Prin sentinţa civilă nr. 401/SIND/24.02.2010, pronunţată de judecătorul-sindic în dosar nr. 4717/62/2008 al Tribunalului Braşov, s-a respins contestaţia formulată de către debitoarea S.C. A C S.A. – în insolvenţă, împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitorului întocmit de către administratorul judiciar I- D I S.P.R.L. şi afişat la uşa instanţei la data de 18.11.2009, înregistrată la grefa instanţei la data de 23.11.2009, ca fiind rămasă fără obiect.
S-a constatat că administratorul judiciar a rectificat tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, conform tabelului afişat la uşa instanţei la data de 27.01.2010, împotriva căruia debitorul a formulat o contestaţie înregistrată la grefa instanţei la data de 04. 02. 2010, cu termen de judecată stabilit pentru soluţionare la data de 03.03.2010.
A reţinut judecătorul-sindic că, debitoarea a formulat o contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei întocmit de către administratorul judiciar I – D I SPRL şi afişat la uşa instanţei la data de 18.11.2009, înregistrată la grefa instanţei la data de 23.11.2009.
Administratorul judiciar a întocmit şi afişat la uşa instanţei tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, potrivit calendarului pentru desfăşurarea procedurii insolvenţei debitorului, stabilit prin încheierea judecătorului-sindic pronunţată la data de 24.08.2009.
Ulterior pronunţării acestei încheieri la dosarul cauzei s-au depus cereri de creanţă din partea creditorilor – acţionari ai debitorului.
Anexat cererilor de creanţă creditorii au depus înscrisuri.
În tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, administratorul judiciar a înscris cu titlu provizoriu 10 creditori – acţionari ai debitoarei, pe baza cererilor de creanţă formulate şi depuse la dosar.
Administratorul judiciar a solicitat debitoarei să prezinte acţiunile la purtător pentru acţionarii debitoarei, din documentele financiar contabile ale debitoarei rezultând că aceste acţiuni nu au fost distribuite acţionarilor. Debitoarea nu a contestat că deţine aceste titluri de valoare la purtător în original.
Până la data stabilită ca termen limită, potrivit încheierii judecătorului-sindic din 24.08. 2009, pentru întocmirea tabelului preliminar al creanţelor debitoarei, debitoarea nu a prezentat acţiunile la purtător în original administratorului judiciar.
Ulterior debitoarea a solicitat consemnarea acestora la casa de valori a instanţei, iar judecătorul-sindic prin încheierile de şedinţă din 16.12.2009 şi respectiv 03.02.2010 a admis solicitarea debitoarei. În prezent la casa de valori a instanţei se află consemnate titlurile de valoare la purtător reprezentând acţiuni ale creditorilor acţionari ai debitorului, pentru 26 de persoane.
La data de 27.01.2010 administratorul judiciar a înregistrat la grefa instanţei şi a afişat la uşa instanţei un tabel preliminar rectificativ al creanţelor debitorului.
Din conţinutul acestuia a rezultat că valoarea creanţelor creditorilor înscrişi în tabelul preliminar iniţial şi contestat de către debitor s-a modificat şi de asemenea au fost înscrişi şi alţi creditori.
Împotriva acestui tabel preliminar rectificativ debitorul a formulat o contestaţie înregistrată la grefa instanţei la data de 04.02.2010. De asemenea împotriva acestui din urmă tabel au formulat contestaţii şi anumiţi creditori.
S-a constatat că de debitoarea S.C. A C S.A. s-a deschis procedura generală a insolvenţei debitoare prin încheierea judecătorului-sindic din data de 27.08.2009 pronunţată în baza deciziei civile nr. 200/R/28.04.2009.
Faţă de cererea creditorilor reclamanţi a fost desemnat administratorul judiciar I – D I SPRL.
Pentru desfăşurarea procedurii insolvenţei, prin încheierea de şedinţă identificată mai sus, judecătorul-sindic a stabilit un calendar, având în vedere prevederile cuprinse în Legea nr.85/2006, referitoare la termene limită pentru îndeplinirea unor obligaţii.
Astfel, la data de 18.11.2009 administratorul judiciar a afişat la uşa instanţei tabelul preliminar al creanţelor debitorului (fila 45 şi urm. vol.3 din dosar).
La data de 18.11.2009 administratorul judiciar a depus la grefa instanţei raportul nr.1/18.11. 2009 privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor administratorului judiciar.
La aceeaşi dată s-a înregistrat la grefa instanţei şi un raport referitor la analiza cererilor de creanţă formulate de către creditorii acţionari.
