita de parti este fixa pe primele 12 luni si variabila ulterior. Dupa expirarea termenului de un an de zile de la data încheierii contractului, pârâta a modificat unilateral dobânda variabila, în cuantum de 8,9%, fara a-i fi adusa la cunostinta despre aceasta modificare.
La contractul nr. 28 din 01.08.2007, dobânda este variabila, cuantumul acesteia fiind unilateral impus de banca în valoare de 8,9% fara a-i fi adusa la cunostinta aceasta valoare. Valoarea de 8,9% nu rezulta din nicio prevedere contractuala sau legala.
In data de 11.06.2010 a sesizat pârâta solicitând aducerea contractului de credit în conditii de legalitate sti sa stabileasca dobânda variabila în functie de indicele EURIBOR, iar prin raspunsul dat acestei sesizari banca a refuzat sa dea curs acestei solicitari.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 969 Cod civil, art. 983 Cod civil, art. 9 (1) si 9 (3) din O.U.G. nr. 174/2008, art. 77 din Legea nr. 296/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia nulitatii cererii de chemare în judecata în temeiul art. 133 alin. 1 Cod proc. civ., deoarece a fost formulata cu nesocotirea dispozitiilor art. 112 Cod proc. civ., si exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe si exceptia lipsei de interes a cererii de chemare în judecata.
Ulterior, pârâta a înteles sa sustina numai primele doua exceptii, cea a nulitatii cererii si cea a inadmisibilitatii pentru lipsa procedurii concilierii directe.
Prin cererea depusa la dosarul cauzei la data de 5 aprilie 2011, reclamantii au aratat ca solicita instantei prin hotarârea ce o va pronunta, referitor la cele doua contracte de credit nr. 2008268844 din 20.05.2008 si nr. 28 din 01.08.2007 sa constate în principal faptul ca formularea ce exprima dobânda curenta, conform art. 5 din cele doua contracte de credit este îndoielnica conform art. 983 si art. 77 din Legea nr. 296/2004 iar prin aplicarea art. 2.10 b din conditiile generale în baza interpretarii contractului, creditul fiind acordat în moneda euro sa se indice dobânda curenta ca fiind Euribor + 1,50%, respectiv Euribor + 2,50%.
In subsidiar, reclamantii au solicitat sa se constate ca dobânda de referinta a furnizorului de servicii financiare, nu este unica, pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice, întrucât dobânzile la produsele curente n euro ale Bancii ……. S.A. sunt exprimate doar prin formula Euribor + Marja si deasemeni, ca dobânda de referinta a furnizorului de servicii financiare, nu are un nivel maxim stabilit prin contract, peste care sa nu mai poata fi majorata.
Examinând cererea în raport de actele si lucrarile dosarului, de motivele invocate si de probatoriul administrat, instanta retine urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia nulitatii cererii, în temeiul art. 133 Cod proc. civ., aceasta este nefondata.
Prin ultimele precizari depuse la dosarul cauzei, reclamantii au indicat ca temei de drept al actiunii dispozitiile art. 969 Cod civil, art. 77 din Legea nr. 296/2004, si art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008 solicitând instantei sa interpreteze clauza inserata la art. 5 din cele doua contracte în sensul ca dobânda curenta la care se refera acesta este cea Euribor + 1,50% si respectiv Euribor + 2,50%.
Este adevarat ca, potrivit art. 133 alin. 1 Cod proc. civ., cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.
Functie de precizarile pe care reclamantii le-au formulat cu privire la obiectul actiunii si temeiul de drept al acesteia, instanta si-a verificat competenta avându-se în vedere împrejurarea ca reclamantii au mentionat ca temei de drept al cererii atât dispozitiile art. 969 Cod civil, cât si cele ale O.U.G. nr. 174/2008 si Legea nr. 296/2004.
Chestiunea principala dedusa judecatii se refera la formula de calcul a dobânzii, din clauza înscrisa la art. 5 din cele doua contracte, reclamantii solicitând ca urmare interpretarii date acestei clauze, pârâta sa considere ca dobânda curenta la care se refera art. 5 este cea Euribor + 1,50%, respectiv Euribor + 2,50%.
