Asupra recursului de faţă:
Constată că prin sentinţa civilă nr. 1157/2010 a Tribunalului Braşov, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul V.J. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Covasna, şi s-a dispus anularea deciziei nr. 88534 din 31.o3.2010 emisă de intimată, precum şi obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă, prin trecerea de la pensia de invaliditate de gradul III, de care beneficiază, începând cu data de 31 martie 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Contestatorul s-a născut la data de 1 ianuarie 1952, cum rezultă din decizia emisă de intimată.
La data de 7 ianuarie 2010 a depus cerere pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, înregistrată sub nr. 20139, deci la data înregistrării cererii avea o vârstă de 58 ani şi 1 lună. Are un stagiu de cotizare de 35 ani, conform L. 19/2000, actualizată
Prin decizia nr. 88534 din 31 martie 2010 (f.3), Casa Judeţeană de Pensii Covasna a respins cererea de deschidere a dreptului la pentru limită de vârstă, în considerarea neîndeplinirii condiţiilor de reducere a vârstei standard de pensionare prevăzute de art. 48 alin.(1) pct.2 în sensul că în conformitate cu art. 48 alin(1) pct.2 vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiţii deosebite şi legilor speciale nu poate fi mai mic decât vârstele prevăzute de art. 42.
Contestatorul are un stagiu de cotizare realizat de 26 ani, 2 luni şi 14 zile în grupa II, în accepţiunea L 3/1977, în condiţii normale 5 ani, 3 luni şi 7 zile iar stagiu asimilat 5 ani, 10 luni şi 9 zile, totalizând 43 ani, 10 luni şi 4 zile.
A beneficiat de o reducere a vârstei de pensionare standard de pensionare cu 6 ani şi 6 luni, corespunzătoare perioadei lucrate în condiţii deosebite, potrivit art. 42 alin(1) din L. 19/2000, actualizată.
Intimata cum se poate constata din dosarul de întocmit a reţinut ca îndeplinită cerinţa stagiului complet de cotizare şi neîndeplinită cerinţa vârstei de pensionare chiar şi după aplicarea reducerii de 6 ani şi 6 luni, în considerarea faptului că se raportează la vârsta de 65 ani, cea ce este incorect.
Art. 41 alin(2) din legea amintită statorniceşte că, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ, la data înregistrării cererii de pensionare vârsta standard de pensionare de 65 ani pentru bărbaţi.
Însă, atingerea vârstei standard de pensionare se va îndeplini într-un termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a L.19/2000 prin creşterea vârstelor de pensionare, avându-se în vedere pragul de 57 ani pentru femei şi 62 ani pentru bărbaţi, potrivit eşalonării pe ani şi luni, instituite prin anexa 3 a legii pentru perioada aprilie 2001 – martie 2015.
La eşalonare, la stabilirea vârstei standard de pensionare se va ţine cont de data înregistrării cererii de pensionare care până în anul 2015 va fi de 65 ani.
Conform tabelului din anexa 3, raportat la data depunerii cererii, 5 februarie 2010, contestatorului îi corespunde o vârstă standard de pensionare de 63 ani şi 9 luni.
Din această vârstă se deduc cei 6 ani şi 6 luni cuveniţi pentru depusă în condiţii deosebite, necontestaţi de intimată, faţă de prescripţiile art. 42 alin.(1) din lege rezultând pentru contestator o vârstă redusă de 57 ani şi 9 luni.
Pornind de la acest calcul, văzând că la data depunerii cererii, cum a susţinut şi intimata, petentul avea 58 ani şi 1 lună, instanţa consideră că şi cea de-a doua condiţie, vârsta de pensionare necesară este realizată.
Mai mult nici prevederile art. 42 alin(2) din lege nu sânt nesocotite, contestatorul nu are o vârstă de pensionare de sub 55 ani.
Apărarea intimatei vizând vârsta de pensionare de 65 ani asupra căreia a operat scăderea celor 6 ani şi 6 luni este contrară normelor legale la care ne-am oprit anterior, aceasta se aplică cererilor care se vor depune în intervalul de timp dintre decembrie 2014 – martie 2015.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Covasna , criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs sentinţa este criticată pentru faptul că potrivit anexei 9 din Ordinul 340/2001 pentru aplicarea legii 19/2000 persoanele născute în anul 1950 ating vârsta standard de pensionare de 65 de ani numai în anul 2015.
