Reclamanta S T este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata totala 2.391 mp, situat în Bals, str. T nr.94 (fosta DG), jud. Olt, pe care l-a dobândit prin constituire în baza Legii nr.18/1991, conform titlului de proprietate nr.7885/83/06.04.1995 (f.9).
Pe acest teren, autorii reclamantei, A G si A M au edificat în urma cu peste 30 de ani o casa cu 3 camere, astfel cum rezulta din depozitiile martorelor S O si B A (f.28-29), conform autorizatiei de construire nr.463/06.12.1962 emisa de DSAPC Oltenia.
Pe acest teren, autorii reclamantei, A G si A M au edificat în urma cu peste 30 de ani o casa cu 3 camere, astfel cum rezulta din depozitiile martorelor S O si B A (f.28-29), conform autorizatiei de construire nr.463/06.12.1962 emisa de DSAPC Oltenia.
În temeiul contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr.1308/09.04.1987 (f.43), reclamanta împreuna cu sotul acesteia, S G au vândut pârâtului A Constantin o casa de locuit, construita din caramida, cu trei camere si bucatarie acoperita cu tabla si anexe gospodaresti, situata în orasul Bals, str. DG nr.94, jud. Olt, casa pe care au dobândit-o în proprietate conform contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr.314/27.02.1985 (fila 65) de la fiul acestora S A, care la rândul sau a dobândit-o în proprietate prin cumparare cu actul de vânzare autentificat nr.1018 din 21.04.1982 al Notariatului de Stat al Jud. Olt (fila 65).
Prin promovarea prezentei cereri precizate, reclamanta tinde la recunoasterea pe cale judecatoreasca a dreptului de proprietate asupra acestei case, invocând mecanismul accesiunii imobiliare artificiale.
Instanta constata ca reclamanta nu a justificat calitatea procesuala pasiva a pârâtei Primaria Orasului Bals, prin Primar, în contradictoriu cu care doreste a-si stabili dreptul de proprietate imobiliara.
Astfel, Orasul Bals, prin Primar, ca si entitate cu personalitate juridica conform dispozitiilor Legii nr. 215/2001, nu se afla în nici un raport juridic cu reclamanta, în considerarea imobilului ce intereseaza acest litigiu.
Nu rezulta din piesele dosarului împrejurarea ca aceasta pârâta ar fi contestat în vreun mod dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafata de 2391 m.p. sau ar fi emis vreo pretentie cu privire la constructiile ridicate de autorii sai pe acest teren.
Or, câta vreme reclamanta nu a invocat existenta vreunei manifestari din partea pârâtei Primariei Orasului Bals în sensul contestarii dreptului sau, aceasta nu are legitimare procesuala pasiva. Mai mult decât atât, imobilul în litigiu excede sferei de administrare a pârâtei, neapartinând domeniului public sau privat al acesteia, ci se afla în proprietatea particulara a unor persoane fizice.
Retinând ca nu exista identitate între subiectul pasiv al raportului obligational dedus judecatii si pârâta Primaria Orasului Bals, prin Primar chemata în judecata, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei pârâte si va respinge cererea de chemare în judecata precizata, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, în virtutea principiilor care guverneaza accesiunea imobiliara artificiala, în temeiul art.492 C.civ. „ Orice constructie facuta în pamânt sau asupra pamântului, este prezumata a fi facuta de catre proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala sa si ca este a lui, pâna ce se dovedeste contrariul „ . Rezulta astfel ca disp. art. 492 C.civ. instituie în favoarea proprietarului terenului o prezumtie relativa de proprietate asupra constructiilor edificate pe acel teren, prezumtie ce poate sa fie însa combatuta, în sensul dovedirii prin orice mijloc de proba de catre un tert a faptului ca el este proprietarul constructiilor edificate, iar nu proprietarul terenului.
În prezenta cauza, pârâtul A Constantin a reusit sa faca dovada contrarie potrivit art.492 teza finala C.civil, în sensul ca el este titularul dreptului de proprietate asupra casei cu trei camere si bucatarie acoperita cu tabla si anexe gospodaresti, situata în orasul Bals, str. T nr.94 (fosta DG), jud. Olt, casa pe care a dobândit-o în proprietate conform contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr.1308/09.04.1987 (f.43), iar nu reclamanta S T, de la care a cumparat de altfel casa respectiva.
Din cuprinsul sentintelor si deciziilor civile depuse la dosar, rezulta ca, înca din anul 1998 si pâna în prezent, reclamanta a încercat sa redobândeasca de la pârâtul A Constantin dreptul de proprietate asupra casei mai sus mentionate pe care i-a vândut-o împreuna cu sotul acesteia, S G, în anul 1987.
În acest scop, reclamanta a introdus împotriva pârâtului mai multe cereri de chemare în judecata, având ca obiect, simulatia sau constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr.1308/09.04.1987 (f.43), cereri care au fost însa respinse în mod irevocabil ( cnf. Deciziei civile nr.1104/19.04.2005 a Curtii de Apel Craiova – f.76, decizia civila nr.5284/22.06.1999 a Curtii de Apel Craiova – f.71-72).
În consecinta, pârâtul A Constantin este si în prezent proprietarul casei cu trei camere si bucatarie acoperita cu tabla si anexe gospodaresti, situata în orasul Bals, str. T nr.94 (fosta DG), jud. Olt, în temeiul contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr.1308/09.04.1987 (f.43).
Astfel, în nici un caz nu se poate sustine ca în speta sunt aplicabile disp.art. 492 teza întâi C.civ. si cu atât mai putin disp. art. 494 c.civil, întrucât pârâtul nu poate si nici nu are cum sa fie considerat constructor de buna sau de rea credinta în sensul textelor de lege invocate, din moment ce acesta nu a construit, ci numai a dobândit dreptul de proprietate asupra unei case prin cumparare, casa situata pe terenul aflat în proprietatea actuala a reclamantei conform titlului de proprietate nr.7885/83/06.04.1995 (f.9).
De asemenea, din declaratia martorului Radu Constantin coroborata cu raportul de expertiza tehnica de la fila 35 din dosar, rezulta ca pârâtul nu a mai ridicat alte constructii pe terenul reclamantei, ci a facut numai unele reparatii la constructiile deja existente înca din anul 1963.
Prin constructor de rea – credinta pe terenul altuia se întelege acea persoana care construieste pe un teren despre care stie sau ar fi trebuit sa stie ca nu-i apartine.
Or, despre o persoana care numai a dobândit dreptul de proprietate asupra unei case deja construite, ar fi absurd sa sustinem ca aceasta este de fapt persoA care a construit-o.
Fata de considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozitiile art.492-494 C.civ, instanta va respinge, ca neîntemeiata, cererea de chemare în judecata astfel cum a fost precizata.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., instanta va obliga reclamanta sa plateasca pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând contravaloare onorariu avocat conform chitantei nr.50/23.02.2010 (f.123).
Data publicarii pe site: 22 martie 2011