Instanta retine sub acest aspect ca cererea reclamantilor are ca obiect obligatia de a face si anume sa fie obligata pârâta sa indice si sa calculeze dobânda curenta ca fiind Euribor + 1,50%, respectiv Euribor + 2,50%.
Stabilind în acest mod care este obiectul cererii de chemare în judecata, instanta retine ca nu sunt îndeplinite conditiile pentru a face aplicarea dispozitiilor art. 133 Cod proc. civ., si a anula cererea de chemare în judecata pentru lipsa obiectului.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii cererii pentru lipsa procedurii concilierii directe, instanta retine ca este neîntemeiata având în vedere ca interpretarea unor clauze contractuale poate fi obiect al unei cereri de chemare în judecata, nefiind necesara parcurgerea procedurii concilierii directe.
Mai mult, din înscrisul aflat la fila 12 din dosarul nr. ……, al Judecatoriei Tulcea rezulta ca reclamantul ……. s-a adresat …….. – Sucursala Judeteana Tulcea, cu cererea înregistrata sub nr. 5711/11.06.2010, solicitându-i pârâtei sa modifice dobânda variabila din contractul nr. 2008268841 din 20.05.2008 în sensul ca ea sa fie stabilita în functie de indicii de referinta Euribor, adresa la care pârâta i-a raspuns în sens negativ cu adresa nr. 9206/21.07.2010.
Fata de aceasta împrejurare, instanta retine ca cerintele art. 7201) Cod proc. civ. au fost îndeplinite.
Mai mult, pe tot parcursul procesului, pârâta a avut o pozitie constanta fata de cererea reclamantilor, aratând ca este neîntemeiata, situatie în care concilierea directa ar apare ca fiind ineficienta.
In fapt, reclamantii sunt titularii contractelor de credit pentru nevoi personale nr. 28/01.08.2007 si nr. 2008268844 din 20.05.2008 încheiate cu pârâta.
Contractul de credit nr. 28 din 01.08.2007, prin care s-a contractat suma de EUR 15.000,00 pe o durata de 120 de luni prevede urmatoarele:
a. Conform art. 5: “La data încheierii prezentului contract dobânda curenta este de 10,9% pe asl si este variabila. Dobânda curenta este formata din dobânda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile ……., la care se adauga 2,50 p.p”.
b. Conform art. 6: “Dobânda anuala efectiva (DAE) la data semnarii prezentului contract, este de 18,38% pe an”.
21. Contractul de credit nr. 2008268844 din 20.05.2008, prin care s-a contractat suma de EUR 90.000,00 pe o perioada de 300 de luni prevede urmatoarele:
a) Conform art. 5: “La data încheierii prezentului contract dobânda curenta este de 7,4% pe an si este fixa în primele 12 luni si variabila ulterior. Dobânda curenta este formata din dobânda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile …….. la care se adauga 1,50 p.p”.
b) Conform art. 6: “Dobânda anuala efectiva (DAE) la data semnarii prezentului contract,este de 8,80% pe an”.
In ambele contracte, la pct. 2.10.b din Conditiile generale de creditare se stipuleaza ca: “Pentru creditele cu dobânda variabila, stabilita în functie de un indice de referinta LIBOR/EURIBOR, nivelul dobânzii se poate modifica în functie de evolutia acestuia”.
La pct. 2.11.a din aceleasi Conditii generale se arata ca:
“(1) Noul procent de dobânda de referinta va fi afisat la sediul bancii la data intrarii în vigoare a modificarii, iar dobânda rezultata se va aplica la soldul creditului existent la data modificarii.
(2) In cazul liniilor de credit, împrumutatul va lua cunostinta de modificarea dobânzii anuale, precum si de graficul de rambursare actualizat, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire/extras de cont eliberat împrumutatului în mod gratuit, la ghiseele bancii”.
In drept, potrivit art. 969 alin. 1 si 2 Cod civil, “conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante”.
Ele se pot ridica prin consimtamântul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Astfel, interpretarea contractului este operatia prin care se determina întelesul exact al clauzelor contractuale, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor în strânsa corelatie cu vointa interna.
O interpretare corecta a contractului permite o corecta determinare a însesi fortei obligatorii a acestuia.
