Contencios administrativ si fiscal – suspendare executare act administrativ Acte ale autorităţilor publice


TRIBUNALUL BACAU

SECTIA COMERCIALA SI ADMINISTRATIV

SENTINTA CIVILA NR.2

Sedinta  publica de la 19 Ianuarie 2011

Completul compus din:

PRESEDINTE D.S.

Grefier C.P.

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe reclamant M.G.G. si pe pârât BAROUL DE AVOCATI BACAU, având ca obiect suspendare act administrativ.

La apelul nominal facut în sedinta publica, se prezinta reclamantul si av. S.C. pentru pârât.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza:

Aparatorul pârâtului invoca exceptia lipsei de interes, aratând ca reclamantul urmareste realizarea unui interes nelegal.

Partile prezente arata ca nu mai au alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta constata dosarul în stare de judecata si acorda cuvântul pe exceptia lipsei de interes invocata de aparatorul pârâtului si pe fondul cauzei.

Reclamantul prezent în instanta solicita respingerea exceptiei lipsei de interes invocata de aparatorul pârâtei ca neîntemeiata, si considera ca are interes. Pe fondul cauzei, solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata si motivata, pentru urmatoarele considerente: a se avea în vedere ca Baroul de Avocati Bacau a trecut la punerea în executare , fara ca acesta sa fi intrat în posesia deciziei pronuntate de Î.C.C.J. De asemenea, arata ca subsemnatul nu a avut timpul necesar pentru a rezolva starea de incompatibilitate în care se afla, si într-o noua sedinta a C.S.M.-ului s-a discutat fie eliberarea din functie, sau promovarea sau alta masura.. De asemenea, supune atentiei instantei ca în decizia emisa de pârâta se arata ca este primit în profesia de avocat – dar fara a i se conferi acest drept. Fata de aceste considerente, solicita a se admite cererea de suspendare a executarii efectelor deciziei nr.90/17.12.2010 a Consiliului Baroului Bacau pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a litigiului. Depune la dosar concluzii scrise.

Aparatorul pârâtului având cuvântul solicita admiterea exceptiei lipsei de interes pe care a invocat-o, considerând ca interesul reclamantului nu este legitim fata de disp. art. 24 alin. 2 din Legea 51/2005. De asemenea, arata ca exista o stare vadita de incompatibilitate a reclamantului, motivat de faptul ca acesta îndeplineste si functia de magistrat. Pe de alta parte, arata ca reclamantul nu putea face cerere de înscriere în tabloul avocatilor fata de stare de incompatibilitate. Pe fondul cauzei având cuvântul, solicita respingerea actiunii motivat de faptul ca nu a expirat acel termen de 2 luni, iar pe de alta parte acesta curge de la data comunicarii deciziei pronuntata de Î.C.C.J.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

INSTANTA

-deliberând –

Asupra cererii de fata constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Bacau sub nr. */2011, reclamantul M.G.G. a chemat în judecata BAROUL DE AVOCATI BACAU, solicitând ca, în temeiul art.14 raportat la art.2 lit. s si t din Legea 554/2004, sa se dispuna suspendarea efectelor Deciziei nr.*/17.12.2010 a Consiliului Baroului Bacau, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a litigiului, aflat în faza administrativa în prezent.

În motivarea cererii, se arata ca prin Decizia nr. 5172/23.11.2010 a ÎCCJ, s-a admis recursul formulat de el împotriva sent.civ. nr. 08/29.01.2010 a Curtii de Apel Bacau, s-a modificat în totalitate sentinta recurata si s-a admis actiunea, fiind obligat Baroul Bacau sa emita o hotarâre prin care sa accepte primirea sa, cu scutire de examen.

Desi aceasta decizie nu a fost înca motivata, pârâtul a emis Decizia nr.* din 17.12.2010, prin care a decis admiterea sa în profesie, cu scutire de examen iar, prin art.2 si 3 din decizie, a decis ca în termen de 2 luni de la comunicarea deciziei sa faca dovada încetarii starii de incompatibilitate, decizia urmând sa – si produca efectele de la data încetarii starii de incompatibilitate.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestatie, în termen legal, la U.M.B.R contestatie ce vizeaza art.2 si 3 din decizie.

Considera ca sunt îndeplinite cerintele art.14 al.1 din Legea 554/2004, privind cazul bine justificat si paguba iminenta asa cum sunt definite de art. 2 lit.t si s din Legea 554/2004.

În ceea ce priveste cazul justificat, exista o îndoiala serioasa cu privire la legalitatea actului atacat, întrucât prin decizia Î.C.C.J nu se prevede nici o conditionare a primirii sale în avocatura, iar dispozitiile art. 2 si 3 ale deciziei tind sa faca ineficienta decizia Î.C.C.J si induce un element de insecuritate.

