Cod procedură civilă: art. 105, art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 5. .
Codul familiei : art. 58, art. 61.
Dreptul de apărare şi judecata cauzei cu respectarea principiului contradictorialităţii reprezintă coordonate de esenţă ale oricărui proces, relevate juridic de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, care constituie dreptul comun în materia actelor de procedură.
Dreptul de apărare şi judecata cauzei cu respectarea principiului contradictorialităţii reprezintă coordonate de esenţă ale oricărui proces, relevate juridic de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, care constituie dreptul comun în materia actelor de procedură.
În condiţiile în care instanţa de apel a lăsat cauza în pronunţare pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, judecata trebuie să se rezume la această problemă de drept şi nu să mai analizeze fondul cauzei.
Pe de altă parte, dispoziţiilor art. 58 din Codul familiei consacră imprescriptibilitatea acţiunii în contestarea recunoaşterii de paternitate .
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia civilă nr.100/12 septembrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 890/2010 pronunţată de Judecătoria Aiud a fost respinsă acţiunea civilă formulată si precizată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâţii M. A., prin reprezentant legal C.A. , C.A. şi Autoritatea Tutelara din cadrul Primăriei oraşului Ocna Mureş, având ca obiect contestarea recunoaşterii de paternitate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că filiaţia faţă de tată a minorei M.A.A., născută la data de 05.01.2001 s-a stabilit prin recunoaştere făcută de tată, reclamantul M.V., prin declaraţie la serviciul de stare civilă.
Susţinerile reclamantului, potrivit cărora declaraţia acestuia de recunoaştere a paternităţii nu corespunde adevărului, nu au fost confirmate de probele administrate în cauză, astfel că acţiunea dedusă judecăţii a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M.V., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii.
S-a arătat , în esenţă, în motivele de apel expuse că în mod nelegal instanţa de fond a revenit asupra probei încuviinţate pentru efectuarea expertizei ADN , precum şi a celelalte probe medicale, deşi acestea erau esenţiale pentru soluţionarea cauzei.
In mod nejustificat au fost înlăturate depoziţiile martorilor care dovedeau temeinicia acţiunii reclamantului. Depoziţiile acestora, corelate cu actele medicale depuse la dosarul cauzei relevă starea de fapt existentă la momentul naşterii minorei presiunile ce s-au exercitat asupra reclamantului pentru recunoaşterea paternităţii şi dubiile pe care acesta le-a avut privind paternitatea , justificate de împrejurări concrete şi fapte în care era implicată mama minorei.
Prin deciziei civile nr. 95/A/05.04.2011 pronunţată de Tribunalul Alba s-a respins apelul declarat de reclamantul M.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, de către instanţa de apel că acţiunea promovată de reclamant este prescrisă, având în vedere că recunoaşterea paternităţii minorei s-a realizat prin viciu de consimţământ, întrucât acesta a fost dat ca urmare a ameninţărilor, respectiv prin violenţă, situaţie în care dreptul la acţiune al reclamantului este suspus prescripţiei, termen ce curge de la data încetării actului de violenţă – art. 9 Decretul 167/1958.
In principiu acţiunea întemeiată pe disp. art. 58 Cod fam. este imprescriptibilă, dar în situaţia viciului de consimţământ nu există nici un argument legal de a fi extins efectul imprescriptibilităţii asupra prevederilor dreptului comun în materie.
Pentru aceste argumente, va fi respinsă proba solicitată de reclamant în apel privind efectuarea expertizei ADN.
Sub celelalte aspecte, criticile aduse de apelant sentinţei instanţei de fond sunt netemeinice.
Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că minora a fost concepută în termenul prev. de art. 61 Cod fam. , copilul s-a născut la 5.01.2001, rezultând că acesta a fost conceput între 5.03.2000- 5.07.2000, interval de timp în care reclamantul a întreţinut relaţii intime cu mama minorei, aşa cum recunoaşte prin chiar acţiunea promovată şi confirmat de martorii audiaţi.
Pentru motivele invocate va fi respins prezentul apel.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termenul legal, motivat şi legal timbrat reclamantul M.V., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând , în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, iar, în subsidiar, modificarea hotărârilor instanţelor de judecată anterioare în sensul admiterea acţiunii introductive de instanţă .
