atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite. Textul vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată , respectiv de aprecierea probelor, de interpretarea unor dispoziţii legale sau de rezolvarea unui incident procedural.
Prin sentinţa civilă nr. 197/CA/16.02.2010 a Tribunalului Braşov – secţia de administrativ s-a admis excepţia lipsei calităţii procesule pasive a M.J.L.C. şi s-a respins acţiunea formulata de reclamanta SC A.H. I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C, ca reprezentant al Statului Român, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.H. I.E. SRL în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin MFP prin DGFP Braşov, ca nefondată.
S-a reţinut că reclamantul a solicitat prin acţiune obligarea pârâţilor la plata de daune morale, în sumă de 700.000 lei, pentru erorile din dosarul nr.12595/1297/2007 al Judecătoriei Braşov, soluţionat irevocabil.
Excepţia lipsei calităţii procesule pasive a SC A.H. I.E. SRL este fondată, prin raportare la faptul că acest pârât nu a fost parte în dosarul nr.12595/197/2007. Pe de altă parte, potrivit art.124 alin.3 din României şi art.2 alin.3 din Legea nr.303/2004, în activitatea de judecată, judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali. În acest sens, pentru respectarea principiului independenţei judecătorilor, nici un organ al administraţiei centrale de stat nu are dreptul de a interveni în pronunţarea hotărârii, iar împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de fond au fost reglementate căi ordinare şi extraordinare de atac. Prin urmare, între magistraţi şi MJLC nu există nici un raport juridic, iar acesta din urmă nu răspunde pentru erori judiciare din hotărârile judecătoreşti.MJLC nu are nici calitatea de reprezentant al Statului Român, aşa cum a fost chemat în judecată, această calitate revenind M.F, conform explicaţiilor ce urmează.
La soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al M.F.P. pentru Statul Român s-au avut în vedere dispoziţiile art.25 din decretul nr.31/1954 potrivit cărora „Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop”.
Cum pentru obligaţiile patrimoniale ale Statului nu este prevăzută altă dispoziţie normativă, acesta nu poate sta în judecată decât prin MFP, astfel că excepţia lipsei calităţii de reprezentant a ministerului a fost respinsă.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este şi ea nefondată, prin raportare la faptul că reclamanta şi-a precizat obiectul acţiunii în sensul că solicită daune morale pentru erori judiciare în dosarul nr.12595/197/2007, iar cererea sa completată îndeplineşte condiţiile art.112 C.pr.civ.
În cauză nu s-a solicitat anularea nici unui act, aşa cum a precizat reprezentantul reclamantei şi în şedinţa din 10.11.2009, astfel că nu se impunea nici efectuarea procedurii prealabile, prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a apreciat acţiunea este nefondată, pentru următoarele considerente:
În dosarul nr. 12595/197/2007 al Judecătoriei Braşov, reclamanta SC A.H.I.E.SRL a fost chemată în judecată, pe calea somaţiei de plată, de către SC T. SA, însă nu a fost menţionată ca denumire a debitoarei din acel dosar decât SC A.H.SRL. În temeiul art.129 alin.6 C.pr.civ., potrivit cu care „judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii”, instanţa a pronunţat o hotărâre în contradictoriu cu partea chemată în judecată –sentinţa nr.11032/03.12.2007. În acelaşi dosar s-a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţă, cu privire la denumirea debitoarei, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 20.01.2009.
Reclamanta a solicitat pe calea prezentei acţiuni daune morale pentru erori judiciare, dar în cauză nu s-a dovedit o asemenea eroare, iar instanţa de contencios administrativ nu are competenţa de a analiza o hotărâre irevocabilă, dată de o altă instanţă.
Cererea reclamantei este lipsită de fundament legal, iar simpla invocare a dispoziţiilor Legii nr.554/2004 nu justifică pretenţiile acesteia.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin MFP, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A.H.I.E.SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului aceasta a arătat că nu a cerut daune prioritar ci în subsidiar ca daune produse prin erorile semnalate, a încercat să probeze că firma respectivă nu există dar nu a fost ascultat, solicită anularea tuturor actelor cu firma de mai sus , consideră că trebuia să se verifice denumirea firmei. SC A.H.SRL nu există nu poate fi confundată cu contestatorul. Consideră că trebuie despăgubită pentru pronunţarea sentinţei 11032/3.12.2007, societatea nu exista, nu era înfiinţată la momentul când se pretinde că ar fi acceptat facturile.
A chemat pârâţii în judecată ca reprezentanţi ai statului, fiind patru ministere de stat.