Pe de alta parte, starea de incompatibilitate nu poate genera sanctiunii de natura pierderii calitatii de avocat, ci doar trecerea pe tabloul avocatilor incompatibili, sens în care si-a exprimat opinia si Centrul de Procedura Civila din Cadrul Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti.

În ceea ce priveste paguba iminenta, se arata termenul de 2 luni impus de art.2 din decizie este un termen nerezonabil pentru rezolvarea pretinsei incompatibilitatii, fiind în acelasi timp si un termen de decadere.

Paguba iminenta ar fi tocmai pierderea unui drept câstigat în mod irevocabil prin instanta de judecata, respectiv dreptul de a fi avocat, art. 2 si 3 din decizie neavând temei legal.

Totodata, prin renuntarea la activitatea salarizata, prin pensionare, ar pierde cele 7 salarii compensatorii acordate la iesirea la a magistratilor si ar avea inevitabil si un cuantum diminuat al pensiei, conform dispozitiilor Legii 118/2010 si Legea 285/2010.

Întrucât considera îndeplinite conditiile prevazute de art. 14 din Legea 554/2004, solicita admiterea cererii si suspendarea efectelor deciziei nr.90/17.12.2010 pâna la solutionarea irevocabila a litigiului ce are ca obiect anularea partiala a deciziei.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus acte.

Pârâtul, desi legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu a solicitat probe în aparare, însa, prin aparator, a invocat exceptia lipsei de interes a cererii, întrucât interesul nu este legitim fata de dispozitiile art.24 al.2 din Legea 51/1995 privind profesia de avocat, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca nefondata.

Fata de actele si lucrarile dosarului, de exceptia invocata de pârât, instanta constata neîntemeiata exceptia invocata si întemeiata cererea reclamantului pentru urmatoarele considerente:

Interesul reprezinta scopul, folosul practic urmarit de reclamant în formularea cererii de chemare în judecata.

Acesta trebuie sa existe la data pronuntarii actiunii si pe tot parcursul litigiului, pâna la pronuntarea instantei.

Totodata, interesul trebuie sa fie nascut, legitim si actual.

Verificând îndeplinirea acestor cerinte, în raport de cauza dedusa judecatii, instanta constata ca reclamantul urmareste pastrarea unui drept câstigat, prin Decizia nr. 5172/23.11.2010 a Î.C.C.J, respectiv dreptul de a fi primit ca avocat, în cadrul Baroului de Avocati Bacau, cu scutire de examen.

Interesul reclamantului este nascut, actual si legitim, întrucât se tinde la pastrarea unui drept recunoscut de lege, respectiv de dispozitiile art.16 al.2 din Legea 51/1995 modificata astfel ca instanta nu poate retine sustinerea pârâtului ca interesul reclamantului este nelegitim (nelegal).

Pentru aceste motive, instanta va respinge exceptia lipsei de interes, invocata de pârât, ca nefondata.

Pe fondul cauzei, instanta retine ca suspendarea executarii actelor administrative prevazuta de art. 14 din Legea 554/2004, este un mijloc procedural la dispozitia instantei de judecata în vederea respectarii principiului legalitatii acestor acte.

Având în vedere ca actele administrative unilaterale sunt executorii, din oficiu si se bucura de prezumtia de legalitate, veridicitate si autenticitate, legiuitorul a instituit posibilitatea suspendarii executarii acestor acte, cu respectarea unor conditii impuse de lege, atâta timp cât autoritatea publica emitenta sau instanta de judecata se afla într-un proces de evaluare a legalitatii acestor acte, pentru a oferi persoanei vatamate prin aceste acte, o protectie adecvata împotriva arbitrariului.

În acest sens, prin Recomandarea nr.R(89)8 adoptata de Consiliul de Ministri din Cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie în materie administrativa, s-a retinut ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile a fi atacate, poate cauza persoanelor, în anumite situatii un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat pe masura posibilului.

Instanta de judecata, investita cu o cerere de suspendare a executarii unui act administrativ trebuie sa ia masuri de protectie provizorie, prin aprecierea ansamblului de circumstante si a intereselor partilor, si sa dispuna asemenea masuri în cazul în care executarea actului administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si în cazul în care exista un argument juridic aparent valabil, referitor la nelegalitatea actului atacat.

Cu ocazia solutionarii cererii de suspendare a executarii, întemeiata pe dispozitiile art. 14 din Legea 554/2004, instanta trebuie sa verifice îndeplinirea cumulativa a urmatoarelor cerinte: existenta actului administrativ, existenta contestarii acestui act pe cale administrativ-jurisdictionala, existenta unui caz bine justificat si a unei pagube iminente.

