Prin cererea înregistrata la Judecatoria Târgoviste sub nr. 13577/1995 din data de 27.08.2008, petentele C. C. M. si C. R. F. au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale a sentintei civile nr. 3127/19.03.1996 pronuntata de catre Judecatoria Târgoviste în dosarul nr. 13577/1995 în contradictoriu cu C. T., C. E. si C. I. C.
Prin cererea formulata petentele au solicitat lamurirea dispozitivului hotarârii de expedient pronuntate de instanta cu privire la obligatiile ce revin intimatilor C. T., C. E. si C. I. C. privind uzufructul rezultat de pe suprafata de 3000 m.p. teren livada intensiva de meri situata în punctul “Caminul Casei” din comuna V., teren ce a facut obiectul partajului prin tranzactie.
În motivarea cererii, petentele au aratat ca prin tranzactia încheiata intimatii si-au luat obligatia ca jumatate din fructele rezultate de pe terenul în suprafata de 3000 m.p. în perioada 19 martie 1996 (data tranzactiei) – 20 mai 2008 (data intrarii în posesie a petentelor) sa fie comercializate de intimati iar banii rezultati sa fie pusi la CEC pe numele petentelor, în cote egale, fara nici o persoana la clauza de împuternicire.
Petentele au mai aratat ca dupa majorat au procedat la silita, dar judecatoresc a refuzat în mod justificat sa procedeze la executarea capatului de cerere privind obligarea intimatilor la restituirea a jumatate din uzufruct deoarece nu este precizat cuantumul despagubirilor datorate de intimati, acesta fiind si motivul pentru care se solicita îndreptarea erorii materiale din tranzactia încheiata de parti.
Se solicita de catre petente ca, dupa luarea interogatoriilor intimatilor, instanta sa stabileasca cuantumul despagubirilor prin dispunerea unei expertize tehnice de specialitate, urmând ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie stabilit acest cuantum pentru perioada 1996 -2008 astfel încât creanta sa devina certa, iar hotarârea sa poata fi executata.
În drept s-au invocat dispozitiile art. 281 alin.(1) Cod procedura civila.
Intimatii au depus la data de 13.10.2008 întâmpinare prin care au invocat exceptia inadmisibilitatii cererii privind îndreptarea erorii materiale strecurata în sentinta civila nr. 3127/19.03.1996 motivat de faptul ca fiind vorba o tranzactie dispozitiile art. 281 alin.(1) C.proc.civ. nu sunt aplicabile. În sensul inadmisibilitatii cererii de îndreptare a erorii materiale a fost invocata de intimati decizia nr. 205/2005 a Î.C.C.J – completul de 9 judecatori. Mai arata intimatii în întâmpinare ca tranzactia nu poate fi atacata decât printr-o actiune în anularea conventiei, iar hotarârea de expedient este supusa recursului numai pentru neregularitati de judecata si niciodata în ceea ce priveste continutul. Cu privire la fondul cererii s-a precizat ca obligatiile asumate de intimati prin tranzactie au fost respectate în întregime de acestia.Prin încheierea pronuntata de Judecatoria Târgoviste în dosarul nr. 13577/1995 s-a admis exceptia inadmisibilitatii cererii privind lamurirea dispozitivului sentintei civile nr. 3127/19.03.1996, aceasta fiind respinsa, iar petentele au fost obligate la plata sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecata catre intimati.
Pentru a pronunta aceasta încheiere instanta de fond a retinut ca dispozitivul sentintei civile nr. 3127/1996 este reprezentat de întelegerea partilor realizata sub forma unei tranzactii judiciare, situatie în care dispozitiile art. 281 ind. 1 C.proc.civ nu sunt aplicabile deoarece instanta nu poate cenzura întelegerea partilor si nici nu o poate modifica. Instanta de fond a mai retinut ca onorariul aparatorului intimatilor a fost nepotrivit de mare fata de valoarea pricinii si a facut aplicarea în cauza a dispozitiilor art. 274 alin.3 C.proc.civ. diminuând acest onorariu la suma de 750 lei si obligând petentele la plata acestei sume catre intimati cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs atât petentele cât si intimatii.