A anexat cererii de recurs sentinţa civilă nr. 11032/3.12.2007 pronunţată de Judecătoria Braşov.
Prin Decizia civilă nr. 598/R/22.06.2010 Curtea de Apel Braşov a respins recursul reclamantei SC A.H.I.E.SRL prin reprezentant legal împotriva Sentinţei civile nr.197/CA/16.02.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a arătat că, corect s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei deoarece în vederea realizării şi exercitării obiectivelor şi funcţiilor din domeniul său de activitate, Ministerul Justiţiei îndeplineşte anumite atribuţii specifice, stric determinate de lege, iar în calitatea sa de autoritate de stat, asigură controlul asupra aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor şi unităţilor care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea sau în subordinea sa, prevăzute în HG nr.652/2009. De asemenea, conform art. 5 din Legea 304/2004, „M.J.asigură buna organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public”.
În raport de prevederile normelor legale enunţate, printre atribuţiile MJLC nu se regăseşte şi cea privind reprezentarea Statului Român atunci când este subiect de drepturi şi obligaţii în raporturi juridice civile.De asemenea M.J.nu răspunde pentru erori judiciare comise prin hotărâri judecătoreşti. M.J.face parte din executiv, iar judecătorii fac parte din autoritatea judecătorească nu există raporturi de subordonare.
Modul de soluţionare al celorlalte excepţii nu a fost criticat.
Pe fondul pricinii s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 11032/3.12.2007 pronunţată de Judecătoria Braşov a fost obligată debitoarea SC A.H.SRL la plata unor facturi. Aceasta este o altă societate decât recurenta din prezentul dosar. Cererea prin care se solicita îndreptarea unei erori materiale în sensul modificării denumirii firmei în SC A.H.I.E.SRL a fost respinsă tocmai ca urmare a verificării înscrisurilor depuse la dosar şi a celor susţinute şi în prezentul dosar de recurs.
Cererea de acordare de despăgubiri nu este intemeiată, recurenta nu a suferit nici un prejudiciu prin pronunţarea respectivei hotărâri care, repet, vizează altă societate. Nu s-a arătat care acte administrative ar trebui anulate. În speţă se critică doar faptul că s-a admis o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta SC A.H.I.E.SRL. Nu există temei pentru ca recurenta SC A.H.I.E.SRL să ceară anularea procedurilor îndeplinite cu altă societate.
Corect s-a reţinut că potrivit art. 129 alin 6 Cod procedură civilă „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii”.
Sentinţa invocată nu-i este opozabilă recurentei deci nu poate fi executată împotriva SC A.H.I.E.SRL în consecinţă această nu poate suferi nici în viitor vreun prejudiciu.
Corect s-a reţinut că simpla invocare a legii contenciosului administrativ nu justifică pretenţiile reclamantei atâta timp cât nu a indicat actele administrative ce solicită a fi anulate (acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 şi nu hotărâri judecătoreşti sau rezoluţii ale procurorului) şi tipul de răspundere ce solicită a fi atrasă.
Apreciind că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat Curtea în baza art. 312 alin 1 raportat la prevederile art. 304 pct 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă a respins recursul declarat şi a menţinut sentinţa civilă recurată cu completarea motivării din decizie.
Împotriva Deciziei civile nr. 598/R/22.06.2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a formulat contestaţie în anulare recurenta reclamantă SC A.H.I.E.SRL neindicând temeiul de drept al acesteia.
În dezvoltarea motivelor arată că hotărârea este rezultatul unor erori materiale esenţiale care au generat soluţia greşită. Astfel consideră greşeli materiale următoarele aspecte: MJLC este minister de stat, împreună cu alte trei ministere, Judecătorul fiind inamovibil – independent practic, reprezintă Statul Român, orice hotărâre dată de judecător, când devine definită, irevocabilă legală şi se transformă în titlu de stat, valabil. Solicită anularea tuturor actelor administrative. Nu trebuia să se continue procesul cu „viciu” menţionat. Nu s-a sesizat că firma a fost citată sub altă firmă (asemănătoare, neasemănătoare etc) decât SC A.H.I.E.SRL şi să fie anulate (sub motivaţia „citării viciate – act administrativ”) toate actele. Pentru aceasta a depus numeroase probe ( rezoluţii, decizii, sentinţe, etc.), dar numai pentru a se constata, dovedi solicitarea, nu procesul în sine. Singura probă, reală este aceea a memoriului în care judecătorul recunoaşte că a greşit şi nu aprobă corectarea, aşa zisă a erorii materiale solicitată de un membru de partid neocomunisto – fascist din Braşov, care este şi un membru vechi al Consiliul Local şi care şi îşi permite „orice” şi pentru care s-a solicitat „din nou” să aducă de la Oficiul registrului Braşov date – oglinda firmei pe baza căreia să se facă diferite diversiuni de interpretare pentru a se transforma în victimă. Solicită daune pentru „brendul” său.