Verificarea cererilor de creanţă este atribuţia exclusivă administratorului judiciar, potrivit art.66 şi art.67 din Legea nr.85/2006. Ca urmare a verificării cererilor de creanţă administratorul judiciar întocmeşte un tabel preliminar al creditorilor, conform art.72 din Legea nr. 85/2006. Potrivit art.73 al.1 din Legea nr.85/2006 împotriva acestui tabel se pot face contestaţii de către persoanele îndreptăţite de lege. O astfel de contestaţie se soluţionează de către judecătorul-sindic conform art.73 al.3 din Legea nr.85/2006.
S-a constatat că judecătorul-sindic nu constată nulitatea unui tabel al creanţelor debitorului ori se pronunţă asupra anulabilităţii unor acte premergătoare întreprinse de către administratorul judiciar pentru întocmirea acestui tabel, ci acesta este îndreptăţit să analizeze o contestaţie împotriva unui tabel preliminar al creanţelor debitorului, în sensul unei judecăţi pe fond privind valoarea creanţelor înscrise, rangul creanţelor, etc. şi pe baza probelor ce se impun a fi administrate în cadrul acestei proceduri de contestare a tabelului preliminar al creanţelor debitorului.
Referitor la valoarea creanţelor cu care creditorii acţionari au fost înscrişi în tabelul preliminar al creditorilor debitorului contestat judecătorul-sindic a reţinut următoarele:
Procedura insolvenţei debitorului comportă o particularitate în sensul că după deschiderea acesteia în forma de insolvenţă generală la grefa instanţei s-au înregistrat cereri de creanţă numai din partea acţionarilor debitorului.
Aceştia deţin acţiuni la purtător, iar titlurile de valoare s-au aflat până la data de 16.12.2009 şi respectiv 03.02.2010 în posesia debitorului, fiind nedistribuite.
Art.65 din Legea nr.85/2006 referindu-se la cererea de creanţă stabileşte că posesorii de titluri de valoare la purtător pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale. A rezultat că pentru analizarea unei cereri de creanţă a unui acţionar cu titlu la purtător administratorul judiciar trebuie să intre în posesia originalului acestui titlu, iar la cererea acţionarului acest titlu poate fi restituit cu păstrarea la dosar a unei copii certificate.
În speţă, administratorul social al debitorului nu a dat curs solicitării adresate pe cale de notificare din partea administratorului judiciar de a preda titlurile de valoare – acţiuni la purtător ale debitorului (ce nu au fost distribuite acţionarilor) şi pentru care creditorii – acţionari au formulat cereri de creanţă.
Debitorul nu a negat deţinerea şi nedistribuirea acestor titluri de valoare, ci dimpotrivă după expirarea termenului limită pentru întocmirea tabelului preliminar al creanţelor debitorului, le-a consemnat la grefa instanţei.
În consecinţă, la data de 18.11.2009, declaraţiile de creanţă ale acţionarilor care au formulat cereri de creanţă, au fost verificate de administratorul judiciar pe baza documentelor pe care acesta le-a deţinut la momentul întocmirii tabelului preliminar al creanţelor debitorului şi în consecinţă cei 10 creditori au fost înscrişi cu titlu provizoriu în acest tabel.
Ulterior depunerii titlurilor de valoare la grefa instanţei şi formulării altor cereri de creanţă din partea creditorilor ce nu fuseseră notificaţi administratorul judiciar a procedat la rectificarea tabelului preliminar al creditorilor debitorului, respectiv la data de 27.01.2010.
În consecinţă judecătorul-sindic a reţinut că debitorul se află într-o culpă în ceea ce priveşte refuzul de a preda administratorului acţiunile la purtător în original ale debitorului, precum şi a tuturor documentelor şi informaţiilor debitorului, acesta neputând justifica această culpă pentru apărarea unui drept pe calea acestei contestaţii, cum ar fi apărarea că administratorul judiciar nu a verificat cererile de creanţă pe baza titlurilor la purtător în original pe care tocmai debitorul refuza să le predea, ori că nu este posibilă înscrierea menţiunii de „provizorat al creanţelor”, însă această menţiune este justificată tocmai datorită acestei atitudini a debitorului.
În acelaşi sens s-a reţinut că debitorul a contestat şi hotărârea primei adunări a creditorilor debitorului organizată la data de 04.12.2009 – contestaţie ce a fost soluţionată de judecătorul-sindic pe excepţie. În motivarea acestei contestaţii debitorul a invocat că acţionarii convocaţi şi prezenţi în adunare nu au prezentat administratorului judiciar titlurile de valoare la purtător în original, însă acestea erau deţinute la acea dată de către debitor, care a refuzat predarea acestora către administratorul judiciar.
