În motivarea acţiunii sale, precizată ulterior (f.5), contestatorul a arătat că prin decizia contestată s-a dispus sistarea pensiei sale, datorită faptului că, în cele trei zile cât a stat la Institutul Naţional de expertiză şi recuperare a capacităţii de muncă Bucureşti, nu i-au fost făcute toate investigaţiile cerute de Comisia de Expertiză Bacău.
Contestaţia nu a fost motivată în drept, fiind depuse la dosar în susţinerea sa înscrisuri în fotocopie (f.3, 6-14) şi cerându-se emiterea unei adrese către IMEM Bucureşti pentru a fi solicitate informaţii referitoare la investigaţiile medicale la care a fost supus.
Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit L.19/2000.
Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.18,19), CJP Bacău a solicitat respingerea contestaţiei formulate arătându-se că potrivit art.56 din L.19/2000, decizia 115868/24.08.2010 este definitivă, nefiind contestată în termenul prevăzut de textul legal indicat.
Motivând în drept, intimata a invocat dispoziţiile art.115-119 Cpc, L.19/2000, O.340/2001 iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri (f.20,21).
Examinând înscrisurile aflate la dosar instanţa reţine următoarele:
Prin decizia asupra capacităţii de muncă nr.212/12.08.2010 (f.21), Cabinetul de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă din cadrul CJP Bacău a stabilit că d-l C. C-tin nu se încadrează în grad de invaliditate, diagnosticul stabilit fiind acela de deficienţă globală uşoară prin tulburări de personalitate.
Urmare a acestei decizii, intimata a emis decizia contestată, nr.115868/24.08.2010 (f.20) prin care a decis încetarea plăţii pensiei acordate contestatorului în dosarul nr.115868, începând cu data de 1.09.2010, întrucât medicul expert de asigurări sociale a dispus depensionarea.
Potrivit art.56 din L.19/2000 (în vigoare la data emiterii deciziei contestate) :
(1) Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară.
(2) Împotriva deciziei emise în condiţiile alin. (1) se poate face contestaţie la casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) La soluţionarea contestaţiei casa teritorială de pensii consultă Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă. Avizul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă este obligatoriu şi rămâne definitiv.
(4) Termenul de rezolvare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
(5) Decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluţionarea contestaţiei prevăzute la alin. (2), poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
(6) Decizia de încadrare sau de neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Textul citat reglementează, aşadar, o procedură prealabilă obligatorie, pe care contestatorul nu a urmat-o în cauza de faţă, instanţa de judecată putând fi învestită doar cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei date de CJP, potrivit alin.2 al art.56 din L.19/2000.
Fără a putea stabili că decizia din 24.08.2010 este definitivă, în sensul alin.6 al aceluiaşi articol (acest aspect putând fi verificat în cadrul contestaţiei împotriva deciziei emise în condiţiile alineatului 2), Tribunalul constată că la acest moment contestaţia formulată împotriva deciziei nr.115868/24.08.2010 şi adresată direct instanţei de judecată nu poate fi primită.
