Nr. document: 189
Data document: 15.02.2010
Domeniu asociat: contestatie la executare
Titlu jurisprudenta: contestatie impotriva adresei de infiintare a popririi pentru necomunicarea in termen legal a deciziilor referitoare la impozitele anuale de regularizat
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr. 2111/213/2009 din 13.11.2009, petentul N.V. a formulat contestatie impotriva adresei de infiintare a popririi nr. 319/280.08.2009, emisa de Agentia Finantelor Publice C.
In motivarea contestatiei petentul a aratat ca prin adresa mentionata intimata AFP C. a solicitat Primariei Comunei U., jud. Olt, infiintarea popririi asupra sumelor de bani datorate lui de catre primarie, sub orice titlul, in baza titlurilor executorii nr. 284020000235287/10.01.2008 pentru suma de 1201 lei reprezentand impozit pe profesii libere, si respectiv nr. 2840220007899735/07.04.2009, pentru suma de 147 lei, iar din regularizari sumele de 1055 lei si respectiv 183 lei.
A aratat de asemenea petentul ca solicita desfiintarea totala a titlurilor executorii mentionate anterior motivat de faptul ca nu au fost respectate prevederile art. 44 C.P. fiscala, referitoare la comunicarea actului administrativ fiscala, intimata neputand face dovada ca i-a comunicat in termen legal deciziile referitoare la impozitele anuale de regularizat din 2003 si pana in 2007, iar comunicarea i-a fost facuta dupa expirarea termenului de prescriptie prevazut de art. 131 din OG 92/2003, respectiv de 5 ani. A apreciat petentul ca emiterea adresei de infiintare a popririi nu exonereaza intimata de obligatia legala de a-i comunica aceste decizii de impunere.
A sustinut totodata petentul ca intimata nu a facut dovada respectarii prevederilor art. 145 din C. P. Fiscala, in sensul ca nu i-a fost comunicata pentru fiecare obligatie de plata pretinsa si somatia de plata impreuna cu titlul executoriu, precum si faptul ca nu recunoste natura obligatiilor fiscale identificate de AFP C.
Cererea fost motivata in drept pe disp. Codului de procedura fiscala, reglementat de OG 92/2003 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
In sprijinul si pentru dovedirea cererii petentul a depus la dosar, în copie, titlurile executorii nr.284020007899736/07.04.2009, 284020007899735/07.04.2009 si nr. 284020000235288/10.01.2008, adresa de infiintare a popririi nr. 319/20.08.2009.
Legal citata, intimata Directia Generala a Finantelor Publice Olt a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca fiind nelegala si netemeinica. In principal, s-a solicitat prin intampinare ca instanta sa puna in vedere contestatorului sa precizeze actele de contestate, avand in vedere ca initial formuleaza contestatie impotriva adresei de infiintare a popririi nr. 319/20.08.2009, si apoi a solicitat anularea titlurilor executorii nr. 284020000235287/10.01.2008 si nr. 2840220007899735/07.04.2009, invederand ca indicarea actelor este absolut obligatorie, potrivit disp. art. 112 al. 3 C.P. Civila, cu atat mai mult cu cat contestatia la executare este tinuta de introducerea intr-un anumit termen, conform art. 173 C.P. Fiscala, sub sanctiunea decaderii.
In subsidiar, s-a solicitat respingerea contestatiei ca inadmisibila, avand in vedere ca pe calea contestatiei la executare nu se pot face aparari pe fondul litigiului ce vizeaza cuantumul si natura creantei, ci doar aparari ce vizeaza strict legalitatea actelor de executare. Fata de disp. art. 172 al. 3 C.P. Fiscala se apreciaza ca instanta nu poate analiza, in cadrul contestatie la executare, apararile contestatorului cu privire la cuantumul obligatiilor de plata stabilite in sarcina sa prin titluri executorii atata vreme cat, potrivit art. 141 al. 2 C.P. Fiscala titlul de creanta devine titlu executoriu la data cand creanta fiscala este scadenta, contestatorul avand o alta cale prevazuta de art. 205 si urmatoarele din C. P. Fiscala, cale neurmata de contestatorul de fata. In fapt contestatorul putea contesta si solicita anularea deciziilor de impunere anuala nr. 284002200198391/18.06.2003 si respectiv nr. 28400200404355/08.08.2005, decizii care au fost comunicate contestatorului cu confirmare de primire. Aceste decizii, neatacate de catre debitor in termenul legal, devin titluri executorii, si pe calea contestatiei la executare silita fiscala este inadmisibila anulare a unor titluri executorii emise de organele fiscale, respectiv contestarea sumelor cuprinse in aceste titluri executorii, legea prevazand o alta cale de atac. De altfel, contestatorul nu a facut dovada ca pana la primirea adresei de infiintare a popririi si a somatiilor ar fi urmarit intrarea in legalitate prin efectuarea unor plati.
