Contencios administrativ. Cerere pentru eliberarea unei adeverinţe care să ateste aspecte legate de activitatea prestată de petent în calitate de salariat al unei societăţi desfiinţate. Calitatea procesuală pasivă a persoanei juridice care deţine arhiva,


Prin sentinţa civilă nr.2571/5 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis cererea precizată de către C.I. împotriva pârâtei DIRECŢIA DE MUNCĂ ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ SĂLAJ, care a fost obligată să-i elibereze o adeverinţă care să ateste stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, condiţiile de muncă, sporurile şi majorările de retribuţii de care a beneficiat în calitate de angajat al Filaturii de Bumbac S.A. Zalău.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin cererea formulata de reclamantul C.I. se solicita chemarea in judecata a piritei DIRECTIA DE SI PROTECTIA SOCIALA SALAJ si obligarea acesteia să-i elibereze copii si extrase de pe documentele pe care le deţine si care atesta stagiile de cotizare in sistemul public de pensii .

Iniţial cererea a fost admisa prin Sentinţa nr. 194/2009 a Tribunalului Sălaj.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâta, care a solicitat casarea primei hotărâri pe care a considerat-o ca fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor legale.

Prin Decizia 1899/2009 a Curţii de Apel Cluj, recursul a fost admis considerând ca tribunalul nu a stăruit pentru clarificarea cererii de chemare in judecata, întrucât reclamantul nu a făcut nici o referire la faptul că in speţă este vorba despre informaţii de interes public, ci a invocat refuzul nejustificat al pârâtei dedus din modul in care a procedat la rezolvarea cererii reclamantului. Prin aceasta, s-a considerat că s-a încălcat principiul disponibilităţii din perspectiva reclamantului, cât şi al dreptului de apărare al piritei.

In rejudecare pârâta a solicitat pe cale de excepţie, constatarea lipsei calităţii sale procesuale pasive. Considera ca eliberarea acestor dovezi nu intră in atribuţiile sale si in consecinţă nu dispune de personal de specialitate autorizat in acest domeniu. Singura instituţie autorizata este Direcţia Generala a Arhivelor Naţionale.

La rândul său, reclamantul depune o precizare a cererii iniţial formulate prin care arata că solicita eliberarea de către pârâtă a unei adeverinţe din care să rezulte perioada stagiului de cotizare in sistemul public de pensii si sporurile de care a beneficiat in calitate de angajat al S.C. Filatura de Bumbac S.A. Zalău.

Asupra cererii de faţă, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul a solicitat să i se elibereze adeverinţe prin care să i se ateste perioada de cotizare in sistemul public de pensii si sporurile de care a beneficiat in perioada in care a avut calitatea de angajat la SC Filatura de Bumbac Zalău. Această societate a fost declarata ca fiind falimentara, iar preluarea arhivei de către pârâtă s-a făcut in urma adresei 53853/2001 a Ministerului Muncii.

Pârâta a menţionat tot timpul ca nu ea era cea care trebuia sa preia arhiva. Conform prevederilor Legii nr.16/1996,in cazul desfiinţării unor creatori de documente, persoane juridice, documentele cu valoare practică vor fi depuse la Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale sau la direcţiile judeţene ale acestora.

Aceasta apărare a pârâtei nu poate fi luata in considerare, atâta vreme cât ea este cea care a preluat toate actele ce au aparţinut S.C. Filatura de Bumbac Zalău. Acesta este motivul pentru care a fost respinsă excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Inadvertenţele legate de funcţionarea instituţiilor statului nu pot fi opuse reclamantului, care nu are nici o vină.

Apărarea pârâtei potrivit căreia nu deţine personal de specialitate pentru aceasta activitate nu poate fi reţinută de instanţă, atâta vreme cât reclamantul nu are o alta instituţie la care să solicite actele de care are nevoie.

Mai mult, cererea reclamantului poate fi considerată ca o cerere privind o informaţie de interes public aşa cum este ea definita de art. 2 lit. b din Legea 544/2001.

Împotriva soluţiei arătate a declarat recurs pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PRESTAŢII SOCIALE SĂLAJ, instituţie care a preluat atribuţiile DMPS Sălaj, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei ce a vizat obligaţia la eliberarea unei copii după statele de plată în care intimatul a figurat ca salariat al S.C. Filatura de Bumbac S.A. Zalău.

