Potrivit art. 318 teza I cod pr. civ. hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Această dispoziţie legală are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural, greşeli de fapt, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale.( Decizia nr. a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).
Prin Decizia nr. a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC GCS I. SRL, privind Decizia civilă nr. 746 din 4 octombrie 2010 pronunţată de aceiaşi instanţă, în contradictoriu cu intimaţii AVAS, SC C.I., şi AVAS. – D.V..
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 746/04.112010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost admis recursul declarat de AVAS – intima în prezenta contestaţie, a fost modificată în tot hotărârea instanţei de apel şi menţinută sentinţa pronunţată de prima instanţă.
Împotriva aceste decizii a formulat contestaţie în anulare petenta din dosarul de fond, indicând drept temei juridic al căii extraordinare de atac dispoziţiile art. 318 al. teza I Cod pr. civ.
După cum se ştie contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, nesuspensivă de drept de şi comună.
Ca orice cale extraordinară de atac acesta nu poate fi promovată decât pentru motivele prevăzute expres de lege.
Ori, potrivit textului de lege invocat chiar de contestatoare ca temei juridic pentru demersul său judiciar şi care reprezintă sediul materiei pentru contestaţia în anulare specială, hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu respectiva cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Această dispoziţie legală are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural, greşeli de fapt, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale.
Aşa cum s-a decis în mod constant în jurisprudenţă eroarea la care face referire art. 318 teza I Cod pr. civ. trebuie să fie în legătură cu aspecte formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, pe calea contestaţiei în anulare specială nefiind admisibil a se examina justeţea soluţiei pronunţate.
Ori, aspectele învederate de contestatore în cuprinsul contestaţiei vizează tocmai modul în care instanţa de recurs a soluţionat cauza cu care a fost investită, susţinerile sale încadrându-se în categoria celor care ţin de judecata propriu-zisă.
Astfel, potrivit susţinerilor contestatoarei greşelile materiale constau în neobservarea şi neanalizarea unor înscrisuri aflate la dosarul cauzei, respeciv a rapoartelor de evaluare ce descrieau şi evaluau imobilele afectate de cele trei ipoteci.
Aşa cum s-a arătat în precedentul prezentelor considerente aceste aspecte vizează eventuale greşeli de judecată, iar nu greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 teza I Cod pr. civ.
Pentru toate motivele arătate şi având în vedere dispoziţiile art. 320 Cod pr. civ. Curtea a respins contestaţia în anulare ca nefondată.