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, în esenţă, că prin hotărârea pronunţată tribunalul ca instanţă de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cod pr.civilă, întrucât a soluţionat cauza pe fond, în contextul în care nu a acordat cuvântul părţilor decât pe excepţia tardivităţii acţiunii, excepţie ridicată din oficiu de către instanţă, astfel că este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod pr.civilă; se mai susţine că procedând astfel instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii , dreptul al apărare şi al aflării adevărului, context în care decizia civilă recurată este lovită de nulitate absolută.
Recurentul reclamant mai critică decizia atacată şi sub aspectul reţinerii greşite a prescripţiei dreptului la acţiune, întrucât acţiunea în contestarea recunoaşterii de paternitate este imprescriptibilă raportat la dispoziţiile art. 58 din Codul familie.
Pe fondul cauzei se susţine, în esenţă, că probele administrate cauzei dovedesc împrejurarea că reclamantul în momentul recunoaşterii paternităţii minorei a avut un dubiu că este tatăl copilului, şi că a recunoscut paternitatea acestuia doar datorită presiuni exercitate de familia concubinei sale.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 312 alin. 3 şi art. 304 pct. 5, 8 şi 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă C.A. a solicitat respingere recursului formulat în cauză.
Prin decizia civilă nr. 100 din 12 septembrie 2011 , Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a admis recursul declarat de reclamantul M.V. cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut şi motivat următoarele:
Curtea va analiza cu prioritate incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 304 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2. Iar potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Curtea constată că în speţă sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, invocate de recurent.
În speţă, la termenul de judecată din 4 aprilie 2001 tribunalul, ca instanţă de apel a ridicat din oficiu excepţia tardivităţii acţiunii introductive de instanţă, punând în discuţia părţilor această excepţie, apoi a lăsat cauza în pronunţare pe această excepţie.
Soluţionând cauza tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins apelul declarat în cauză de către reclamant, atât pentru motivul că acţiunea este prescrisă, cât şi pentru argumente ce privesc fondul cauzei . Or, în condiţiile în care instanţa de apel a lăsat cauza în pronunţare pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, judecata trebuie să se rezume la această problemă de drept şi nu să mai analizeze fondul cauzei.
Procedând astfel instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, fiind lovită de nulitate absolută, întrucât părţile nu au putut formula apărările şi a depune dovezile necesare susţinerii cauzei, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă referitoare la încălcarea formelor de procedură procesuale sub sancţiunea nulităţii.
Invocând temeiul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul reclamant a declarat recursul de faţă prin care a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 58 din Codul familiei care consacră imprescriptibilitatea acţiunii în contestarea recunoaşterii de paternitate .
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că, în adevăr, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, reţinând în mod nelegal că potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, acţiunea în contestarea recunoaşterii de paternitate este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani .
Potrivit art. 58 alin. 1 din Codul familiei recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.
Din economia acestui text de lege rezultă că acţiunea în contestarea recunoaşterii de paternitate poate fi promovată şi de autorul recunoaşterii, acţiunea fiind imprescriptibilă, căci legea nu prevede nici un termen în care trebuie introdusă.
Reţinând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 58 din Codul familiei care consacră imprescriptibilitatea acţiunii în contestarea recunoaşterii de paternitate, Curtea constată că recursul formulat în cauză este fondat.
În ce priveşte motivul de recurs care se circumscrie cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea nu-l va mai analiza faţă de reţinerea incidenţei motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Având în vedere motivarea instanţei de apel, Curtea constată ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, astfel că se va admite recursul reclamantului şi se va casa decizia civilă atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va proceda la soluţionarea pe fond a cauzei, având în vedere şi aspectele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de recurentul reclamant în recurs, precum şi apărările invocate de intimata pârâtă.
De asemenea, instanţa de apel se va pronunţa şi pe cererile formulate de părţi privind cheltuielile de judecată efectuate în recurs prin aplicarea dispoziţiilor art. 274 şi urm. din Codul de procedură civilă.
