Contenigios administrativ-anulare act administrativ si restituire taxa poluare Cereri


Prin cererea adresata Tribunalului ……… si înregistrata la nr. 4/88/03 ianuarie 2011, reclamanta SC ……… SRL ……… a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr ……… din 07 iulie 2008 si obligarea pârâtei D.G.F.P. ……… – Administratia Finantelor Publice ……… la restituirea sumei de 10074,39 lei, actualizata cu rata dobânzii legale, calculata pâna la rambursarea efectiva.

In motivare, reclamantul arata ca la data de 21 mai 2008 a cumparat din Republica Letona un autoturism second hand, marca Renault Premium, categoria autoutilitara, an fabricatie 1997 si neînmatriculat în România, iar pentru înmatriculare a achitat taxa de poluare calculata prin decizia de calcul ……… din 07 iulie 2008, respectiv suma de 10074 lei, însa pentru ca prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, în baza carora s-a realizat calculul, sunt reglementari contrare legislatiei comunitare, neputând fi aplicate în dreptul intern, s-a solicitat D.G.F.P. ………- A.F.P. ……… restituirea sumei cu cererea nr. ……… din 25.11.2010, care a refuzat, prin adresa nr. ……… din 25.11.2010 fiind comunicat acest refuz.

Se mai sustine ca, prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E. or, conform art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie, legea comunitara este aplicabila cu prioritate fata de cea nationala, iar potrivit art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre si sa aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica produselor similar nationale, în acest sens pronuntându-se si instantele judecatoresti.

În drept, s-au invocat prevederile art. 11 din Constitutie, art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie, art. 25 si art. 90 din Tratatul CE si art 117 lit d din Codul de procedura fiscala.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie decizia de calcul a taxei de poluare ……… din 07 iulie 2008, adresa nr. ……… din 25.11.2010, adresa nr ……… din 25.11.2010, O.P. nr. ………/08.07.2008, factura, carte de identitate a vehiculului, certificat de înmatriculare si alte înscrisuri.

In aparare, D.G.F.P. ……… a depus întâmpinare prin care a invocat tardivitatea introducerii contestatiei împotriva deciziei nr………./07-07-2008,solicitând si citarea în cauza a Administratiei Fondului pentru Mediu întrucât taxa de poluare se constituie la Fondul pentru Mediu..

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanta retine ca reclamanta a achizitionat la 21.05.2008 un autoturism marca Renault Premium, categoria autoutilitara, an fabricatie 1997, cu numar de identificare ………, iar pentru înmatriculare în România a platit o taxa de poluare în cuantum de 10074 lei, calculata conform deciziei de calcul ……… din 07 iulie 2008 emisa de catre Administratia Finantelor Publice ………, dupa cum rezulta din O.P nr. ………/08.07.2008.

Reclamanta s-a adresat institutiei pârâte pentru restituirea acestei taxe (cererea nr. ………/25.11.2010), considerata discriminatorie în raport cu prevederile europene, însa prin adresa nr. ……… din 25.11.2010, i s-a comunicat ca restituirea se face numai în baza unei hotarâri judecatoresti.

Problema dedusa judecatii consta în a lamuri daca actuala taxa de poluare si fosta taxa de prima înmatriculare a carei plata este prevazuta ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusa judecatii, sa aiba în vedere si dispozitiile art. 11 si 148 din Constitutia României, Legea nr. 157/2005, si jurisprudentei Curtii de Justitie.

Astfel, se constata ca, în reglementarea interna, a fost introdusa initial o taxa de prima înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificata prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal stabilind obligatia achitarii, modul de calcul al taxei, si scutirile de la plata acesteia.

Prin O.U.G. nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit, prin acelasi act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligatia de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România si respectiv la repunerea în circulatie a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 si 9.

Din prevederile legale aratate, rezulta ca taxa de poluare se datoreaza atât pentru autoturismele noi cât si pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, si reînmatriculate în România, dupa aducerea lor în tara, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeasi taxa nefiind perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, niciun stat membru nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.

Art. 90 din Tratatul C.E. reprezinta unul dintre temeiurile de baza ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor în cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa înlature orice masura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor în cadrul Uniunii Europene.

Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situatie de negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.

Însa, normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele nationale, ceea ce rezulta din Constitutia României, din jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, precum si din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 si 2 din Constitutie, statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte; Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie statueaza ca, urmare a aderarii, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2.