In subsidiar, referitor la legalitatea si temeinicia actelor de executare s-a aratat in intampinare ca sumele pentru care s-a inceput executarea reprezinta impozit pe venit, regularizari ale impozitului pe venit si majorari de intarziere calculate pentru fiecare zi de intarziere a platii dupa scadenta, iar din analiza declartiilor de venit global pe anul 2002, depusa chiar de contestator, si din declaratiile de impunere anuala pentru anii 2002 si 2004, care i-au fost comunicate contestatorului, reiese faptul ca acesta a realizat venit pentru care a fost impozitat conform legii (OG 7/2001 si Lg. 271/2003). Se solicita de asemenea instantei sa se aiba in vedere ca au fost efectuate plati de catre debitor, in mod haotic, ceea ce a condus la perceperea de majorari de intarziere, asa cum reiese din Situatia analitica debite plati solduri 2008 si 2009. Totodata s-a solicitat instantei sa aiba in vedere ca potrivit art. 1169 C. Civil, contestatorul trebuie sa probeze sustinerile sale.
Referitor la sustinerea petentului potrivit careia intimata nu i-a comunicat in termen legal deciziile referitoare la impozitele anuale de regularizat din 2003 si pana in 2007, a apreciat ca aceasta afirmatie este neintemeiata, solicitand instantei sa retina ca organele fiscale au comunicat legal si corect toate actele administrative si fiscale, cat si cele de executare silita, asa cum se poate observa si din inscrisurile depuse la dosar.
Referitor la exceptia prescriptiei executarii silite, intimata a apreciat ca in cazul de fata nu a intervenit prescriptia deoarece, pe de o parte, au fost efectuate acte de executare silita, iar pe de alta parte au existat plati voluntare din partea contestatorului.
Fata de aceste motive s-a solicitat prin intampinare, in principal, respingerea contestatie la executare ca inadmisibila, iar in subsidiar respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata si mentinerea actelor de executare silita ca fiind temeinice si legale.
In dovedirea celor sustinute s-a depus la dosar un set de inscrisuri, respectiv chitante, recipise de confirmare de primire, somatii, decizii de impunere, adrese de infiintare a popririi, situatii analitice debite plati solduri.
Contestatorul a solicitat amanarea pronuntarii rezultatului in vederea depunerii de concluzii scrise, si la data de 12.02.2010 a depus la dosar concluzii scrise prin care a aratat ca nu se poate retine sustinerea intimatei conform careia avea posibilitatea de a contesta si solicita anularea deciziilor de impunere anuala, deoarece intimata nu poate face dovada ca i-a comunicat aceste declaratii de impunere legal, prin posta, cu confirmare de primire. Pe cale de consecinta, a solicitat instantei sa aiba in vedere ca nu putea sa atace in termen legal acte administrative fiscale de care nu avea cunostinta. A apreciat de asemenea ca simpla enumerare a deciziilor de impunere nu dovedeste ca acestea i-au fost comunicate cu respectarea dispozitiilor legale, fiind incalcate disp. art. 44, al. (2) lit. (c) C.P. Fiscala, si nu a recunoscut in nici un alt mod datoria. S-a aratat de asemenea in concluziile scrise ca platile efectuate in decembrie 2008 au fost facute dupa expirarea celor 5 ani prevazuti de Decretul 167/1958 modif si republicat, astfel ca in iunie 2008 se implinise termenul de prescriptie pentru sumele stabilite prin declaratia de impunere din iunie 2003.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca petentul N.V. a formulat contestatie impotriva adresei de infiintare a popririi nr. 319/280.08.2009, emisa de Agentia Finantelor Publice C., sustinand ca prin adresa mentionata intimata AFP C. a solicitat Primarieii Comunei U., jud. Olt, infiintarea popririi asupra sumelor de bani datorate lui de catre primarie, sub orice titlul, in baza titlurilor executorii nr. 284020000235287/10.01.2008 pentru suma de 1201 lei reprezentand impozit pe venit profesii libere, si respectiv nr. 2840220007899735/07.04.2009, pentru suma de 147 lei, iar din regularizari sumele de 1055 lei si respectiv 183 lei.
De asemenea petentul a solicitat desfiintarea totala a titlurilor executorii mentionate anterior motivat de faptul ca nu au fost respectate prevederile art. 44 C.P. fiscala, referitoare la comunicarea actului administrativ fiscala, intimata neputand face dovada ca i-a comunicat in termen legal deciziile referitoare la impozitele anuale de regularizat din 2003 si pana in 2007, iar comunicarea i-a fost facuta dupa expirarea termenului de prescriptie prevazut de art. 131 din OG 92/2003, respectiv de 5 ani. A apreciat petentul ca emiterea adresei de infiintare a popririi nu exonereaza intimata de obligatia legala de a-i comunica aceste decizii de impunere, iar intimata nu a facut dovada respectarii prevederilor art. 145 din C. P. Fiscala, in sensul ca nu i-a comunicat pentru fiecare obligatie de plata pretinsa si somatia de plata impreuna cu titlul executoriu, precum si faptul ca nu recunoste natura obligatiilor fiscale identificate de AFP C..
