Se arată în contestaţie că într-adevăr, conform actelor depuse pentru pensionare, rezultă un stagiu de 29 ani, 6 luni şi 24 zile în loc de 30 ani cum cere legea dar intimata nu a avut în vedere că perioadele se completează în favoarea salariatului dacă acestea depăşesc 6 luni.
De asemenea în carnetul de muncă s-a menţionat greşit că la data de 17.06.1980 i s-a desfăcut contractul de muncă întrucât în perioada 18.06.1980-26.08.1981 a executat o pedeapsă la locul de muncă, a primit salariu şi au fost vărsate la bugetul statului cotele din salariu.
Contestaţia nu a fost motivată în drept.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Se arată în întâmpinare că nu îndeplineşte contestatorul nici condiţiile de pensionare anticipată parţial şi nici de pensionare pentru limita de vârstă.
De asemenea legislaţia în vigoare în materia asigurărilor sociale nu prevede posibilitatea completării perioadelor de activitate în favoarea angajatorului „dacă această perioadă depăşeşte 6 luni”.
Referitor la poz. 25 din carnetul de muncă, în primul rând, menţionează faptul că actele depuse în susţinerea contestaţiei formulate respectiv, mandatul de a pedepsei închisorii cu obligarea la muncă corecţională nr. 322/09.06.1980 şi Decizia nr. 333/18.06.1980 emisă de Întreprinderea de Geamuri Mediaş nu au fost, anterior, depuse la instituţia intimată, motiv pentru care nici nu puteau fi analizate cu ocazia emiterii deciziei de pensionare. Prin urmare, s-au avut în vedere înscrisurile din cartea de muncă.
Potrivit legislaţiei aplicabile la momentul executării pedepsei de către contestator, condamnatul presta în temeiul mandatului de executare (Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, abrogată prin Legea nr. 275/200) iar contractul de muncă se suspenda. Mai mult condamnatul era obligat să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă, având, însă, unele limitări ale drepturilor, printre care şi aceea că durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă (codul penal). În aceste condiţii, perioada respectivă nu reprezintă stagiu de cotizare în vederea stabilirii pensiei, conform art. 160 din Legea nr. 19/200, potrivit căruia constituie stagiu de cotizare vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a acestei legii.
În drept: Codul de procedură civilă; Legea nr. 19/200; Legea nr. 23/1969.
La data de 9.01.2010 contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin.(2) din Legea nr. 19/2000, excepţie respinsă prin Decizia nr. 1298 din 14.10.2010 şi a arătat că înţelege să conteste şi decizia nr. 1819 din 17.12.2009.
Ulterior contestatorul a solicitat acordarea pensiei anticipate parţiale întrucât a împlinit vârsta de 60 ani la 17.12.2010 şi consideră că îndeplineşte cerinţele art. 65 alin.4 din Legea nr. 263/2010.
Din actele dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin decizia nr. 1819 din 29.10.2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu a fost respinsă cererea de înscriere la pentru limită de vârstă formulată de către contestatorul F. Ş. deoarece nu erau îndeplinite prevederile art. 41(1) din Legea nr. 19/2000 respectiv:
– vârsta la data înscrierii la pensie era mai mică decât vârsta standard de pensionare iar
– stagiul de cotizare era mai mic decât stagiul complet de cotizare.
La data de 17.12.2009 intimata a emis o nouă decizie prin care a respins cererea contestatorului de înscriere la pensia anticipată parţială deoarece nu erau îndeplinite condiţiile art. 50 din Legea nr. 19/2000 în sensul că:
– stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet
– contestatorul avea vârsta cu 5 ani mai mică decât vârsta standard iar
– perioadele asimilate nu se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parţiale.
Verificând cele două decizii se constată că într-adevăr contestatorul nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei anticipate parţiale sau pensiei pentru limita de vârstă.
Astfel, condiţiile reglementate la art. 50 alin.(1) din Legea nr. 19/2000 pentru acordarea pensiei anticipate parţiale sunt realizarea stagiului complet de cotizare sau depăşirea acestuia cu 10 ani situaţie în care vârsta standard de pensionare se reduce cu 5 ani.
La data formulării cererii contestatorul avea vârsta de 58 de ani şi 9 luni în timp ce vârsta standard redusă era în cazul său de 60 ani.
Apoi stagiul său de cotizare era de 28 ani, 6 luni şi 24 zile, stagiul complet trebuind să fie de 35 de ani.
Pentru a beneficia de acordarea pensiei pentru limită de vârstă contestatorul trebuia de asemenea, potrivit art.41 alin(1) din Legea nr. 19/2000 să îndeplinească cumulativ condiţiile privind stagiul minim de cotizare şi vârstă standard de pensionare. Această ultimă condiţie nu o îndeplineşte contestatorul întrucât în cazul său vârsta standard de pensionare este de 65 de ani.
Nu sunt fondate nici celelalte susţineri din contestaţie şi anume:
– Legislaţia în materia asigurărilor sociale nu prevede într-adevăr posibilitatea completării perioadelor de activitate în favoarea salariatului dacă acestea depăşesc 6 luni
– În ceea ce priveşte perioada în care contestatorul a executat o pedeapsă la locul de muncă, potrivit Legii nr. 23/1969 – care reglementa acest domeniu – şi Codului penal, durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă, contractul de muncă fiind suspendat.
Aşa fiind, acea perioadă nu reprezintă nici stagiu de cotizare care să fie luat în considerare la stabilirea pensiei.
După cum arătam mai sus a solicitat contestatorul la 25.01.2011 ca intimata să îi calculeze pensia anticipată parţială prevăzută de Legea nr. 263/2010.
Această solicitare nu poate fi formulată în prezenta cauză contestatorul trebuind să formuleze o cerere în acest sens Casei Judeţene de Pensii Sibiu care va emite o nouă decizie în temeiul Legii nr. 263/2010.
Cum acest act normativ nu era în vigoare la momentul emiterii celor două decizii, acestea au fost analizate sub aspectul respectării legislaţiei în vigoare la acel moment şi anume Legea nr. 19/2000.
Petru considerentele ce preced contestaţia a fost respinsă.
