Contestaţie în anulare. Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)


Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 274/110/2010, contestatoarea SC F SRL, prin administrator L M a formulat în contradictoriu cu SCM F ONEŞTI contestaţie în anulare împotriva deciziei civile pronunţată de această instanţă în dosarul nr. 791/270/2009.

S-a arătat în motivare faptul că administratorul societăţii nu a fost legal citat la sediul soceităţii sau la domisiciu iar hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

A mai susţinut de asemenea contestatorul faptul că a depus motivele de recurs în termen, la data de 5.08.2009, prin memoriu separat.

În drept au fost invocate prevederile art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă.

Analizând contestaţia formulată instanţa reţine următoarele:

Prin DC nr. 351/8.12.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 791/270/2009 a fost anulat ca nemotivat recursul declarat de recurenta SC F SRL Oneşti.

Instanţa constată că primul motiv invocat în susţinerea contestaţiei este vădit neîntemeiat în condiţiile în care pentru termenul de judecată din data de 8.12.2009, termenul la care cauza s-a judecat în fond contestatoarea a fost reprezentată prin avocat ales.

Nefondat este şi al doilea motiv privind competenţa instanţei

Astfel, instanţa de fond a soluţionat în mod legal cererea, obiectul cauzei fiind sub 100000 RON, calea de atac fiind recursul faţă de dispoziţiile art. 2821 alin 1 Cpc.

În ce priveşte depunerea motivelor de recurs în termnen, instanţa apreciază că această susţinere este nefondată.

Astfel, pe de o parte, procedura de comunicare a hotărârii instanţei de fond s-a realizat în mod legal la data de 15.06.2009), la sediul indicat în cererea de chemare în judecată, sediu la care s-a realizat procedura de citare pe întreg parcursul judecăţii cauzei în primă instanţă, sediu indicat chiar de reprezentantul contestatoarei în cererile adresate instanţei(ex: fila nr 29 dosar fond).

Pe de altă parte o eventuală comunicare viciată a sentinţei instanţei de fond nu a fost invocată în nici un fel pe parcursul soluţionării recursului în dosarul nr. 791/270/2009.

În aceste condiţii, comunicarea viciată a hotărârii reprezintă un motiv de nulitate relativă, el trebuind să fie invocat în termenul procedural de partea îndreptăţită.

Prin urmare, instanţa va respinge contestaţia în anulare ca neîntemeiată.