Prin greşeală materială în sensul art. 318 Cod procedură civilă se înţelege o greşeală de procedură şi nu o greşeală de judecată, de interpretare a dispoziţiilor legale sau de apreciere a probelor , întrucât dacă s-ar admite o asemenea situaţie, ar însemna că s-ar judeca un recurs la recurs, ceea ce este inamisibil.
De aceea , greşelile de fond pe care contestatoarea le impută instanţei de recurs, tinzând în felul acesta la rejudecarea litigiului, nu pot fi valorificate pe calea contestaţiei în anulare.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr. 790/28 aprilie 2010
Prin contestaţia în anulare formulată în contradictoriu cu intimata Instituţia Prefectului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculări Autovehicule Alba, contestatorul O.I. a solicitat să se dispună desfiinţarea Deciziei nr. 1430/CA/2009 pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 1999/107/2009, cu consecinţa respingerii recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond.
În motivarea contestaţiei în anulare se susţine faptul că instanţa de recurs s-a aflat într-o eroare materială atunci când a admis recursul pârâtei Instituţia Prefectului, pe motiv că autovehiculul contestatorului nu se încadrează în categoriile N1-Ml exceptate de la plata taxei de poluare, prevăzută de modificarea adusă de OUG 218/2008, fără a se lua în calcul faptul că taxa de poluare instituită de OUG nr. 50/2008 contravine art. 90 din Tratatul Uniunii Europene. Instanţa a luat în considerare doar teza a II-a a acestui articol, considerând că doar modificarea adusă de OUG nr.50/2008 de către OUG nr. 218/2008 este în contradicţie cu art. 90 din Tratat, fără a lua în considerare teza I-a a art. 90, care precizează faptul că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare. Or, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale în materia taxei pe poluare, rezultă că această taxă nu se aplică autovehiculelor înmatriculate (toate autovehiculele şi nu numai cele Nl-Ml) în România şi apoi reînmatriculate pe un alt proprietar în urma încheierii unor alte acte juridice translative de proprietate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă.
Contestaţia în anulare a fost legal timbrată.
Intimatul Instituţia Prefectului judeţului Alba a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, faptul că din actele depuse la dosar rezultă că autovehiculul a cărui înmatriculare se cere face parte din categoria N2, instanţa de recurs neaflându-se în eroare materială în momentul în care a reţinut că autovehiculul Iveco S2 nu face parte din categoriile M1 sau N1, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile contestaţiei în anulare întemeiată pe art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Scutirea de la plata taxei pe poluare pentru autovehiculele N1 şi Ml, cu capacitate cilindrică max. 200 cmc, cu norma de poluare Euro 4 stabilită prin OUG nr.218/2008 se aplică doar autoturismelor achiziţionate în vederea înmatriculării în perioada 15.12.2008-31.12.2009.
Contestaţia în anulare nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 31 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Prin Decizia nr. 1430/CA/2009 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de pârâta Instituţia Prefectului judeţului Alba împotriva Sentinţei civile nr. 563/CAF/2009 pronunţată de către Tribunalul Alba şi a modificat sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantului, reţinând, în urma efectuării unei analize a compatibilităţii legislaţiei interne în materie de taxă pe poluare cu dispoziţiile art. 90 din TCE, că autoturismul marca Iveco S2 achiziţionat de reclamant la data de 04.08.2008 din Germania nu întruneşte cerinţa de a fi calificat ca produs similar autoturismelor exceptate de la plata taxei pe poluare, respectiv nu constituie un autoturism de categoria Ml, cu normă de poluare Euro 4 a cărui capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 cmc şi nici autoturism de categoria N1.
Susţinerile contestatorului relativ la eroarea materială în care instanţa dea recurs s-a aflat atunci când a admis recursul pârâtei Instituţia Prefectului şi a modificat Sentinţa civilă nr. 562/CAF/2009 pronunţată de Tribunalul Alba, pe motiv că autovehiculul contestatorului nu se încadrează în categoriile Ml şi N1 exceptate de la plata taxei pe poluare, prevăzută de modificarea adusă de OUG nr. 218/2008, fără a lua în calcul faptul că taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 contravine art. 90 din TCE, nu se încadrează în ceea ce se înţelege prin eroare materială în sensul art. 3 18 din Codul de procedură civilă.
Aceasta întrucât, din examinarea actelor dosarului în care a fost pronunţată decizia contestată, rezultă că autoturismul achiziţionat de reclamant din Germania la data de 4.08.2008 nu se încadrează în categoriile Ml-N1 cum, corect, de altfel, s-a reţinut de către instanţa de recurs, fiind vorba de un autovehicul marca Iveco, care face parte din categoria S2.
De asemenea, nu constituie greşeală materială în sensul articolului mai sus menţionat nici susţinerile contestatorului referitoare la neluarea în calcul de către instanţa de recurs a faptului că taxa pe poluare instituită prin OUG nr.
50/2008 contravine art. 90 TCE, întrucât prin greşeală materială nu se înţelege o greşeală de interpretare a dispoziţiilor legale, ci o greşeală de procedură, greşelile pe care contestatorul le impută instanţei de recurs tinzând spre reluarea judecăţii fondului litigiului, ceea ce nu este posibil într-o cale extraordinară de atac.
Referitor la susţinerile contestatorul ui în sensul că instanţa de recurs ar fi avut în vedere la pronunţarea sentinţei numai teza a II-a a art. 90 din TCE şi nu şi teza I a acestui articol, se observă, din considerentele deciziei contestate, că instanţa de recurs a analizat compatibilitatea legislaţiei naţionale prin care a fost instituită taxa pe poluare prin raportare la întreg art. 90 din TCE şi nu numai cu privire la teza a II-a a acestui articol, aşa cum se susţine de către contestator.
Însă, greşeală materială în sensul art. 318 din nu există nici chiar în situaţia în care o atare analiză s-ar fi realizat în modalitatea evocată de către contestator, întrucât şi de această dată se invocă tot o eroare de interpretare a dispoziţiilor legale şi nu greşeli de procedură .
Pentru considerentele ce au fost expuse, contestaţia în anulare se constată a fi neîntemeiată, motiv pentru care, în baza art. 318 şi următoarele din Codul de procedură civilă, va fi respinsă.