Petentele au criticat încheierea pronuntata aratând ca aceasta este nelegala si netemeinica deoarece potrivit dispozitiilor art. 371 ind.1 alin.1 C.proc.civ., obligatia stabilita printr-o hotarâre a instantei de judecata se aduce la îndeplinire de bunavoie fara a distinge dupa cum este vorba de o hotarâre de expedient sau de o alta hotarâre. De asemenea, potrivit art. 371 alin.2 C.proc.civ, daca debitorul nu executa de bunavoie obligatia, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, situatie care s-a întâmplat în speta dedusa judecatii. Cererea privind lamurirea întelesului sentintei pronuntate viza stabilirea cuantumului despagubirilor datorate de intimati reclamantelor pe perioada 1996 – 2008, situatie în care instanta de fond era obligata ca, în temeiul dispozitiilor art. 129 C.proc.civ. sa dea dovada de rol activ si sa stabileasca exact temeiul juridic al cererii acestora. Cum legea nu face distinctie între titlurile executorii, arata recurentele petente, calea aleasa de ele era corecta , în cauza neexistând nici o exceptie de inadmisibilitate.
Se mai arata în motivarea recursului petentelor recurente ca instanta de fond a lasat neterminata cercetarea judecatoreasca deoarece a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, a stabilit un onorariu de expert pe care petentele l-au achitat dupa care a admis exceptia inadmisibilitatii cererii fara a mai solutiona cererea de stabilire a contravalorii uzufructului. Se solicita ca, potrivit dispozitiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ, sa fie admis recursul, sa fie casata încheierea recurata, iar cauza sa fie trimisa spre rejudecare instantei de fond pentru a se pronunta pe cererea de îndreptare eroare materiala.
Intimatii au declarat recurs criticând încheierea pronuntata de instanta de fond în privinta diminuarii cheltuielilor de judecata solicitate de acestia. Se arata în motivarea recursului intimatilor ca instanta de fond a interpretat abuziv prevederile art. 274 C.proc.civ. pierzând din vedere faptul ca, în practica masura diminuarii onorariului de aparator se ia atunci când exista o disproportie vadita între complexitatea pricinii si onorariul perceput. În cauza dedusa judecatii nu a existat o astfel de disproportie, suma stabilita ca onorariu fiind de 1500 lei si înglobând consultatii juridice, redactare întâmpinare, studiul practicii judiciare precum si reprezentarea clientilor. Se considera de catre intimatii recurenti ca instanta de fond si-a depasit rolul activ, savârsind în fapt un abuz prin restrictionarea dreptului la un proces echitabil al justitiabililor, aducând atingere prestigiului si importantei profesiei de avocat prin fortarea avocatului fie sa accepte onorarii derizorii fie sa emita chitante pentru sume mai mici decât cele primite de teama ca onorariul va fi cenzurat de instanta de judecata. Se mai arata ca prin întâmpinarea depusa de aparatorul intimatilor s-a facut lumina în cauza deoarece judecatorul fondului nu sesizase exceptia de inadmisibilitate si dispusese deja efectuarea unei expertize. Se solicita admiterea recursului si modificarea încheierii recurate în sensul obligarii petitionarelor la plata întregii sume de 1500 lei ce a reprezentat onorariul pentru aparator. Recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art. 299 si urm. C.proc.civ.
În recurs nu au fost depuse acte noi. Petentele reclamante intimate au depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului formulat cu privire la reducerea onorariului de aparator de catre instanta întrucât dispozitiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. sunt în vigoare si ele au fost supuse cenzurii Curtii Constitutionale care s-a pronuntat prin decizia nr. 422/2008 în sensul ca acest articol este constitutional întrucât instanta nu intervine în raportul juridic dintre client si avocat ci doar apreciaza în ce masura onorariul stabilit de partea care a avut câstig de cauza trebuie suportat de adversarul sau. Se mai invoca în întâmpinarea depusa si jurisprudenta CEDO care se orienteaza în astfel de cazuri catre sume rezonabile precum si împrejurarea ca în cauza culpa procesuala nu apartine intimatelor petente ci recurentilor intimati întrucât datorita atitudinii acestora s-a declansat procesul de fata.
