Contencios administrativ fiscal-Anulare plângere contravenţională Cereri


DECIZIA CIVILA Nr. 58

Asupra recursului civil de fata;

Prin plângerea introdusa la data de 9 septembrie 2010 si înregistrata la Judecatoria Tulcea sub nr…….., petenta ……….. a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. TULCEA, A.F.P. pentru Contribuabili Mijlocii anularea procesului verbal de contraventie seria A/2009 nr. 0207444 încheiat la 20 august 2010 de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA – ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII.

Solutionând cauza, Judecatoria Tulcea prin sentinta civila 3193 din 8.11.2010, a respins plângerea, ca nefondata.

Pentru a se pronunta în sensul celor de mai sus, prima instanta a retinut ca …………, lichidator judiciar al ………… a fost sanctionata de catre D.G.F.P. TULCEA, A.F.P. pentru Contribuabili Mijlocii cu suma de 1.000 lei pentru neîndeplinirea obligatiei de depunere a declaratiei 100 privind obligatia de plata la bugetul de stat si a decontului T.V.A. aferente lunii martie 2010 pentru ………..

A retinut instanta de fond ca petenta a invocat doua motive de nelegalitate a procesului-verbal de contraventie, respectiv întocmirea procesului-verbal la sediul intimatei si nesemnarea acestuia de catre un martor, considerând ca acestea sunt nefondate.

În ceea de priveste primul motiv invocat, instanta a apreciat ca acesta este nefondat întrucât fapta contraventionala este de natura a fi constatata si la sediul organului constatator, cu atât mai mult cu cât procedându-se în acest mod nu s-a produs nici un fel de vatamare celui care a fost sanctionat.

Referitor la cel de al doilea motiv de nelegalitate invocat de catre petenta, instanta a constatat ca si acesta este neîntemeiat întrucât, potrivit art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, “în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.” În acest sens, organul constatator a facut mentiunea justificativa ca “sanctiunea a fost aplicata conform situatiei existente în baza de date a organului fiscal, situatie centralizatoare a declaratiilor fiscale depuse/nedepuse de agentii economici înregistrati cu obligatii declarative”. Prin urmare, fiind încheiat astfel, instanta nu a putut retine vreo vatamare a petentei.

Pe fond, prima instanta retinut ca plângerea formulata de catre ………… este nefondata retinând în acest sens ca, o data cu deschiderea procedurii insolventei, debitorului i se ridica dreptul de administrare, însa obligatia de a depune la termenele legale declaratiile fiscale se transfera catre lichidatorul judiciar care nu facut acest lucru, iar din sustinerile intimatei rezulta ca petenta a mai fost sanctionata mai multe rânduri, fie cu avertisment, fie cu amenda, pentru astfel de fapte, fiind si notificata în acest sens de mai multe ori.

Prin urmare, dupa ce a fost deschisa procedura insolventei asupra …………, ………… s-a substituit administratorului acestei societati în conducerea acesteia si dispunerea bunurilor astfel încât îi revenea inclusiv obligatia de a depune declaratiile declarative de si a decontului T.V.A.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal a formulat recurs petenta ……….. , criticând sentinta sub aspectul nelegalitatii si al netemeiniciei.

Arata recurenta ca un motiv de critica a solutiei data de prima instanta este faptul ca aceasta nu a tinut cont de dispozitiile art. 16, alin. (7) si de art. 19 din O.G. nr. 27/2001, actul emis fiind lovit de nulitate.

Astfel, potrivit art. 16 alin. (7) se sanctioneaza cu nulitate actul constatator în cazul în care agentul constatator nu si-a îndeplinit obligatia de a aduce la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni la procesul-verbal, iar potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001 semnatura martorului devine obligatorie în cazul în care contravenientul nu este de fata sau refuza sa semneze procesul-verbal.

În ceea ce priveste fondul cauzei, considera recurenta ca prima instanta nu a retinut în mod corect apararile sale.

Astfel, societatea pentru care nu s-au depus declaratiile de venit si de T.V.A. se afla în procedura insolventei, situatie cunoscuta de catre D.G.F.P. Tulcea, aceasta fiind notificata în mod expres cu privire la stare de fapt si de drept.

De asemenea, societatea nu desfasoara nicio activitate economica, si de altfel nu are acest drept dat fiind starea firmei, asa încât declaratiile respective erau lipsite de obiect.

Întrucât societatea în discutie nu a predat actele contabile lichidatorului judiciar, a fost în imposibilitate de a întocmi declaratiile solicitate, despre toate aceste împrejurari D.G.F.P. Tulcea fiind notificata si cu adresa nr. 1648/2010 (anexa nr. 1).

Mentioneaza recurenta ca potrivit normelor speciale instituite de Legea nr. 85/2006, exercitiul financiar începe si se încheie cu data deschiderii/închiderii procedurii insolventei, iar despre toate aceste considerente a învederat în mod repetat, atât telefonic cât si în scris D.G.F.P. Tulcea, care le-a relatat ca softul respectiv evidentiaza în mod automat toate societatile comerciale care nu au depus declaratiile respective

Cu privire la cuantumul deosebit de mare al amenzii fata de pericolul social al faptei, aceasta raportat la situatia speciala în care se afla societatea, considera ca era suficient un avertisment.

Verificând sentinta atacata prin prisma motivelor invocate în recurs, a probatoriului administrat, cât si din oficiu, Tribunalul constata ca recursul este fondat, potrivit urmatoarelor considerente.

Astfel, prin procesul-verbal de contraventie seria A/2009 nr. 0207444 emis de D.G.F.P. Tulcea, recurenta, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ……….. a fost sanctionata de catre D.G.F.P. Tulcea pentru neîndeplinirea obligatiei de depunere a declaratie 100 privind obligatia de plata la bugetul de stat si a decontului TVA aferente lunii martie 2010 pentru debitoarea ………..

În cauza, trebuie retinute unele aspecte legate de procedura insolventei, în sensul ca societatea debitoare pentru care nu s-au depus declaratiile de venit si de T.V.A. se afla în procedura insolventei, situatie cunoscuta de D.G.F.P. Tulcea, care, în opinia instantei, ar trebui sa aiba o evidenta separata cu societatile aflate în procedura insolventei, deoarece este o situatie diferita fata de celelalte societati comerciale care sunt în activitate.

Societatile la care petenta recurenta a fost numita lichidator este o societate care nu desfasoara nici o activitate economica, asa încât respectivele declaratii erau lipsite de obiect.

De altfel, fostul administrator nici nu a predat lichidatorului judiciar actele contabile ale societatii, astfel ca lichidatorul a fost în imposibilitate de a întocmi declaratiile respective, fapt adus la cunostinta D.G.F.P. prin notificarea nr. 1648/2010 (pag. 6 recurs).

Toate aceste considerente, reprezinta circumstantele de care organul constatator ar trebui sa tina cont atunci când aplica o sanctiune contraventionala, circumstante prevazute expres în art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Tot în art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/201 se prevede ca sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita si de scopul urmarit.

Fata de toate aceste considerente, urmeaza a se admite recursul, si a modifica sentinta atacata în sensul ca va fi admisa în parte plângerea si va fi înlocuita sanctiunea amenzii cu aceea a avertismentului.