În motivare, se susţine că hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prev. Legii nr. 16/1996, privind Legea Arhivelor Naţionale, a Legii nr. 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public şi a Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Dezvoltându-şi argumentele, recurenta arată că instituţia nu are calitate procesuală datorită lipsei competenţei materiale în privinţa eliberării de documente ce să ateste stagiile de cotizare a salariaţilor, în special al foştilor salariaţi ai S.C. Filatura de Bumbac S.A. Zalău, dat fiind în acest context, situaţia unică în care se găseşte instituţia, dintr-o eroare la care şi-a adus aportul şi legislaţia.

Astfel, arată recurenta că deşi iniţial prin Legea nr. 16/1996 a fost instituită obligaţia de a fi depuse documente cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate, extrase privind drepturile individuale ale cetăţenilor, la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau la direcţiile judeţene ale acesteia şi i-au fost aduse asemenea acte, ulterior, prin Legea nr. 358/2000 şi implicit H.G. nr. 51/2003, O.U.G. nr. 39/2006, această obligaţie a fost modificată în sensul preluării documentelor de către casele de pensii, respectiv arhiva naţională sau direcţiile judeţene, astfel că eliberarea documentelor nu mai revine în competenţa sa.

În acest context, mai arată recurenta, că, dată fiind preluarea arhivelor, în baza legislaţiei şi intervenirea modificărilor ulterioare s-a adresat instituţiilor abilitate de lege să preia arhiva, însă a fost refuzată prin lipsa de spaţiu şi personal. În aceste condiţii şi întrucât în prezent nici un act normativ nu stabileşte atribuţii în sarcina sa, în sensul eliberării de acte referitoare la stagiu, lipsa competenţei ar face ca asemenea adeverinţe eliberate să fie lovite de nulitate.

În plus, arată recurenta, extinderea aplicării Legii nr. 16/1996, respectiv obligarea direcţiei la eliberarea de adeverinţe, pe lângă faptul că ar duce la blocaje în activitatea instituţiei, întrucât nu deţine spaţiu şi nici personal specializat, ar duce şi la încălcarea dispoziţiilor actului normativ ce reglementează aspectele de prelucrare a datelor cu caracter personal şi ar nesocoti excepţia prevăzută de art. 12 alin. d din Legea nr. 544/2001 întrucât pe statul de plată figurează nu numai un singur salariat, ci mai mulţi.

De asemenea, se relevă că singurele documente aflate în arhiva pârâtei sunt statele de plată, neexistând documente care ateste stagiul de cotizare, iar menţionarea aspectelor la care face referire reclamantul presupune efectuarea unor calcule de către persoane specializate în domeniu, angajaţii pârâtei neavând astfel de competenţe.

Prin întâmpinare, intimatul C.I. s-a opus admiterii recursului, susţinând că M.M.P.S. îndeplineşte orice atribuţii stabilite prin acte normative şi implicit şi atribuţii de eliberare a actului solicitat, iar lipsa personalului nu poate constitui motiv de refuz. De asemenea, s-a relevat că prev. art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001 au fost invocate ca temei de drept subsidiar al cererii formulate.

Examinând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente şi disp. art. 304 C.pr.civ., Curtea reţine că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.

Pentru a aprecia astfel, s-a luat în considerare faptul că, ulterior trimiterii cauzei spre rejudecare, acţiunea reclamantului a fost precizată, în sensul în care se invocă un refuz nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona favorabil cererea privind eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi sporurile de care a beneficiat în calitate de angajat al SC Filatura de Bumbac Sa Zalău, persoană juridică radiată, a cărei arhivă a fost preluată de către Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Sălaj.

De asemenea, s-a arătat că înţelege să invoce în sprijinul pretenţiilor formulate şi prev. art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001.

Prima instanţă a admis cererea precizată, obligând DMPS Sălaj la eliberarea adeverinţei solicitate de către reclamant.

Recursul declarat este nefondat, Curtea reţinând că, potrivit disp. Legii nr. 544/2001, fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice informaţiile enunţate la art. 5, informaţii ce pot implica şi realizarea de copii de pe documentele deţinute/aflate în posesia instituţiei publice. Asigurarea accesului la informaţii, conform aceluiaşi act normativ, se face din oficiu sau la cerere prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop.

