Solutionând cauza, Judecatoria Fetesti prin sentinta civila nr. 1749 din 22 septembrie 2008 a respins plângerea contraventionala, ca fiind neîntemeiata.
Împotriva acestei solutii în termen legal a declarat recurs petentul – contravenient.
Recursul nu a fost motivat în scris si nici oral în fata instantei potrivit art. 34, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Prin decizia civila nr. 866/R din 11 decembrie 2008 tribunalul, în baza art. 312, alin. 1 Cod procedura civila a respins, ca nefondat, recursul declarat.
Împotriva acestei decizii petentul a formulat contestatie în anulare invocându-se dispozitiile art. 318 Cod procedura civila, sustinând ca instanta de recurs a savârsit o grava eroare materiala atunci când la primul termen de judecata a solutionat cauza fara a lua în considerare cererea petentului pentru lipsa de aparare.
Mai mult decât atât, oral, în completarea motivelor contestatiei, petentul invoca si faptul ca instanta de recurs nu s-a conformat dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, în sensul ca instanta era obligata sa cerceteze cauza sub toate aspectele.
Contestatia în anulare a fost respinsa, ca nefondata.
Astfel, potrivit art. 318 Cod procedura civila, hotarârile instantei de recurs pot fi atacate cu contestatie în anulare, când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, sau când instanta, respingând recursul, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Prin prisma acestor dispozitii legale, analizând cele doua motive de contestatie invocate de petent se dovedeste ca acestea nu sunt fondate.
Astfel, instanta de recurs a analizat cererea de amânare formulata de petent, respingând-o în mod întemeiat atât timp cât acesta nu si-a întemeiat cererea asa cum stabileste art. 156 Cod procedura civila, pe motive serioase si temeinic dovedite.
Mai mult decât atât respingerea acestei cereri, chiar gresit facuta, nu poate constitui temei pentru admiterea unei contestatii în anulare bazata pe art. 318 Cod procedura civila, pentru ca aceasta nu este o eroare materiala comisa de instanta, determinabila asupra solutiei pronuntate în acceptiunea data interpretarii dispozitiilor art. 318 Cod procedura civila, ci o greseala de judecata care nu poate fi invocata pe calea contestatiei în anulare.
Nici al doilea motiv de contestare nu poate fi invocat. Astfel, doctrina si jurisprudenta sunt unanime în interpretarea acestui motiv în sensul ca el subzista numai atunci când omisiunea se refera la unul sau mai multe dintre motivele invocate în faza de recurs.
Cum însa petentul, în recurs nu si-a motivat cererea nici în scris si nici oral, atunci nu se poate pretinde ca instanta de recurs a omis vreunul dintre motive.
Nu trebuie în aplicarea dispozitiilor art. 318 Cod procedura civila a se face confuzie între institutia motivelor de recurs ce pot fi cuprinse în cererea de recurs, si care apartine recurentului si obligativitatea instantei de recurs de a analiza cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041 Cod procedura civila.
De altfel, din însasi continutul deciziei civile nr. 866/R/11 decembrie 2008 rezulta ca tribunalul a analizat solutia instantei de fond sub toate aspectele, facând trimitere chiar la dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
