Prin sentinţa civilă nr. 843 din 24.02.2010 a Tribunalului Maramureş, s-a respins acţiunea formulată de reclamant Sindicatul din Administraţie – Baia Mare – Maramureş pentru funcţionarii publici din Primăria comunei Bocicoiu Mare împotriva pârâtului Primarul comunei Bocicoiu Mare, având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 22(1) din HG 833/2007 modificată privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective, dată în aplicarea art. 73(3) din Legea 188/1999 modificată privind Statutul funcţionarului public, acordul colectiv este convenţia încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituţia publică, reprezentată prin conducătorul acesteia şi funcţionarii publici prin sindicatele reprezentative.
La nivelul Primăriei comunei Bocicoiu Mare îşi desfăşoară activitatea 8 funcţionari publici din care 7 s-au exprimat că nu doresc să cheme în judecată pârâtul şi că nu susţin acţiunea introdusă de reclamant. În acest sens a fost depusă adresa 3435/21.10.2009.
Tribunalul a considerat că sindicatul nu este îndreptăţit să susţină interese contrare membrilor ei atunci când aceştia îşi manifestă expres voinţa de a nu susţine un demers făcut de sindicat. Din textul legii rezultă că cel care reprezintă funcţionarii publici trebuie să fie „reprezentativ”. Pentru acţiunea care face obiectul acestui dosar reclamantul nu este reprezentativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRATIE- BAIA MARE-MARAMUREŞ solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâtului-intimat a proceda la negocierea cu reclamantul a acordului colectiv de muncă la nivelul Primăriei comunei Bocicoiu Mare în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce urmează a fi pronunţate, sub sancţiunea unor daune cominatorii în cuantum de 500 RON/zi de întârziere în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii în termenul stabilit, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în calitate de reprezentant al din cadrul primăriei Bocicoiu Mare a solicitat în nenumărate rânduri Primarului comunei Bocicoiu Mare, în calitate de autoritate administrativă executivă, a procedat la negocierea cu reclamantul a acordului colectiv de muncă la nivelul acestei primării, demersuri rămase fără rezultat datorită refuzului celui din urmă.
Respingerea acţiunii bazată pe considerente de reprezentativitate este neîntemeiată atâta vreme cât dispoziţiile art.22 din H.G. nr.33/2007 indică faptul că acordul colectiv se va încheia între conducătorul autorităţii publice şi sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici din cadrul instituţiei respective, iar recurentul este reprezentativ la nivelul Primăriei comunei Bocicoiu Mare în condiţiile în care toţi cei 8 angajaţi sunt membrii de sindicat (aspect ce reiese şi din procesul-verbal al ultimei şedinţe din 25.02.2010, anexate prezentei).
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.20 şi urm. din Legea nr.554/2004, art.22, 23, 26 din H.G. nr.833/2007.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 iunie 2010, Primarul comunei Bocicoiu Mare a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.
Asupra recursului declarat în cauză, Curtea va reţine că acesta este nefondat, din următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul primei instanţe, recurentul-reclamant Sindicatul din Administraţie-Baia Mare-Maramureş a solicitat, în numele membrilor săi, funcţionari publici din cadrul Primăriei com. Bocicoiu Mare, obligarea Primarului com. Bocicoiu Mare la a proceda la negocierea acordului colectiv de muncă la nivelul Primăriei, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a sentinţei ce urmează a fi pronunţată, sub sancţiunea unor daune cominatorii în cuantum de 500 lei/zi de întârziere în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii în termenul stabilit.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 din HG nr. 33/2007, acordul colectiv se va încheia între conducătorul autorităţii publice şi sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici din cadrul instituţiei respective. Prin urmare şi negocierea acordului va avea loc între aceleaşi părţi.
Din acest punct de vedere, este real că toţi cei 8 funcţionari publici din cadrul autorităţii pârâte sunt membrii Sindicatului care a iniţiat acţiunea, acesta fiind, aparent, reprezentativ, dar relevant în prezentul litigiu este faptul că 7 din cei 8 membri de sindicat se opun promovării prezentei acţiuni.
Or, în condiţiile în care membrii de sindicat se opun acţiunii formulate de către sindicat în numele lor, Curtea apreciază, la fel ca şi prima instanţă, că recurentul-reclamant nu mai poate fi considerat reprezentativ. O concluzie contrară ar fi de natură să prejudicieze interesele membrilor de sindicat, care şi-au manifestat expres voinţa de a nu susţine demersul sindicatului.
În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003, potrivit cărora organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de şi contractele individuale de munca, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în fata instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi; potrivit alin. 2, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza; acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicala dacă cel în cauză se opune sau renunţa la judecata.
Prin urmare, raportat şi la aceste dispoziţii legale, acţiunea recurentului-reclamant nu poate fi analizată, în condiţiile în care 7 dintre cei 8 membri de sindicat se opun continuării ei.
De altfel, recurentul nici nu a adus vreo critică sentinţei recurate sub acest aspect, neindicând nici un aspect care să fi fost de natură să conducă instanţa la o concluzie contrară, în raport de manifestarea de voinţă a membrilor de sindicat.
În consecinţă, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, va dispune respingerea acestuia. (Judecător Monica Diaconescu)
