-art. 318 Cod procedură civilă
Încălcările normelor procedurale de către prima instanţă, printre care şi necomunicarea întâmpinării şi a înscrisurilor depuse la dosar de pârâţi, motive invocate pe calea de atac a recursului şi analizate de instanţa de recurs şi nesoluţionarea cererii de chemare în judecată faţă de ambii pârâţi nu se circumscriu nici unuia dintre motivele menţionate de art. 318 cod proc. civilă
Decizia nr.. 1186/04 august 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4926/105/2009 reclamantul B. E. a chemat în judecată pe pârâtul G. Ş. prin conducătorul instituţiei C. G. , solicitând obligarea pârâţilor la a-i comunica informaţiile de interes public solicitate cu cererea nr. 1142/18.09.2009 , precum şi la plata daunelor morale în cuantum de 1.000.000 lei şi a daunelor materiale în sumă de 10.000 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, în conformitate cu disp. Legii 544/2001, a solicitat pârâtului să-i comunice fotocopii ale documentelor în baza cărora i-au fost reţinute drepturi salariale, numărul zilelor de concediu de odihnă din anul şcolar 2007-2008, copii ale somaţiei şi titlului executoriu pentru reţinerile din drepturile salariale, copia sentinţei civile nr.3385/2009, copii ale documentelor privind plata indemnizaţiei pentru concediul de odihnă, temeiul juridic în baza căruia C. G. ,,a autentificat recursul” în care a adăugat numele contabilei şcolii, care nu are calitate în dosar, motivul neplăţii indemnizaţiei pentru concediul de odihnă în termen legal, copii ale documentelor privind contul Raiffeisen Bank, data când a fost numit director al şcolii C. G. etc.; refuzul nejustificat de a i se comunica informaţiile solicitate i-a produs suferinţe medicale, fiind prejudiciat şi material (a efectuat cheltuieli cu transport, corespondenţă, medicamente etc. )
Pârâtul G. Ş. prin directorul C. G. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că la data de 30.09.2009 a răspuns, cu adresa nr. 1264, la cererea reclamantului cu nr. 1142/18.09.2009 şi că în ultimii 5 ani reclamantul a formulat numeroase cereri şi sesizări.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentinţa nr.141 din 16.03.2010, Tribunalul Prahova a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, obligarea conducătorului instituţiei la plata unei amenzi de 50 lei pe zi de întârziere şi la plata unor daune de întârziere de 100 lei pe zi până la comunicarea informaţiilor publice solicitate.
În motivarea căii de atac recurentul a susţinut faptul că, nici până în prezent, instanţa de fond nu i-a comunicat întâmpinarea pârâtului şi înscrisurile depuse de către acesta, încălcând normele procedurale.
A mai arătat recurentul şi faptul că argumentarea motivelor de recurs va fi depusă separat, până la judecarea cauzei.
Intimatul-pârât G. Ş. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât a răspuns solicitărilor recurentului.
Prin decizia nr. 1048 din 14 iunie 2010 Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, recursul formulat împotriva sentinţei nr.141 din data de 16 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul G. Ş., reţinând că singura critică formulată de către recurent împotriva sentinţei tribunalului este aceea că nu i-ar fi fost comunicate întâmpinarea şi actele depuse la dosar de către pârât în faza de judecată în primă instanţă.
Instanţa de recurs a reţinut că acest motiv nu se încadrează în cauzele de nelegalitate pentru care poate fi promovată calea de atac a recursului, prevăzute cu caracter imperativ de către dispoziţiile art. 304 Cod proc. civilă; pe de altă parte, aceste susţineri sunt şi nefondate, atâta vreme cât întâmpinarea a fost depusă la dosar împreună cu actele pe care se fundamentează la data de 16.03.2010, termen de judecată la care reclamantul a lipsit şi nici nu a dovedit în niciun fel instanţei de fond motivul obiectiv al absenţei sale la judecată.
În cererea de recurs recurentul a arătat şi că va înainta ulterior memoriul de motivare a recursului, lucru pe care nu l-a făcut, eventualele critici ulterioare, faţă de data comunicării sentinţei recurate, fiind oricum promovate în afara termenului legal de motivare a recursului, dacă recurentul ar fi depus în recurs un astfel de memoriu de motivare.
În consecinţă, neidentificând alte motive de nelegalitate a sentinţei recurate, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat, menţinând ca fiind legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti contestatorul B. E. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 4926,1/105/2009, solicitând anularea deciziei şi obligarea pârâtelor să-i comunice toate informaţiile publice solicitate, cu obligarea lor la plata unei despăgubiri.
În motivare se arată că instanţa de recurs a săvârşit erori de procedură, nesoluţionând cauza faţă de ambii pârâţi.
Prima instanţă nu i-a comunicat contestatorului întâmpinarea depusă la dosar, în conformitate cu regulile procedurale.
De asemenea, instanţa de fond a precizat în sentinţa nr. 141/16.03.2010 că pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că la data de 30.09.2009 a răspuns cu adresa nr. 1264 la cererea petentului, după termenul legal de 10 de zile.
Contestatorul mai arată că înscrisurile depuse de pârât nu i-au fost comunicate, iar hotărârile instanţelor sunt nule.
Intimatul G. Ş. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată.
Astfel, se arată că tuturor cererilor, memoriilor formulate de contestator intimata le-a răspuns în termen, asigurând toate condiţiile pentru stingerea litigiilor, însă contestatorul nu a dat curs invitaţiilor adresate.
Totodată, se menţionează că acesta a formulat numeroase plângeri, acţiuni în instanţă , în mod nejustificat, motivele invocate fiind soluţionate prin respingerea lor de către instituţiile cărora le-au fost adresate.
Examinând contestaţia în anulare, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform legii, sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
De asemenea, conform art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când soluţia dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte , a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă contestatorul B. E. nu a invocat temeiul de drept al contestaţiei formulate, Curtea examinând dacă motivele invocate se regăsesc în ipotezele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, contestaţia în anulare fiind o cale de atac extraordinară.
Sub acest aspect s-a constatat că la termenul din data de 14.06.2010, când instanţa de recurs a pronunţat decizia nr. 1048, contestatorul a fost legal citat, la dosar existând dovada de îndeplinire a procedurii de citare, iar calea de atac – recursul – a fost soluţionată cu respectarea normelor de competenţă de ordine publică prevăzute de art. 159 Cod procedură civilă.
Totodată, s-a reţinut, pe de o parte, că în speţă, prin contestaţia formulată, contestatorul invocă încălcări ale normelor procedurale de către prima instanţă, printre care şi necomunicarea întâmpinării şi a înscrisurilor depuse la dosar de pârâţi, motive invocate pe calea de atac a recursului şi analizate de instanţa de recurs în considerentele deciziei nr. 1048/14.06.2010, iar , pe de altă parte, instanţa de recurs a examinat toate criticile formulate de recurent.
Or, contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare , astfel încât decizia menţionată a intrat în puterea de lucru judecat, Curtea neputând reveni asupra soluţiei date.
Critica referitoare la nesoluţionarea cererii de chemare în judecată faţă de ambii pârâţi nu se circumscrie nici unuia dintre motivele menţionate de art. 318 cod proc. civilă; faţă de toate considerentele expuse Curtea a respins contestaţia în anulare ca nefondată.