Decizia a carei suspendare se solicita este un act administrativ în sensul art.2 al.1 lit.c din Legea 554/2004 si a fost contestata administrativ, la U.N.B.R conform dispozitiilor art. 21 al.4 din Statutul profesiei de avocat (fila 20-28) contestatie ce reprezinta procedura prealabila, conform art.7 din Legea 554/2004.

În ceea ce priveste cazul bine justificat si paguba iminenta, instanta retine ca exista o aparenta de nelegalitate a actului administrativ atacat, prin faptul ca dispozitiile art.2 si 3 din aceasta decizie tind la lipsirea de efecte a dispozitiilor art.1 din aceeasi decizie si implicit a Deciziei nr. 5172/23.11.2010 Î.C.C.J, ori se stie ca un act trebuie sa produca efectele pe care legea le prevede pentru acel act juridic-administrativ.

Revine instantei de judecata ce va fi investita cu anularea acestei decizii competenta de a stabili legalitatea actului administrativ ce face obiectul suspendarii din prezenta cauza.

Referitor la paguba iminenta, instanta retine ca si aceasta conditie este îndeplinita, având în vedere circumstantele concrete ale cauzei.

Reclamantul este magistrat, iar pentru lamurirea starii de incompatibilitate ce se invoca de catre pârât este necesar sa solicite eliberarea din functie, prin demisie, demisie de care urmeaza a se lua act de catre Consiliul Superior al Magistraturii si a fi înaintata Presedintelui României cu propunere de eliberare din functie, pentru aprobare si publicare în Monitorul Oficial, procedura care, în mod firesc, nu se poate finaliza în termen de 2 luni.

Din modul de motivare a deciziei a carei suspendare se cere si concluziile pârâtului, rezulta ca pârâtul urmeaza ca la expirarea perioadei prevazuta la art.2 din decizie, sa considere caduca admiterea în profesie a reclamantului, în loc sa faca aplicarea dispozitiilor art. 27 al.1 lit. a din Legea 51/1995 modificata, rezultând ca se urmareste, de fapt, lipsirea de efecte juridice a acestei decizii.

Pierderea calitatii de avocat, înainte de dobândirea acesteia, desi prin Decizia nr. 5172/2010 a Î.C.C.J i s-a recunoscut acest drept, reprezinta un prejudiciu ireparabil pentru reclamant, care se vede (la sfârsitul a doi ani de litigiu cu pârâtul), în aceiasi situatie din 2008.

Pâna când instanta de judecata se va pronunta cu privire la legalitatea deciziei emise de pârât si conformitatea acesteia cu dispozitiile invocate, suspendarea executarii actului reprezinta o protectie adecvata, fiind echitabil ca acesta sa nu-si produca efectele.

În caz contrar, este posibil ca, chiar daca instanta va anula aceasta decizie, anularea sa fie lipsita de efect, prin faptul ca decizia si-a produs efectele, iar calitatea reclamantului de avocat a încetat (dupa 2 luni de la comunicarea deciziei 90/2010) prin imposibilitatea rezolvarii starii de incompatibilitate, în loc sa fie suspendata, conform art.27 din Legea 51/1995 modificata.

Pentru aceste motive instanta constata ca sunt întrunite toate cerintele art.14 al.1 din Legea 554/2004 pentru suspendarea executarii deciziei nr.*/2010 emisa de pârât, motiv pentru care va dispune suspendarea executarii acesteia.

În ceea ce priveste durata suspendarii desi reclamantul a solicitat suspendarea pâna la solutionarea irevocabila a litigiului, instanta având în vedere dispozitiile art.14 al.1 si 4 din Legea 554/2004, considera ca suspendarea nu poate fi acordata în temeiul acestui text de lege, decât pâna la pronuntarea instantei de fond cu privire la anularea actului administrativ, urmând ca reclamantul fie sa solicite odata cu anularea deciziei si suspendarea efectelor acesteia, fie sa se faca aplicarea dispozitiilor al.4 , art. 14 din Legea 554/2004 de prelungire de drept a suspendarii, pâna la solutionarea irevocabila a litigiului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004, va admite în parte cererea si va dispune suspendarea executarii deciziei pâna la solutionarea cauzei pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge exceptia lipsei de interes, invocata de pârât.

Admite, în parte cererea formulata de reclamantul M.G.G. domiciliat în Bacau, judetul Bacau în contradictoriu cu pârâtul BAROUL DE AVOCATI BACAU – cu sediul în Bacau.

Suspenda executarea deciziei nr. */17.dec.2010 a Consiliului Baroului Bacau pâna la pronuntarea instantei de fond.

Executorie.

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica de la 19 Ianuarie 2011