Prioritatea vointei reale se face pornind de la acordul real al vointelor partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor.
In unele cazuri, stabilirea vointei reale a partilor se stabileste în urma interpretarii unor clauze îndoielnice, asa cum se invoca de catre reclamanti, cazul spetei de fata.
In legatura cu interpretarea clauzelor îndoielnice (clauze susceptibile de mai multe întelesuri sau confuze, al caror înteles este greu de sesizat), Codul civil a instituit mai multe reguli speciale de interpretare, care sa permita înlaturarea neclaritatilor, între care si regula amintita de reclamanti în actiune referitoare la îndoiala, conventia se interpreteaza în favoarea celui ce se obliga”).
Fata de cele aratate mai sus, instanta constata ca în cauza nu ne aflam în prezenta unor dificultati în determinarea exacta a întelesului contractului, care sa rezulte dintr-o contradictie existenta între manifestarea expresa de vointa si vointa interna a partilor.
Reclamantii invoca în sprijinul sustinerilor din actiune elemente intrinseci ale contractului, si anume dispozitiile cuprinse în anexa la contractele de credit, ce poarta denumirea de “conditii generale” care ar intra în contradictie cu cele cuprinse în contractele de credit, clauze ce privesc stabilirea prin vointa partilor a dobânzii variabile.
Din analiza comparativa a clauzelor din contracte si a celor din anexele la contracte, adica din “Conditiile generale”, se observa ca pârâta a avut de oferit pentru creditele în moneda Euro, doua produse bancare, si anule credite cu dobânda variabila stabilita în functie de indicele de referinta EURIBOR (2.10b) asa cum sunt identificate în Conditiile generale.
De asemenea, existenta acestor tipuri de dobânzi variabile apare si din interpretarea pct. 4.2. conform caruia pe parcursul derularii creditului, nivelul dobânzii curente variabile se modifica în functie de evolutia dobânzii variabile de referinta ……./dobânzii administrate/indicelui de referinta LIBOR/EURIBOR /BUBOR.
In continuare, s-a stipulat ca “Noul procent al dobânzii variabile/dobânzii administrate/indicelui de referinta va fi afisat la sediul bancii”.
In cazul contractelor din prezentul litigiu, clauza contractuala prevede ca dobânda curenta este formata din dobânda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile ……., la care s-au adaugat puncte procentuale.
Notiunea de “dobânda de referinta variabila” trebuie raportata la cea de “dobânda (variabila) de referinta …….” mentionata în anexa la contract – conditiile generale, iar nu la notiunea de “dobânda variabila stabilita în functie de indicele de referinta EURIBOR”, concluzie care se impune si prin comparatia clauzelor cuprinse în contractele din litigiu si cele ale contractului depus la fila 247 vol. II dosar.
Prin urmare, prin interpretarea coordonata a clauzelor contractuale, unele prin altele, instanta conchide ca cele 2 contracte de credit semnate de reclamanti au privit primul tip de produs bancar, si anume cel prin care dobânda variabila a fost stabilita în functie de dobânda de referinta ……., nefiind vorba despre o clauza îndoielnica, în sensul art. 983 Cod civil.
Mai mult, în masura în care pârâta, la solicitarea reclamantului nemultumit de rata dobânzii, refuza o modificare de comun acord a celor doua conventii, reclamantii ar trebui sa dovedeasca abuzul de drept savârsit de pârâta în interpretarea clauzei din contract care se refera la dobânda variabila.
Or, calea legala pentru constatarea si sanctionarea pretinsului abuz de drept savârsit este cea prevazuta de normele legislatiei speciale, Legea nr. 193/2000 si O.U.G. Nr. 174/2008.
Concluzionând, în raport de considerentele de fapt si de drept aratate, Tribunalul va respinge ca nefondata exceptia nulitatii cererii de chemare în judecata în temeiul art. 137 Cod proc. civ. si exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa plângerii prealabile a concilierii directe.
Totodata, urmeaza a se respinge actiunea formulata de reclamanti ca nefondata si a fi obligati reclamantii la plata sumei de 6651,36 lei cheltuieli de judecata catre pârâta.