Prin intampinarea formulata, intimata Directia Generala a Finantelor Publice Olt a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei la executare, sustinand ca pe calea contestatiei la executare nu se pot face aparari pe fondul litigiului ce vizeaza cuantumul si natura creantei, ci doar aparari ce vizeaza strict legalitatea actelor de executare. Fata de disp. art. 172 al. 3 C.P. Fiscala s-a apreciat ca instanta nu poate analiza, in cadrul contestatie la executare, apararile contestatorului cu privire la cuantumul obligatiilor de plata stabilite in sarcina sa prin titluri executorii atata vreme cat, potrivit art. 141 al. 2 C.P. Fiscala, titlul de creanta devine titlu executoriu la data cand creanta fiscala este scadenta, contestatorul avand o alta cale prevazuta de art. 205 si urmatoarele din C. P. Fiscala.
Potrivit art. 2 al.1 din C. pr. fiscala, ”administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat prev. la art.1 se îndeplineste potrivit dispozitiilor C.pr.fiscala, ale C.fiscal, precum si ale altor reglementari date în aplicarea acestora”.
Potrivit al. 2 ”prezentul Cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat”, iar potrivit al. 3 „Unde prezentul Cod nu dispune, se aplica prevederile C. pr. civila”.
Potrivit art. 399 al.1 C. pr. civila, „Impotriva executarii silite precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati, prin executare”.
Dat fiind faptul ca dispozitiile Codului Fiscal se întregesc cu dispozitiile C. pr. civila, instanta a respins exceptia invocata de intimata, privind inadmisibilitatea cererii formulata de contestator.
Cu privire la exceptia prescriptiei executarii silite, invocata de catre contestator, instanta a respins-o ca neîntemeiata, dat fiind faptul ca în cauza nu a intervenit prescriptia executarii silite deoarece au fost efectuate acte de executare silita, iar pe de alta parte au existat plati voluntare din partea contestatorului si aceste plati, conform disp. art.131 – 133 C. pr. fiscala, întrerup cursul termenului de prescriptie.
Potrivit art 44 din OG 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia îi este destinat prin mai multe modalitati si anume prin prezentarea contribuabilului la organul fiscal si prin primirea actului sub semnatura, prin remiterea sub semnatura a actului de catre persoanele împuternicite de catre organele fiscale, prin posta cu confirmare de primire, iar potrivit art 145 din acelasi act normativ, executarea silita începe prin comunicarea somatiei” iar daca în termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masura de executare silita .
Este obligatoriu ca somatia sa fie însotita de un exemplar al titlului executoriu, ceea ce s-a si întamplat în speta de fata ( fila 27 dosar).
Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat de catre instanta ca sumele pentru care s-a început executarea silita privind pe contestator privesc impozitul pe venit, regularizari ale impozitului pe venit si majorarile de întarziere a platii, dupa scadenta.
Potrivit art. 10 al.1 din C. pr. fiscala, „Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale în vederea determinarii starii de fapt fiscale,prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta în întregime conform realitatii si prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute”.
Potrivit al.2 din acelasi act normativ „ Contribuabilul este obligat sa întreprinda masurile în vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor juridice si efective ce-i stau la dispozitie”.
Instanta a retinut ca petentul a realizat venituri pentru care a fost impozitat conform legilor aplicabile la momentul respectiv (OG 7/2001 privind impozitul pe venit si Legea 571/2003 privind Codul de procedura fiscala) si din analizarea înscrisurilor depuse la dosar atat de contestator cat si de catre intimata, rezulta ca acesta a avut cunostinta de natura si cuantumul creantei puse în executare de catre intimata, ca petentul a efectuat plati infime în mod haotic, ceea ce a condus la perceperea de majorari, iar actele emise de organele fiscale, respectiv somatia si adresele de înfiintare a popririi în vederea executarii silite a impozitelor restante pe care debitorul le datoreaza la bugetul general al statului, au fost întocmite corect si legal de catre AFP C..
Potrivit art. 45 din C. pr. fiscala „Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului” conform disp. art 44 al. 2 din acelasi act normativ.
A retinut instanta ca organele fiscale au comunicat în termen legal toate actele administrative fiscale cat si cele de executare silita, creanta este pusa în executare în baza declaratiei de venit global pe anul 2002 depusa chiar de contestator la organele fiscale la data de 15.05.2003, prin decizia de impunere anuala pe anul 2002 si decizia de impunere anuala pe anul 2004, declaratia de venit global pe anul 2004 înregistrata sub nr. 6212/23.05.2005.
Fata de cele de mai sus, instanta a respins ca neîntemeiata, atat exceptia invocata de catre intimata, cat si exceptia invocata de catre contestator si pe fond a respinge ca neîntemeiata contestatia la executare.
Definitiva.
Data publicarii pe portal: 28.10.2010.
Presedinte,
Lascu Elena