În speţă, recurenta susţine că informaţiile solicitate nu pot fi comunicate, întrucât nu dispune de personal, de mijloace şi aceasta i-ar îngreuna activitatea. Aceste susţineri nu pot fi primite, câtă vreme, conform normei mai sus arătate, pentru asigurarea accesului la informaţii, instituţia publică are obligaţia de a organiza compartiment specializat sau a desemna persoane cu atribuţii în acest sens.

Totodată, lipsa de valoare practică şi juridică a documentelor ce vor fi eliberate în baza sentinţei recurate este o chestiune care depăşeşte limitele în care a fost învestit tribunalul de către reclamant, ea netrebuind să facă obiectul preocupărilor pârâtei, în acest cadru procesual, stabilit de către petent.

Pe de altă parte, lipsa mijloacelor nu poate constitui un impediment, întrucât există posibilităţi de copiere şi tehnoredactare în măsură să asigure comunicarea informaţiilor, într-o manieră care să fie conformă şi cu prevederile legale care impun protecţia datelor cu caracter personal al celorlalte persoane care figurează pe aceleaşi state de plată cu reclamantul.

În plus, se susţine de către recurentă că Legea nr. 544/2001 exceptează anumite categorii de informaţii şi că în acestea s-ar include şi cele solicitate de intimat. Aceste susţineri nu pot fi reţinute ca motiv de justificare a refuzului comunicării informaţiilor solicitate, deoarece în sensul disp. art. 12 din Legea nr. 544/2001, nu trebuie avute în vedere şi datele ce îl privesc personal pe solicitant, acesta fiind în măsură să le facă sau nu publice, după comunicare şi acestea cu atât mai mult cu cât îi sunt necesare pentru a justifica şi dovedi un drept recunoscut prin legea pensiilor.

A accepta teza indusă de recurentă, înseamnă a îngrădi dreptul intimatului de a realiza un drept recunoscut de lege, ceea ce nu este scopul legii evocate. În plus, aşa cum s-a arătat mai sus, pentru a nu încălca legislaţia vizând protecţia datelor cu caracter personal a altor persoane şi, respectiv, a evita aducerea la cunoştinţa intimatului a altor date ce nu îl vizează, recurenta are posibilitatea tehnică să procedeze la creionarea acestor informaţii cu marker, fie la o nouă tehnoredactare, respectiv să emită un act care să cuprindă date din statele de plată numai cu privire la perioada şi persoana intimată, aşa cum, de altfel, s-a şi solicitat. Or, în condiţiile existenţei posibilităţilor arătate, susţinerile recurentei sunt nefondate şi urmează a fi respinse.

Nefondate sunt şi susţinerile recurentei constând în aceea că nu are competenţă şi că nu se justifică calitatea sa procesuală, întrucât se omite a se avea în vedere disp. Legii nr. 544/2001 ce impun obligaţia instituţiilor publice de a comunica informaţii cu privire la activitatea şi implicit decurgând din documentele ce le au posesie, cât şi faptul că în demersul iniţiat calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel ce se pretinde că este obligat în raportul dedus judecăţii, iar această identitate a fost justificată de intimat prin indicarea obiectului cererii, a motivelor de fapt şi de drept, respectiv prin fundamentarea acestuia, dată fiind deţinerea documentelor ce îl vizează pe reclamant, de către recurentă.

Or, în condiţiile deţinerii documentelor relevante pentru situaţia intimatului, pârâta necontestând că acestea se afla in posesia sa, ea fiind aceea care, potrivit reglementărilor legale în vigoare, a preluat arhiva documentelor cu valoare practică de la Filatura de Bumbac, nu se poate susţine lipsa calităţii procesuale a recurentei.

Din această perspectivă, sunt pe deplin justificate reţinerile conform cărora inadvertenţele legate de funcţionarea instituţiilor statului, precum şi sincopele intervenite datorită modificărilor legislative nu pot fi opuse reclamantului.

Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, că în baza actelor depuse, a normelor juridice incidente hotărârea atacată este temeinică şi legală, Curtea, în baza art. 312 C.pr.civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va da o soluţie de respingere a recursului declarat.