Întrucât intimatul este născut în anul 1952 acesta nu se mai încadrează în tabelul de la anexa 9 ori de la anexa 3, nemaifiind un an de referinţă.
Astfel recurenta a aplicat corect prevederile art. 42 alin. 1 din tabelul nr.1 din legea 19/2000, în sensul că pentru cei 26 de ani, 2 luni şi 14 zile realizaţi în condiţii deosebite de muncă, reducerea s-a efectuat din vârsta standard de pensionare respectiv din vârsta de 65 de ani.
Se mai arată că prin introducerea unor elemente noi în anexa 9 precum „luna şi anul naşterii” şi „luna şi anul pensionării”, se detaliază condiţiile în care asiguraţii pot ieşi la pensie, avându-se în vedere de fapt prevederile art. 41 din legea 19/2000. Comparând însă cele două anexe, se poate observa că atât în privinţa vârstei standard de pensionare cât şi a stagiului de cotizare, acestea coincid, anexa 3 la legea 19/2000, stabilind intervalul în care se atinge vârsta standard de pensionare şi stagiul de cotizare, iar anexa 9 prin elementele noi introduse, reprezintă concretizarea modului de aplicare a legii, fiind emisă în sensul asigurării unui mod unitar de stabilire a condiţiilor de pensionare prevăzute de art. 41 din lege, nefăcându-se în nici un caz diferenţiere între beneficiarii pensiei aflaţi în situaţii identice.
În concluzie, se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs, faptul că anexa 9 la Ordinul 340/2001, reglementează caracterul tranzitoriu al perioadelor de eşalonare şi a vârstelor standard de pensionare, asigurând astfel o modalitate corectă şi concretă de aplicare unitară a legii 19/2000. Deci vârstele standard de pensionare cuprinse în cele două anexe nu pot fi diferite.
În consecinţă se impune admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate şi în consecinţă respingerea cererii de chemare în judecată.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că recursul este întemeiat şi în consecinţă va fi admis, iar sentinţa primei instanţe, va fi modificată în tot în sensul respingerii contestaţiei formulată de contestatorul V.J., în temeiul disp. art. 312 c.p.c. pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond şi-a fundamentat raţionamentul, în esenţă, pe faptul că limita de vârstă din care se deduc cei şase ani şi şase luni, ca urmare a desfăşurării activităţii în condiţii deosebite de muncă, este cea menţionată în tabelul de la anexa 3, ţinându-se cont de data depunerii cererii , respectiv vârsta de 63 de ani şi 9 luni.
Acest raţionament este unul eronat.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 şi următoarele din legea 19/2000, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea acestei vârste, se va realiza, în intervalul de 13 ani de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor legii 19/2000, începând cu data de 1.04.2001.În ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare, potrivit legii noi, este de 30 de ani pentru femei şi 35 pentru bărbaţi, faţă de 25 de ani pentru femei şi 30 de ani pentru bărbaţi. Pentru reglementarea situaţiei tranzitorii, creată ca urmare a modificărilor aduse de legea 19/2000, privind, vârsta standard de pensionare cât şi stagiul complet de cotizare, legiuitorul a apreciat că este necesară o perioadă de 13 ani, perioadă care expiră în anul 2014 pentru femei şi 2015 pentru bărbaţi. Astfel, pentru atingerea treptată a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare aşa cum prevăd noile dispoziţii legale, legiuitorul a eşalonat, în tabelul de la anexa 3 a legii, toate aceste situaţii, indicându-se şi intervalul de timp în care se poate solicita stabilirea dreptului la pensie.
Anexa 9, cuprinsă în Ordinul 340/2001, emis în aplicarea legii 19/2000, detaliază în realitate, anexa nr. 3 din legea 19/2000, arătându-se exact, în funcţie de data naşterii, care este vârsta standard de pensionare şi care este stagiul complet de cotizare, necesar deschiderii dreptului la pensie. Comparând cele două anexe, se poate constata, că acestea nu conţin dispoziţii potrivnice, ci dimpotrivă, anexa 9 din Ordinul 340/2001, completează şi detaliază anexa 3 din lege.
Persoanele cărora l-i se aplică dispoziţiile tranzitorii ale legii 19/2000, trebuie să fie născute în intervalele următoare:
-femeile, născute în intervalul de timp, aprilie 1944 şi decembrie 1954;
-bărbaţii născuţi în intervalul de timp, ianuarie 1939 şi martie 1950.
