Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.A. împotriva deciziei nr.632/2007 a Tribunalului Giurgiu.
Potrivit prevederilor art. 317 – 318 Cod procedură civilă persoanele nemulţumite pot formula contestaţie în anulare numai în patru cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege:
– când procedura de chemare a părţii, pentru ziua în care s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
– când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă;
– când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale;
– când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Din motivaţia expusă de contestator în cuprinsul contestaţiei sale rezultă că acesta este nemulţumit de modul în care au fost analizate şi apreciate dovezile prezentate de el în susţinerea dreptului la reconstituire pentru o anumită suprafaţă de teren, fiindu-i respins recursul.
Astfel cum a fost prezentată motivaţia contestaţiei şi raportat la împrejurările speţei, aceasta nu poate fi subsumată nici unuia dintre motivele / cazurile de contestaţie în anulare strict şi limitativ prevăzute de lege, situaţie ce impune respingerea cererii contestatorului.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, deciziile irevocabile emise de o instanţă în recurs putând fi anulate numai în mod excepţional şi doar atunci când se constată ivirea unui caz strict prevăzut de lege, neexistând pentru contestator dreptul de recurs la recurs, astfel cum, în realitate, doreşte.
