Noţiunea de “greşeală materială” în sensul art. 318 din nu trebuie interpretată extensiv, legea având în vedere numai greşeli materiale cu caracter procedural, pe care instanţa le-a comis prin confundarea unor date materiale.
Dacă prin hotărârea contestată instanţa a considerat că termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei la curge de la data la care contestatorul a cunoscut în orice mod actul de executare contestat, iar nu de la data la care i s-a comunicat actul de executare, această dezlegare nu este rezultatul unei greşeli materiale. Ea are la bază modul de interpretare al instanţei cu privire la dispoziţiile art. 401 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, neputând să constituie astfel un temei pentru exercitarea unei contestaţii în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 2079 din 9 octombrie 2003 – Secţia a IV-a civilă)
La data de 9.07.2003, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă contestaţia în anulare formulată de către contestatorul M.C.O. împotriva Deciziei civile nr. 1495/2003 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a lll-a civilă.
în motivarea contestaţiei în anulare formulate se arată că dezlegarea dată prin decizia a cărei anulare se solicită este rezultatul unei greşeli materiale. Se susţine că la data de 25.02.2003 contestatorul a depus la registratura Curţii de Apel Bucureşti o contestaţie la titlu, fiind respectat astfel termenul de 15 zile de la data de 12.02.2003 (dată la care contestatorul a luat cunoştinţă de Hotărârea nr. 507/2002 a Prefecturii Ilfov, ca şi de actele care au stat la baza acestei hotărâri).
Prin urmare, termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă începe să curgă de la data de 12.02.2003, aceasta fiind data la care contestatorul, ridicând corespondenta poştală, a luat cunoştintă de Hotărârea nr. 507/2002.
Printr-o greşeală materială, Curtea de Apel Bucureşti a luat în considerare o altă dată de la care ar începe să curgă termenul pentru formularea contestaţiei la executare şi, urmare a acestei dezlegări, a respins ca tardivă contestaţia la executare formulată prin hotărârea a cărei anulare se cere.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1495 din 5.06.2003 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a lll-a civilă (decizie împotriva căreia a fost exercitată contestaţia în anulare), a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia la executare formulată de contestatorul M.C.O. împotriva Deciziei civile nr. 3405 din 6.12.2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a lll-a civilă.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că, potrivit art. 401 din Codul de procedură civilă, contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare contestat, în cauză acest act fiind reprezentat de Hotărârea nr. 507/2002 a Prefecturii Ilfov.
Curtea a considerat că acest termen începe să curgă de la data de 13.01.2003, întrucât într-o cerere adresată prefectului judeţului Ilfov contestatorul arată că a luat cunoştinţă de această hotărâre la data de 13.01.2003, iar textul de lege nu vorbeşte despre comunicarea actului de executare, ci despre luarea la cunoştinţă. în raport de această dată, 13.01.2003, Curtea a considerat tardiv formulată contestaţia la executare.
Prin contestaţia în anulare formulată, care constituie obiectul prezentului litigiu, se susţine că dezlegarea dată în contestaţia la executare formulată este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul că numai urmare a unei astfel de greşeli materiale Curtea a putut considera că termenul de exercitare a contestaţiei la executare curge de la data de 13.01.2003, iar nu de la data de 12.02.2003 (data ridicării corespondenţei).
Potrivit art. 318 din Codul de procedură civilă, contestaţia în anulare poate fi exercitată atunci când dezlegarea cuprinsă în hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.
Fiind vorba despre un text de excepţie, noţiunea de “greşeală materială” nu trebuie interpretată extensiv, legea având în vedere numai greşeli materiale cu caracter procedural, pe care instanţa le-a comis prin confundarea unor date materiale.
în mod evident “greşeala materială” la care se referă art. 318 din Codul de procedură civilă nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanţa a înţeles să interpreteze o dispoziţie legală, pentru că în caz contrar s-ar ajunge la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.
în cauză, dezlegarea dată de instanţă în soluţionarea contestaţiei la executare nu este rezultatul unei “greşeli materiale” în sensul art. 318 din Codul de procedură civilă. Acea cauză a avut la bază modul de interpretare al instanţei cu privire la dispoziţiile art. 401 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, mai precis cu privire la stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei la executare.
Prin hotărârea contestată, instanţa a considerat că acest termen curge de la data la care contestatorul a cunoscut, în orice mod, actul de executare contestat, iar nu de la data la care i s-a comunicat actul de executare.
S-ar fi putut susţine în mod întemeiat existenţa unei greşeli materiale în sensul art. 318 din Codul de procedură civilă numai dacă instanţa, printr-o eroare de calcul, ar fi stabilit că termenul de 15 zile se împlineşte într-o altă zi decât cea care ar rezulta din calculul pe zile ori dacă printr-o eroare materială ar fi considerat că cererea adresată de contestator prefectului (şi care a fost considerată că dovedeşte cunoaşterea actului de executare contestat) poartă o altă dată decât cea existentă în realitate.
însă ceea ce se contestă prin calea extraordinară de atac exercitată este interpretarea instanţei dată cu privire la momentul de la care începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune în contestaţia la executare, ceea ce în mod evident excede noţiunii de greşeală materială prevăzută de art. 318 din Codul de procedură civilă.