Reclamantul apreciază că vârsta standard de pensionare este corelată cu data depunerii cererii de pensionare şi cum cererea de pensionare formulată de acesta, a fost înregistrată în 7 ianuarie 2010, vârsta standard de pensionare, la care se aplică reducerea pentru munca desfăşurată în condiţii deosebite, este 63 de ani şi nouă luni. În anexa 3 este menţionat acest lucru, însă vârsta standard de pensionare de 63 de ani şi nouă luni, este necesară persoanelor născute în luna aprilie 1946, şi nu reclamantului care este născut în luna ianuarie 1952.
După cum se poate observa în ambele tabele, atât în anexa 3 cât şi în anexa 9, situaţia tranzitorie se încheie cu persoanele născute în luna martie a anului 1950, pentru bărbaţi şi cu decembrie 1954 pentru femei. Ori dacă reclamantul s-a născut în ianuarie 1952, este logic, că ne aflăm în situaţia în care, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani şi din aceasta, urmează să fie deduşi cei şase ani şi şase luni, lucraţi în condiţii deosebite, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 42 din legea 19/2000.
Dispoziţiile art. 167 alin.1 lit. a) din legea 19/2000, potrivit cărora persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate în prezenta lege, în condiţii deosebite de muncă beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de disp. art. 42, în raport cu vârsta standard de pensionare, prevăzută în anexa 3, nu vin în contradicţie cu raţionamentul mai sus expus.
Prin urmare, criticile din recurs formulate de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, sunt fondate şi în consecinţă sentinţa primei instanţe va fi modificată în tot în sensul celor mai sus menţionate, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă.
Opinie separată
În sensul respingerii recursului formulat de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Covasna .
În dezacord cu opinia majoritară , consider că se impune respingerea recursului formulat de recurenta Casa Judeţeană de pensii Covasna şi menţinerea sentinţei pronunţate la fond , pentru următoarele considerente
Contestatorul a lucrat în grupa a II-a de muncă 26 de ani, 2 luni şi 14 zile şi beneficiază, potrivit tabelului de la art.42 alin.1 din Legea 19/2000 de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 ani şi 6 luni. Problema care se pune în cauză este dacă această deducere se operează din vârsta standard de pensionare de 65 de ani (ce constituie obiectivul propus de legiuitor în ceea ce priveşte vârsta standard de pensionare pentru bărbaţi şi se va realiza în 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii 19/2000) sau din vârsta standard de pensionare conform eşalonării prevăzute de anexa nr.3 la Legea 19/2000.
Apreciez că decizia de pensionare atacată este dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile în sensul că reducerea prevederilor de art.42 alin.1 din Legea 19/2000 se raportează la vârsta standard de pensionare proprie contestatorului în funcţie de data formulării cererii de pensionare, în speţă 05.02.2010. Această vârstă este prevăzută de anexa nr.3 din Legea 19/2000 potrivit căreia bărbaţii care ies la pensie în perioada decembrie 2006 – martie 2007 au vârsta standard de pensionare de 63 de ani şi 9 luni.
Faptul că în speţă este aplicabilă anexa 3 din Legea 19/2000 (iar nu anexa nr.9 din Normele de aplicare a acestei legi aprobate prin Ordinul nr. 340/2001) este prevăzut în mod expres de art.167 alin.1 lit.a din lege.
Acest text de lege reglementează exact situaţia de tranziţie în care ieşirea la pensie are loc între data intrării în vigoare a legii şi până la data în care stagiile complete de cotizare sunt de 30 ani pentru femei respectiv 35 de ani pentru bărbaţi.
Pentru această perioadă, persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate prin prezenta lege în condiţii deosebite de muncă (cum este cauza recurentului) beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare cu respectarea condiţiilor prevăzute la art.42 şi „în raport de vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3”.
Prin urmare, în perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare prevăzute în anexa nr.3 din lege aceste elemente se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare.
În cauză nu sunt aplicabile vârstele standard de pensionare în funcţie de data naşterii astfel cum acestea sunt expuse în tabelul nr.9 din Normele de aplicare a Legii 19/2000 întrucât acest tabel are în vedere ipoteza clasică potrivit căreia nu se solicită nici un fel de reduceri ale vârstei de pensionare iar cererea de pensionare se face la data împlinirii vârstei standard.
(Decizia civilă nr. 1472/17.12.2010)