Ulterior contestatorul a depus la dosar note de şedinţă prin care a arătat că este de acord cu excepţia invocată de MJ şi că doreşte obligarea lui E.S. la despăgubiri. A mai solicitat introducerea în cauză a lui E.S. reprezentant legal al SC T. SA, în locul M.J., cu pretenţiile decise de instanţă, pentru „ înjosirea brendului de firmă rechemându-l în garanţie prin erori nerecunoscute”.
A precizat în mod expres că este de acord cu excepţia M.J., în rest solicită ca totul să fie discutate, cercetate, administrate odată cu fondul ca şi introducerea pentru prima dată a excepţiei „instituţiei erorii de procedur㔺i discutarea ei odată cu fondul şi admiterea cererii. În ce priveşte daunele lasă la aprecierea instanţei.
Intimaţii MFP prin DGFP Bv pentru Statul Român şi MJLC au solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, decizia contestată raportat la motivele contestaţiei în anulare formulată Curtea reţine următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
reglementează două categorii de contestaţii în anulare, contestaţia în anulare de drept comun (art.317) şi contestaţia în anulare specială (art.318).
Pentru contestaţia în anulare specială art.318 Cod procedură civilă, prevede două motive: „când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale” şi „când instanţa respingând recursul s-au admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, articol în care ar putea fi încadrate motivele invocate de către contestatoare, „hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite. Textul vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată , respectiv de aprecierea probelor, de interpretarea unor dispoziţii legale sau de rezolvarea unui incident procedural. În doctrină şi jurisprudenţă s-a arătat că a da posibilitatea părţilor de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi şi a aplicat legea , ar însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziţie, astfel încât contestaţia în anulare ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs care cel puţin s-ar adresa unei instanţe superioare.
Numai o greşeală materială esenţială care a determinat o soluţie eronată poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situaţia existentă la dosar la data hotărârii ce se atacă. În speţă nu s-au invocat astfel de greşeli materiale.
Cel de al doilea motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă, omisiunea cercetării unui motiv de casare poate fi invocat pe calea contestaţiei în anulare numai dacă recursul a fost respins sau admis numai în parte.
În speţă nu se verifică nici acest motiv de contestaţie în anulare. Chiar contestatorul a arătat prin notele scrise depuse la dosar că este de acord cu excepţia invocată de M.J.şi că nu doreşte decât obligarea la despăgubiri a SC T.SA şi a lui E.S.
Practic se tinde pe calea contestaţiei în anulare la modificarea cererii de chemare în judecată atât cu privire la părţile din proces cât şi cu privire la obiectul acesteia.
În speţă nici teza a II-a a art.318 Cod procedură civilă nu se verifică. Instanţa de recurs a analizat şi toate motivele şi argumentele invocate de reclamantă şi cu care a fost investită. Potrivit art. 129 alin 6 Cod procedură civilă „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii”
Contestatoarea invocă din nou prin contestaţia în anulare o parte din motivele care au fost examinate amănunţit de instanţa de recurs şi au fost respinse ca neîntemeiate şi în plus solicită introducerea în cauză a altor persoane care nu au fost părţi la judecarea cauzei nici la fond şi nici în recurs.
Curtea reţine că decizia dată nu este rezultatul unei greşeli materiale, iar instanţa a analizat susţinerile părţilor prin prisma probelor administrate la dosar în cadrul procesual stabilit de reclamantă.
Textul art. 318 teza I vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor, de interpretarea unor dispoziţii legale sau de rezolvarea unui incident procedural.
Referitor la cererea nou formulată, în sensul că nu doreşte decât obligarea la despăgubiri a SC T.SA şi a lui E.S., contestatoarea are posibilitatea formulării unei acţiuni în pretenţii în contradictoriu cu aceşti pârâţi pe calea dreptului comun.
Pentru motivele arătate considerând că cerinţele art. 317 Cod procedură civilă precum şi a niciunuia din cele două motive prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite Curtea în baza art. 320 Cod procedură civilă a respins contestaţia în anulare formulată.
Văzând şi prevederile art. 274 Cod procedură civilă
Decizia nr.1328/R/10.12.2010/ Dosar Nr. 602/64/2010
