În motivarea contestaţiei s-a arătat că cererea sa a fost respinsă în mod nejustificat, la dosar fiind depuse toate documentele doveditoare, contestatorul beneficiind de reducerea vârstei standard de pensionare întrucât în perioada 9.03.1988-1.04.2001 a lucrat în grupa I de muncă, timp de lucru de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, fapt atestat de angajatorul SC S. SA Bacău prin înscrierea perioadei în carnetul de muncă.
În drept, contestaţia a fost motivată pe dispoziţiile art.87 din L.19/2000, pe cele ale art.2 pct.1 lit.c din Cpc şi pe cele ale O.50/1990, iar în dovedirea susţinerilor sale, contestatorul a depus la dosar înscrisuri în fotocopie (f.4-27,37-60).
Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit Legii nr.19/2000.
Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.33-34), CJP Bacău a solicitat respingerea contestaţiei formulate arătându-se că perioada cu privire la care contestatorul susţine că ar fi fost lucrată în grupa I de muncă este 9.03.1988-1.04.2001, pe postul de şofer, însă analizându-se documentele prin care angajatorul a făcut încadrările în grupele superioare de muncă I şi II, respectiv decizia nr.39/3.02.1997 şi anexa la această decizie, se observă că funcţia de şofer a făcut obiectul încadrării în grupa a II-a de muncă.
Se arată, de asemenea, în întâmpinare, că înscrierea făcută în carnetul de muncă de la poziţia 87 este o transcriere a adeverinţei nr.871/22.03.2006, deşi potrivit art.15 din O.50/1990 această înscriere trebuia făcută la momentul încadrării într-o grupă superioară de muncă, deci anterior intrării în vigoare a L.19/2000, act normativ care operează cu noţiunile de „condiţii speciale”, „condiţii deosebite” şi „condiţii normale de muncă”.
Motivând în drept, intimata a invocat dispoziţiile art.115-118 Cpc, L.19/2000, O.340/2001, O.50/1990.
Examinând înscrisurile aflate la dosar instanţa reţine următoarele:
Prin decizia nr.R12034/15.06.2010 CJP Bacău a respins cererea de înscriere la pentru limită de vârstă formulată de d-l T.C. reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare, în sensul că în conformitate cu dispoziţiile art.48 alin.(1) pct.2 vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiţii deosebite şi legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute la art.42, iar grupa I de muncă nu a putut fi luată în considerare întrucât temeiul legal invocat este incorect.
Fiind născut la data de 2.09.1953, contestatorul beneficiază de pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani, potrivit art.41 alin.(2) din L.19/2000 (în vigoare la data emiterii deciziei contestate), adică începând cu data de 2.09.2018.
D-l T.C. susţine că beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare întrucât în perioada 9.03.1988-1.04.2001, în care a fost angajat ca şofer, a lucrat în grupa I de muncă, timp de lucru 100%, invocând dispoziţiile O.50/1990, completată cu HG 456/1990.
Verificând menţiunile efectuate în carnetul de muncă al contestatorului (f.7-25) se constată că la poziţia nr.87 (f.24) SC S. SA Bacău a consemnat faptul că această perioadă este lucrată în grupa I de muncă potrivit O.50/1990, poziţiile 14 şi 21 potrivit adeverinţei nr.871/22.03.2006, însă aceste poziţii se referă la activitatea de prelucrarea industrială a topiturii de sticlă la ţeavă, prin suflare cu gura, şi respectiv de încălzire a metalului în vederea laminării, activitatea desfăşurată de şoferi neregăsindu-se decât în anexa a II-a a ordinului (poziţiile 206-209) referitoare la grupa a II-a de muncă.
Cum contestatorul nu a făcut dovada faptului că a desfăşurat o activitate în cadrată în grupa I de muncă potrivit O.50/1990, înscrisurile depuse la dosar nereferindu-se la perioada pretins a fi lucrată în grupa I de muncă (nota SC S. SA Bacău nr.3586/19.05.2004, fişa postului contestatorului datată 23.07.2003) sau nefiind relevante sub acest aspect (decizia SC S. SA Bacău nr.39/3.02.1997, deciziile de pensionare nr.158071/28.07.2009 şi 176279/15.05.2006, emise în favoarea altor peroane cu privire la care nu se face dovada că au lucrat în aceeaşi perioadă şi în aceleaşi condiţii ca şi contestatorul), instanţa va constata că decizia nr.R12034/15.06.2010 este legală şi temeinică şi va respinge contestaţia formulată împotriva acesteia ca nefondată.