Această prezentare se realizează în circumstanţiere tocmai pentru a stabili în mod raţional şi corect situaţia desfăşurării procedurii insolvenţei debitorului faţă de multitudinea susţinerilor debitorului referitoare la nelegalitatea actelor îndeplinite pe parcursul acesteia.
Referitor la starea de insolvenţă a debitorului judecătorul sindic a constatat că prin sentinţa civilă nr.1182/sind/19.11.2008, judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitorului. Ulterior prin decizia civilă nr. 200/R/28 04 2009 a Curţii de Apel Braşov, s-a admis recursul reclamanţilor creditori şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitorului. În consecinţă, judecătorul sindic a pronunţat încheierea de şedinţă din 27.08.2009. Împotriva deciziei civile identificate debitorul a formulat contestaţie în anulare ce a fost respinsă prin decizia civilă nr.276/R/16.06.2009.
La momentul soluţionării prezentei indiferent de valoarea sumelor de bani pe care le deţine debitorul în conturile bancare şi în casă, starea de insolvenţă a debitorului este constatată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar judecătorul sindic nu se mai poate pronunţa asupra acesteia.
De altfel pe calea unei contestaţii împotriva unui tabel preliminar al creditorilor nu se poate statornici asupra stării de insolvenţă a debitorului, cererea apărând ca inadmisibilă din acest punct de vedere.
În ceea ce priveşte inexistenţa noţiunii de tabel rectificativ judecătorul-sindic a reţinut, mai ales faţă de situaţia de fapt prezentată mai sus, că deşi în nu se regăsesc dispoziţii în acest sens, în practică sunt nenumărate situaţii când un tabel preliminar care se întocmeşte ca o consecinţă a formulării cererilor de creanţă şi ca o consecinţă a notificării creditorilor potrivit listei acestora prezentată de debitor, să se ivească situaţii în care acesta de regulă trebuie completat ori modificat. Spre exemplu ca şi în speţă, debitorul refuză să predea lista creditorilor, aceştia nu pot fi notificaţi de administratorul judiciar şi astfel nu pot formula cererile de creanţă în termenul prevăzut potrivit calendarului judecătorului sindic de desfăşurare a procedurii insolvenţei; cererile de creanţă pot fi astfel formulate ulterior, iar tabelul creditorilor, în faza în care procedura se află se impune a rectificat, ca urmare a verificării creanţei şi ulterior poate fi contestat. În speţă, nici valoarea creanţelor creditorilor nu a putut fi determinată cu certitudine, dat fiind căci creditorii sunt numai acţionari ai debitorului cu titluri la purtător, iar administratorul judiciar nu a deţinut în original, dar nici în copie aceste titluri.
Judecătorul-sindic a apreciat că rectificarea tabelului preliminar al creditorului ce reprezintă în fapt o modificare ori/şi o completare trebuie analizată prin prisma art.132 al. 2 pct.2 din codul de procedură civilă.
Având în vedere că debitoarea a contestat şi tabelul preliminar rectificativ al creanţelor debitoarei, acesta modificând aproape în totalitate tabelul preliminar iniţial întocmit de către administratorul judiciar, judecătorul-sindic a calificat căci contestaţia debitoarei a rămas fără obiect, urmând a fi soluţionată contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar rectificat al creditorilor debitorului.
S-a constatat că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată conform art.274 din codul de procedură civilă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs contestatoarea S.C. A C S.A. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea recursului şi schimbarea în tot a sentinţei recurate, în sensul admiterii contestaţiei cu consecinţa constatării nulităţii tabelului preliminar, respingerii cererilor de admitere a creanţelor depuse de creditorii acţionari cu acţiuni la purtător, anulării sumelor însuşite de administratorul judiciar, stabilirii cuantumului real al creanţelor fiecărei cereri, conform art. 65, 66 şi 67 din Legea nr. 85/2006, constatării împrejurării că S.C. A C S.A. nu se află în insolvenţă.
În expunerea motivelor de recurs se arată că în contul debitoarei există suficiente mijloace băneşti pentru plata datoriilor din dividende, creanţele fiind certe numai până la nivelul dat de actele financiar contabile, respectiv Hotărârea A.G.A. Astfel, este stabilită o falsă teză a insolvenţei, încheierea de deschidere a procedurii din 27.08.2009 nefiind în acord cu Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1692/C/2006.