Din prevederile constitutionale citate si fata de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, rezulta ca, urmare a aderarii României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Chiar daca statul român a adoptat si prin introducerea art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscala între produsele importate si cele similare autohtone, se constata ca dispozitiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul national, în temeiul principiului suprematiei dreptului comunitar.

Conform acestui principiu, orice masura comunitara are forta juridica superioara normelor nationale, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic national si de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instantelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin Hotarârile pronuntate de C.J.C.E. în cauzele Costa v. Enel si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a.

Curtea a aratat în considerente ca, la intrarea în vigoare a tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a statelor membre, instantele din aceste state fiind obligate sa îl aplice; curtea a retinut ca o instanta nationala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligatia de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislatia nationala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanta sa ceara sau sa astepte abrogarea prevederilor contrare de catre puterea legislativa sau Curtea Constitutionala.

Ca o taxa interna impusa autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexata NADASDI si NEMETH unde Curtea de Justitie a aratat ca o taxa de înmatriculare este interzisa atâta timp cât este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data în circulatie pe teritoriul unui stat membru si ca valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului si la clarificarea din punct de vedere al poluarii este calculata fara a se lua în seama deprecierea autoturismului de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

În aceste conditii, este evident, ca normele interne ce reglementeaza obligatia de plata a actualei taxe de poluare si a fostei taxe de prima înmatriculare, la înmatricularea autoturismelor second-hand contravine dispozitiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care încalca principiul liberei circulatii a marfurilor.

Cum România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozitiile art. 148 alin. 2 din Constitutia României conform carora legislatia comunitara cu caracter obligatoriu prevaleaza legii interne, iar conform alin. 4 din acelasi articol, jurisdictiile interne garanteaza îndeplinirea acestor cerinte.

Invocarea de catre organul fiscal a legii fiscale interne, în temeiul careia s-a perceput taxa speciala dovedita contrara normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozitiile constitutionale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligatiei de loialitate comunitara asumata de România ca stat membru; asa fiind, revine jurisdictiilor sa elimine aceasta disfunctionalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directa a Tratatului în asa fel încât acestei norme sa i se recunoasca caracterul ei util.

Relativ la exceptia invocata, este de subliniat ca, potrivit art. 205 alin. 1 si art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, împotriva titlului de creanta, precum si împotriva altor acte administrativ-fiscale se poate formula contestatie în termen de 30 zile de la comunicare, sub sanctiunea decaderii, la organul fiscal competent si numai deciziile emise în solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta de administrativ competenta.

Or, în cauza, decizia de calcul a taxei din nr………. /07.07.2008 a fost comunicata reclamantului la aceeasi data, iar împotriva acesteia nu s-a promovat contestatie în termenul impus de lege, cererea înregistrata la D.G.F.P. ……… sub nr. ………/25.11.2010 fiind formulata cu mult dupa termenul de 30 zile impus de lege.

Este de relevat, de asemenea, ca tardivitatea invocata reprezinta, de fapt, inadmisibilitate, deoarece necontestarea actului administrativ-fiscal în termenul prevazut de lege, în cadrul procedurii administrative, echivaleaza cu neparcurgerea unei atari proceduri obligatorii si atrage sanctiunea inadmisibilitatii actiunii în anulare promovata în continuare.

Prin urmare, în conditiile în care nu s-a parcurs procedura administrativ prealabila prevazuta, contestatia formulata împotriva decizia de calcul nr………./ 07.07.2008 emisa de D.G.F.P. ………- AFP ……… este inadmisibila si va fi respinsa ca atare.

Numai ca, dupa cum s-a învederat, reclamantul a contestat în prezenta cauza si refuzul nejustificat al institutiei pârâte de restituire a taxei achitate, desi s-au invocat aceleasi prevederi comunitare, refuz comunicat prin adresa nr. ……… din 25.11.2010, devenind incidente, prin urmare, dispozitiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Stabilit fiind ca taxa de poluare nu este datorata, prin aplicarea prevederilor comunitare rezulta ca nu se justifica refuzul de restituire comunicat de pârâta, dispozitiile art. 148 alin.2 din Constitutie fiind general obligatorii.

Asa fiind, având în vedere argumentele prezentate, instanta va admite actiunea în parte si va obliga D.G.F.P. ……… – Administratia Finantelor Publice ……… sa restituie reclamantului suma de 10074 lei, achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule, calculata începând cu 08 iulie 2008 si pâna la data restituirii integrale pentru ca numai astfel se poate realiza o justa si completa reparatie a prejudiciului încercat de acesta, aflat într-o situatie în care s-a produs o paguba prin actiunea culpabila a organului fiscal al statului.

1