Analizând încheierea recurata, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale incidente în cauza, tribunalul retine încheierea pronuntata de catre instanta de fond, încheiere prin care a fost admisa exceptia inadmisibilitatii cererii de lamurire a dispozitivului sentintei, iar petentele au fost obligate la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecata este legala si temeinica urmând a fi mentinuta de catre instanta de control judiciar prin respingerea recursurilor formulate pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmeaza.
Exceptia inadmisibilitatii este o exceptie absoluta si dirimanta, situatie în care ea trebuie pusa în discutia partilor în orice stadiu al procesului si poate fi ridicata fie de instanta din oficiu, fie de catre parti. În conformitate cu dispozitiile art. 137 C.proc. civ. instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Este de observat ca instanta de fond, desi admisese proba cu expertiza, era obligata, odata ridicata aceasta exceptie de catre intimati, sa o puna în discutia contradictorie a partilor si sa se pronunte asupra ei. Instanta de fond s-a conformat acestor imperative procedurale si, constatând exceptia întemeiata a pronuntat încheierea recurata.
Invocarea de catre recurentele petente în motivele de recurs a dispozitiilor art. 371 C.proc.civ. în justificarea caii alese, anume cea a lamuririi dispozitivului unei hotarâri de expedient, nu îsi gaseste justificare deoarece aceste dispozitii puteau fi invocate doar daca aceasta cale ar fi fost cea a contestatiei la executare.
Motivul de recurs vizând lipsa de rol activ a instantei de fond este, de asemenea, neîntemeiat întrucât calea aleasa de petentele recurente a fost exact stabilita în cererea formulata, ea fiind cea a lamuririi întelesului tranzactiei, iar procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilitatii, judecatorul nu poate interveni prin modificarea obiectului cererii de chemare în judecata. Judecatorul poate doar cere lamuriri atunci când obiectul nu este clar indicat sau poate încadra în drept o situatie de fapt exprimata de parte însa, o astfel de masura nu a fost necesara în speta dedusa judecatii.
De asemenea, nu este întemeiat motivul de recurs care sustine ca aceasta cale aleasa de petente era admisibila câta vreme se solicita lamurirea întelesului unei hotarâri de expedient. Câta vreme hotarârea de expedient reprezinta întelegerea partilor, iar instanta de judecata nu face decât sa o preia în dispozitivul sentintei dându-i valoarea unui înscris autentic, este inadmisibil ca, pe calea unei cereri de lamurire a întelesului hotarârii sa se modifice continutul tranzactiei care reprezinta un contract al partilor procesului.
Pentru toate aceste considerente recursul declarat de catre petentele recurente urmeaza a fi respins.
Nici recursul declarat de catre intimatii recurenti nu este întemeiat întrucât dispozitiile art. 274 C.proc.civ. nu au fost interpretate abuziv de catre instanta de fond ci au fost interpretate corect, iar masura luata, anume cea de reducere a cuantumului onorariului de avocat a fost motivata. Este corect retinut de catre instanta de fond ca suma de 750 lei ar reprezenta echivalentul rezonabil al muncii avocatului întrucât judecatorul are obligatia pastrarii unui echilibru procesual corect între parti. Reducerea onorariului de aparator nu are nici o influenta asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau si nici nu este o masura de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei de avocat sau de restrictionare a accesului la justitie al partilor, iar judecatorul fondului nu a apreciat avocatului ca fiind insuficienta, astfel cum se sustine în motivele de recurs, ci a stabilit o suma rezonabila la care sa fie obligata partea adversa.
Fata de aceste considerente, tribunalul constata ca ambele recursuri sunt nefondate urmând a fi respinse si mentinuta încheierea pronuntata de catre instanta de fond.