În ceea ce priveşte respingerea contestaţiei la tabelul preliminar ca rămasă fără obiect, ca urmare a depunerii tabelului rectificativ, au fost încălcate art. 72 din Legea nr. 85/2006, iar contestaţia privind creanţele trase de creditori din cheltuielile de judecată, onorarii avocaţiale, indemnizaţii de conducere şi drepturi salariale pentru creditorul D N nu este rămasă fără obiect.
Se mai arată că administratorul judiciar, pendente litis a întocmit un tabel rectificativ, în afara dispoziţiilor legale şi-a graficului cu termene fixat de judecătorul-sindic. Or, doar consecinţă a contestaţiei s-a refăcut tabelul, ce este contestat de creditorii ce tind la conservarea drepturilor din primul tabel rămas fără obiect. Or, dacă tabelul preliminar nu are obiect, nu există creanţe ale creditorilor.
În continuarea expunerii se arată că, nu s-au verificat de administratorul judiciar creanţele, acestea având un caracter incert nefiind susţinute de probe – debitul este inexistent prin oferta reală de plată; s-au nesocotit dispoziţiile art. 65, 66, 67, 72, 73, hotărârea de deschidere referitoare la termene fiind încălcată.
Contestaţia s-a respins contrar art. 73 şi 74, iar dacă tabelul preliminar este fără obiect nule sunt toate actele administratorului ulterioare afişării tabelului. Se mai arată că afişarea tabelului la 18.11.2009 este anterioară înregistrării la grefă, 23.11.2009, contrar art. 72 alin 1 şi 3 creanţele nu s-au înscris provizoriu, iar o eventuală incertitudine faţă de Hotărârile A.G.A. atacate atestă incertitudinea creanţelor.
Se invocă nelegalitatea hotărârii în raport de art. 261 Cod procedură civilă şi art. 132 Cod procedură civilă neputând fi reţinute-n judecarea recursului aspecte ulterioare investirii instanţei cu contestaţia. Or, referirile la tabelul rectificativ din 27.01.2010 nu pot fi reţinute ca probe, întrucât întocmirea sa a confirmat contestaţia, iar contestaţia debitoarei nu s-a judecat, fiind încălcate termenele obligatorii din încheierea de deschidere a procedurii.
În continuare se invocă nelegalitatea soluţiei în raport de art. 149 Cod procedură civilă coroborat cu art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa fiind ţinută să se pronunţe în raport de învestire.
Totodată, sarcina probei referitor la titlurile de valoare la purtător este schimbată, întrucât ele nu puteau fi predate administratorului judiciar, ci titularilor îndreptăţiţi să le poarte şi să le culeagă efectele.
Se mai critică prezenţa acţionarilor ce au o creanţă provizorie în adunarea creditorilor şi-n adunarea generală a acţionarilor (în contextul în care nu au titlurile la purtător ca să dovedească numărul de acţiuni).
Se conchide, că judecătorul-sindic poate reveni asupra deschiderii procedurii, faţă de art. 32 alin. 2 teza finală, soluţie legiferenda de Curtea Constituţională prin decizia de speţă.
În fine, se arată că, aspectele privind caracterul creator al practicii administratorilor judiciari nu pot fi primite fiind nelegale iar considerentele legate de nepredarea listelor creditorilor nu pot fi reţinute, întrucât s-a ridicat dreptul de administrare.
Recursul este nefondat.
Relativ la starea de insolvenţă a debitoarei, corect a reţinut judecătorul-sindic că, prin Decizia civilă nr. 200/R/28.04.2009 a Curţii de Apel Braşov, cu autoritate de lucru judecat s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei. Astfel, starea de insolvenţă a debitoarei s-a constatat prin hotărâre judecătorească, încheierea judecătorească din 27.08.2009 fiind în acord de dispoziţiile sus amintitei decizii.
Astfel, indiferent de valoarea sumelor de bani existente în conturile bancare şi-n casă, judecătorul-sindic nu se mai poate pronunţa asupra condiţiilor cumulative necesare a fi îndeplinite la deschiderea procedurii. Totodată, pe calea contestaţiei la tabelul preliminar nu se poate dispune asupra stării de insolvenţă a debitorului, cererea fiind inadmisibilă.
Nu poate fi primită susţinerea recurentei privitoare la stingerea debitului pe calea ofertei reale de plată, faţă de dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 85/2006, toate plăţile debitorului ulterioare deschiderii procedurii, exceptând cele reţinute la art. 49, ori cele autorizate de judecătorul-sindic – ceea ce nu este cazul în speţă, fiind nule.
