Conditii de aplicare a art. 249 cod procedură civilă Revizuire


În motivarea cererii de revizuire s-a aratat ca s-au descoperit fapte si împrejuraru noi, pe baza carora se poate aprecia ca situatia de fapt retinuta de instanta la pronuntarea hotarârii este eronata. Se arata ca instanta de fond nu a tinut seama de faptul ca se solicitase revizuirea unor hotarâri judecatoresti, data cu încalcarea esentiala a legii, iar intimata, care a urmarit înlaturarea lui S.I. din postul detinut, a dosit înscrisurile care dovedeau ca este nevinovat.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2006, constatând lipsa partilor, legal citate, instanta a dispus suspendarea judecatii, potrivit art.242 alin.1 pct.2 cod procedura civila.

La 2 noiembrie 2007 revizuientii au solicitat repunerea pe rol, însa nu s-au prezentat la termenul de judecata stabilit, astfel încât la 14 ianuarie 2008 a fost mentinuta suspendarea.

La 5 ianuarie 2009 revizuientii au formulat din nou cerere de repunere pe rol, însa nu s-au prezentat nici la termenul din 9 februarie 2009, stabilit pentru discutarea cererii.

În aceste conditii, instanta a ramas în pronuntare asupra exceptiei perimarii, invocata din oficiu.

Potrivit art. 248 alin.1 Cod procedura civila, orice cerere de chemare în judecata, contestattie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, daca a ramas în nelucrare din vina partii timp de un an.

Perimarea de întrerupe , potrivit art. 249 C.pr.civ., prin îndeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecatii procesului de catre partea care justifica un interes.

Prin urmare, actul de procedura trebuie facut în vederea judecarii procesului pentru a avea ca efect întreruperea termenului de perimare.

În cauza de fata, instanta retine ca cererile repetate de repunere pe rol, urmate de lipsa partilor la termenul fixat de instanta, nu pot fi considerate ca facute în vederea judecarii procesului.

Potrivit art.723 cod procedura civila, drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege.

Este evidenta în cazul de fata reaua credinta a revizuientilor, care nu au formulat cererile pentru repunerea pe rol si continuarea judecatii, lasând în continuare pricina în nelucrare o perioada mai mare de un an, astfel încât sanctiunea acestei rele credinte nu poate fi decât lipsirea de efectul întreruptiv al cursului termenului de perimare al acestor cereri.

În consecinta, exceptia a fost admisa si s-a constatat perimarea cererii de revizuire.