Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 198/ 2003, contestatorul B.I, a solicitat anularea deciziei civile nr. 23 din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi şi rejudecarea recursului considerând că în mod greşit i-a fost anulat recursul ca netimbrat întrucât, fiind plecat din localitate, a formulat cerere de amânare a judecării cauzei neputând depune nici taxa de timbru şi timbrul judiciar.
Prin decizia civilă nr. 258 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, contestaţia în anulare a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele : Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri rămase irevocabile dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale evidente sau s-a omis cercetarea unui motiv de casare.
Prin cerere, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, text potrivit căruia hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Prevederea cuprinsă în art. 318 Cod procedură civilă se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
în speţă, contestatorul a susţinut că în mod greşit i-a fost anulat ca netimbrat recursul în condiţiile în care depusese la dosar cerere de amânare a judecării cauzei.
Curtea a constatat că soluţia instanţei de recurs este legală şi pe deplin justificată.
într-adevăr, la termenul din data de 14 ianuarie 2003, recurentul a lipsit, acesta depunând la dosar o cerere de amânare motivat de faptul că era în imposibilitate de a se prezenta în instanţă şi că dorea să-şi angajeze un avocat.
Deşi prin citaţie i se pusese în vedere să achite taxa de timbru aferentă recursului, în sumă de 250.000 lei şi timbru judiciar de 1.500 lei, recurentul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei şi, deşi era al doilea termen de judecată, nu a făcut dovada achitării taxelor.
Obligaţia timbrării recursului îi revenea recurentului chiar de la momentul introducerii cererii de recurs sau, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Pe de altă parte, odată cu cererea de amânare depusă la dosar recurentul ar fi putut anexa şi chitanţa privind plata taxei de timbru precum şi timbrul judiciar.
Neprocedând aşa, în mod corect instanţa a anulat recursul ca netimbrat, decizia astfel pronunţată nefiind rezultatul unei greşeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă.
(Decizia civilă nr. 258/R/26.02.2003 )
