Concursul între excepţia netimbrării şi excepţia necompetenţei. Ordinea de soluţionare. Taxă de timbru


Potrivit art. 20 din Legea nr.146/1997 neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru atrage după sine sancţiunea anulării cererii în cazul în care această obligaţie nu a fost îndeplinită până la termenul acordat de instanţă. Excepţia netimbrării acţiunii sau căii de atac trebuie să fie soluţionată înaintea oricăror alte excepţii de procedură; ea primează şi faţă de excepţia de necompetenţă materială.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 315/09 septembrie 2010

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr. 4010/306/2008 reclamanta SC Y România SRL a chemat în judecată pârâţii THM şi TVS solicitând obligarea acestora la plata preţului de piaţă al imobilului cumpărat de reclamantă prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 28.06.2002 şi care a fost anulat prin decizia nr. 1208/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a cumpărat la de pârâţi imobilul în litigiu cu preţul de 47.000 USD, că prin decizia menţionată s-a constatat nulitatea absolută atât a contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC U. SA cu pârâţii T. cât şi a contractului subsecvent încheiat de aceştia cu reclamanta.

Prin întâmpinare pârâţii au arătat că nu pot fi obligaţi decât la restituirea preţului achitat şi nu a valorii de piaţă al acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 7900/2009 Judecătoria Sibiu a admis acţiunea formulată şi a obligat pârâţii în solidar la plata către reclamantă a sumei de 320.000 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 12507 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre Judecătoria a reţinut că potrivit art. 1337 vânzătorul este de drept obligat a răspunde către cumpărător de evicţiune totală sau parţială a lucrului vândut, vânzătorul fiind dator potrivit art. 1341 şi urm Cod civil să restituie integral preţul primit şi sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului şi data producerii evicţiunii, precum şi cheltuielile necesare şi utile efectuate de cumpărător.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii care prin decizia civilă nr. 175/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost anulat ca netimbrat, având în vedere că apelanţii nu au achitat în termenul acordat taxa de timbru datorată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâţii THM şi TVS prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare instanţei comerciale competente.

În motivare recursului se arată că decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, pronunţată de o instanţă necompetentă.

Recurenţii susţin că acţiunea reclamantei este o acţiune comercială, al cărei obiect depăşeşte suma de 100.000 lei, în consecinţă competenţa de a judeca în fond cauza aparţinea Tribunalului, secţia comercială, iar apelul trebuia soluţionat de către secţia comercială a Tribunalului şi nu de secţia civilă.

Ca efect al necompetenţei funcţionale, instanţa civilă a Tribunalului Sibiu nu putea nici anula apelul, trebuind înainte de toate să transpună cauza la instanţa competentă.

Pe de altă parte, verificarea legalităţii sentinţei atacate, prin prisma motivelor de ordine publică, respectiv cel al competenţei, se impunea a fi făcută de către instanţa de control judiciar chiar din oficiu, fără a necesita taxa de timbru.

CURTEA, verificând legalitatea deciziei atacate în raport de criticile formulate a reţinut următoarele:

Recurenţii susţin că decizia atacată şi prin care li s-a anulat ca netimbrat apelul declarat este nelegală deoarece instanţa trebuia să dea prioritate excepţiei necompetenţei materiale, cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre competenţă soluţionare în fond la Tribunal, secţia comercială.

Instanţa de recurs apreciază că soluţia de anulare pronunţată de instanţa de apel este corectă, excepţia netimbrării fiind prioritară faţă de excepţia de necompetenţă, având în vedere următoarele considerente:

Taxele judiciare de timbru reprezintă sume de bani ce se plătesc de partea care formulează o cerere de chemare în judecată sau exercită o cale de atac.

Potrivit art. 11 din Legea nr.146/1997 sunt supuse taxelor judiciare de timbru cererile pentru exercitarea căilor legale de atac care se taxează cu 50% din taxa datorată pentru acţiunea principală.

Neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru atrage după sine sancţiunea anulării cererii în cazul în care această obligaţie nu a fost îndeplinită până la termenul acordat de instanţă.

Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la plata taxelor de timbru se invocă pe cale de excepţie de partea interesată sau de instanţă din oficiu.

Excepţia netimbrării acţiunii sau căii de atac trebuie să fie soluţionată înaintea oricăror alte excepţii de procedură, practica judiciară decizând constant că excepţia privind anularea cererii/căii de atac pentru neplata taxei de timbru primează faţă de excepţia de necompetenţă materială.

Astfel, potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, adică înainte de primirea, efectuarea sau eliberarea actului taxabil sau înainte de prestarea serviciului.De aceea, s-a statuat că instanţa nu poate să pună în discuţia părţilor alte probleme legate de judecarea litigiului dedus ei spre soluţionare, înainte de satisfacerea taxelor de timbru.

Instanţa nu poate primi opinia exprimată de recurenţi în sensul că „excepţia de necompetenţă primează faţă de aceea privind anularea cererii pentru neplata taxelor judiciare de timbru, deoarece taxele de timbru se pot determina numai de către organele competente”.

În această opinie se ignoră tocmai caracterul imperativ al dispoziţiilor privitoare la plata taxelor de timbru. Pe de altă parte, soluţionarea excepţiei de necompetenţă presupune şi ea unele verificări, iar instanţa se pronunţă asupra acesteia doar în urma unor dezbateri contradictorii.

Drept urmare, însăşi dezbaterea contradictorie asupra excepţiei de necompetenţă, ca şi asupra oricărui alt incident procedural, implică în mod necesar o activitate jurisdicţională. Or, în litera şi spiritul legii Curtea a considerat că activitatea de judecată se poate desfăşura în mod firesc numai după ce s-au achitat taxele judiciare de timbru.

Pentru cele menţionate, Curtea a apreciat că în toate cazurile excepţia netimbrării primează faţă de excepţia de necompetenţă, astfel că în mod corect instanţa de apel a anulat calea de atac a apelului.

Pentru considerentele menţionate, constatând că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr.146/14997 referitoare la taxele de timbru, în condiţiile în care apelanta nu a achitat întreaga sumă datorată cu titlu de taxă de timbru, soluţia de anulare a apelului este temeinică şi legală, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanţa a respins ca nefondat recursul cu soluţionarea căruia a fost investită.