Relativ la revenirea de către judecătorul-sindic asupra încheierii de deschidere a procedurii din 27.08.2009, textul invocat art. 32 alin. 2 priveşte deschiderea procedurii la cererea debitorului, respectiv soluţiile pe care judecătorul-sindic le poate pronunţa când creditorii formulează opoziţie la încheierea de deschidere a procedurii simplificate.
Potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile Legii nr. 85/2006 se completează-n măsura compatibilităţii de cele ale codului de procedură civilă, rectificarea tabelului din preliminar al creanţelor fiind efectuată în raport de art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă. Corect a reţinut judecătorul-sindic că, debitorul a refuzat să predea lista creditorilor ce n-au putut fi notificaţi de administratorul judiciar şi n-au putut formula declaraţii de creanţă în temeiul stabilit de judecătorul-sindic prin încheierea de deschidere a procedurii. Astfel, s-a impus ca faţă de cererile formulate ulterior, tabelul să fie rectificat, urmare a verificării creanţei, şi ulterior contestat.
Faptul că valoarea creanţelor n-a putut fi determinată cu certitudine nu conduce la concluzia că, la deschiderea procedurii creanţa n-a fost certă, lichidă şi exigibilă la respectivul moment nefiind stabilită câtimea fiecărei creanţe, ci doar dacă, creanţa pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii este superioară valorii prag. Ori întrucât creditorii sunt numai acţionari cu titluri la purtător, administratorul judiciar n-a deţinut nici în original nici în copie aceste titluri, datorită refuzului administratorului statutar P. G. de-a le preda acţionarilor.
Nu s-au încălcat dispoziţiile art. 72 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 85/2006, fiind respectat termenul limită statornic pentru afişarea tabelului preliminar, textul neprevăzând sub sancţiunea nulităţii ordinea în care să fie efectuată afişarea, respectiv înregistrarea.
Potrivit principiului disponibilităţii obiectul investirii instanţei l-a constituit contestaţia la tabelul preliminar din 18.11.2009, astfel nulităţile reclamate în raport de art. 65, 66, 67, 72, 73 din Legea nr. 85/2006 exced cadrului procesual, instanţa nefiind investită cu soluţionarea contestaţiei la tabelul preliminar rectificativ din 27.01.2010.
Nu poate fi primită critica privitoare la nelegalitatea soluţiei instanţei de fond în raport de art. 261 Cod procedură civilă, întrucât pe de o parte tabelul rectificativ nu face obiectul contestaţiei, iar pe de altă parte instanţa de recurs este ţinută doar de obiectul investirii primei instanţe, ea cercetând cauza conform art. 3041 Cod procedură civilă „sub toate aspectele”.
Corect a reţinut judecătorul-sindic că, întrucât împotriva tabelului rectificativ din 27 ianuarie 2010 s-a formulat contestaţie de debitoare, acesta modificând în totalitate tabelul preliminar iniţial din 18.11.2009, contestaţia privind acest din urmă tabel este rămasă fără obiect.
Împrejurarea că o cauză a rămas fără obiect nu conduce la concluzia inexistenţei dreptului material dedus judecăţii, respectiv a inexistenţei creanţei acţionarilor creditori.
Per a contrario, renunţarea la judecată ar echivala cu inexistenţa dreptului material dedus judecăţii.
Judecătorul-sindic nu a constatat nulitatea tabelului preliminar, faţă de dispoziţiile art. 65 alin. 3 şi art. 99 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât pe de o parte în raport de tabelul preliminar din 18.11.2009, contestatorul îşi invocă propria turpitudine, depunând titlurile de valoare la grefa instanţei la data de 15.12.2009 ulterior datei de 18.11.2009, iar pe de altă parte vătămarea produsă a fost înlăturată prin întocmirea tabelului rectificativ, nefiind întrunite astfel condiţiile generale ale nulităţii prevăzute de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În fine împrejurarea că administratorului social al debitoarei i-a fost ridicat dreptul de administrare în aplicarea art. 47 alin. 5 nu exonerează pe acesta de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 44 raportat la art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Pentru raţiunile de fapt şi de drept amintite – conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge prezentul recurs, menţinând ca temeinică şi legală sentinţa civilă nr. 401/SIND/24.02.2010 pronunţată de judecătorul-sindic în dosar nr. 4717/62/2008 al Tribunalului Braşov.
Decizia nr. 344/R/15.07.2010 – CV
