SENTINŢA CIVILĂ 1156 din 26 mai 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei reclamantul X, a chemat in judecata pe paratul Y, solicitând ca prin hotărâre judecătoreasca sa se dispună completarea actului de naştere înregistrat la Primărie, privind pe reclamant, fără cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamatul arata ca la data naşterii sale, mama lui era căsătorita cu numitul Z, însă a avut o relaţie extraconjugală. Din această relaţie s-a născut reclamantul. Prin sentinţa civila a Judecătoriei F s-a constatat ca Z nu era tatăl reclamantului. In acest proces Y a dat o declaraţie in calitate de martor, in care a recunoscut ca este tatăl reclamantului.
In drept îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 119/1996 republicata.
Prin întâmpinarea depusa la dosar la data de 26.03.2010, paratul a solicitat respingerea cererii pe motiv ca reclamantul trebuia sa pornească in contra moştenitorilor, o acţiune de stabilire filiaţie. In baza unei astfel de hotărâri actul de naştere al reclamantului putea fi completat cu menţiunile solicitate.
Analizând actele si lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :
Din extrasul din registrul de naştere rezultă ca naşterea numitului X, a fost înregistrată naşterea părinţii acestuia fiind Z si A.
Prin sentinţa civilă a Judecătoriei F, definitiva si irevocabila prin nerecurare, s-a constatat ca numitul Z, nu este tatăl minorului X. Din cuprinsul hotărârii judecătoreşti mai rezulta ca minorul Z este fiul numitului Y .
Din certificatul de căsătorie emis de fostul Consiliu Popular al comunei Săveni, judeţul Ialomiţa, rezulta ca Z s-a căsătorit cu A.
Din certificatul de deces emis de Primărie rezulta ca Y a decedat.
Martorii, audiaţi la cererea reclamantului, au declarat ca mama reclamantului a intrat in relaţie de concubinaj cu numitul Y, iar din acesta relaţie s-a născut reclamantul. La naştere, mama era căsătorită cu un alt bărbat . Y a fost cel care l-a crescut pe reclamant si avut grija de el.
Se poate considera că o recunoaştere de paternitate făcută in fata instanţei de judecata in cadrul unui proces, este o recunoaştere efectuată prin înscris autentic.
Prin Decizia civila nr. 962 /10.04.1973 Tribunalul Suprem s-a pronunţat in sensul că, dacă tatăl natural a recunoscut la interogatoriu in fata instanţei că este tatăl copilului , nu este necesar sa se mai pornească o acţiune in stabilirea paternităţii. Instanţa poate să constate numai recunoaşterea paternităţii si să dispună înregistrarea la serviciul de stare civila a recunoaşterii tatălului cu privire la paternitatea copilului.
Potrivit art. 57 alin. 1 din Legea 119/1996 anularea, rectificarea sau completarea actelor de stare civila si a menţiunilor înscrise pe acestea, se pot face numai in temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile.
Coroborând materialul administrat in cauză cu textul de lege invocat, instanţa apreciază ca cererea formulata de reclamant este întemeiată, urmând a o admite si va dispune completarea actului de naştere al reclamantului in sensul celor menţionate in dispozitivul prezentei hotărâri.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare la data de 09.09.2010.
