Deliberând asupra recursului contravenţional de faţă, constată:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sub nr.12429/299/2008 din 23.07.2008, petenta A A a solicitat că prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr.0653877 din 08.07.2008 în baza căruia a fost sancţionata cu 6 puncte amenda în cuantum de 500 lei şi 4 puncte penalizare pentru pretins comiterea contravenţiilor prevăzute la art.108 alin.1 lit.b) pct.2 în referire la art. 100 alin.2 din OUG nr.195/2002 raportat la art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006.
În motivarea plângerii, astfel cum a formulat-o prin memoriul depus la filele 27 – 28 dosar,petenta a invocat prezumţia de nevinovăţie în temeiul art. 6 din CEDO, solicitând ca intimatul să probeze vinovăţia sa pentru fapta pretins comisă.
Intimatul a formulat întâmpinare în condiţiile art.115 – 118 din , solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr.7875 din 12.06.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului nr.1 Bucureşti s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut, în raport de prevederile art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001, ca petenta nu a produs dovezi de natură să înlăture situaţia în fapt şi în drept reţinută prin procesul verbal,astfel ca aceasta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei de conducere a autoturismului în localitate, cu depăşirea limitei legale admise a vitezei.
Prin decizia civilă nr.353 din 21.01.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a de Administrativ şi Fiscal s-a admis recursul declarat de petentă, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea spre competenta soluţionare Judecătoriei Buzău, în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Buzău sub nr.5342/200/2010 din 22.04.2010, iar prin sentinţa civilă nr.6177 din 06.10.2010 s-a respins plângerea ca neîntemeiată. .
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în baza probatoriului administrat ca petenta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 108 alin.1 lit.b) pct.2 în referire la art. 100 alin.2 din raportat la art. 121 alin.1 din HG nr.1391/2006, constând în conducerea autoturismului Toyota B – 81 -PFT la data de 08.07.2008, pe Aleea Industriei din municipiul Buzău, orele 07:19, cu o viteză de 90 km/h înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic şi declarata admis, conform planşelor fotografice depuse la dosar.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta în termen legal conform art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001 fără să-l motiveze în fapt şi în drept.
Deşi legal citată pentru termenul din 10.01.2010, petenta nu s-a înfăţişat la instanţa de recurs.
Prin decizia nr. 17 din 10.01.2011 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a constatat nul recursul declarat.
Hotărând astfel , tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :
În baza probatoriului administrat instanţa fondului a reţinut în mod corect şi motivat ca petenta să face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 108 alin.1 lit.b) pct.2 în referire la art. 100 alin.2 din OUG 195/2002 raportat la art. 121 alin.1 din HG nr.1391/2006, constând în conducerea autoturismului Toyota B – 81 -PFT la data de 08.07.2008, pe Aleea Industriei din municipiul Buzău, orele 07:19, cu o viteză de 90 km/h înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic şi declarata admis, conform planşelor fotografice depuse la dosar.
Avându-se în vedere însă faptul că litigiului nu-i este incident niciun motiv de ordine publică de natură să afecteze legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, conform art. 306 din Codul de procedura civilă, prin decizia nr. 17 din 10.01.2011 s-a constatat nul recursul declarat.
