Judecător ŞTEFAN VIERU MARINELA
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1375/12.11.2010
Dosar nr. 1180/310/2010
Domeniu: CONTESTAŢIE LA EXECUTARE
Titlul: Contestaţie la admisă. Clauze abuzive.
Prin cererea introdusă, contestatoarea S.C. X S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. M S.A a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea tuturor formelor de executare făcute în dosarul execuţional nr. …, deoarece consideră executarea silită nelegală şi suspendarea executării silite, în temeiul art. 403 Cod Procedură Civilă.
În motivarea contestaţiei la executare, contestatorul a învederat faptul că judecătoresc i-a solicitat sa achite intimatei creditoare suma de 16.783,45 lei reprezentând sume restante din 2 facturi plus 2321,99 lei cheltuieli de executare silită.
Motivul contestaţiei este cel legat de lămurirea înţelesului şi întinderea titlului care este contractul de leasing nr. ….
Intimata, S.C. M S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, întrucât în cauză se cere executarea silită în baza titlului executor – contractul de leasing financiar – pană la concurenţa sumei de 4276,63 lei.
Intimata l-a notificat pe contestator cu notificarea nr. … prin care l-a informat cu privire la rezilierea contractului de leasing începând cu data de 9.03.2010, de declararea exigibilă anticipat a sumei de 1680 euro si suma datorata in cuantum de 16.783.45 lei.
La data de 14.01.2010 contestatorul a predat autoturismul care a făcut obiectul contractului de leasing, motiv pentru care s-a încheiat un proces – verbal de predare primire a autoturismului marca Audi A6.
În cauză s-a administrat proba cu acte, fiind depuse la dosarul cauzei şi actele dosarului de executare silită de către Biroul executorului judecătoresc.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Obiectul dosarului execuţional nr. … îl formează executarea silită începută împotriva contestatorului S.C. X S.R.L în baza titlului executoriu contractul de leasing.
Executorul judecătoresc, în baza acestui titlu executoriu a întreprins forme de executare în vederea recuperării sumei de 16783,45 lei, somându-l pe debitor sa achite aceasta sumă la data de 02.06.2010 plus suma de 2321,99 lei cheltuieli de executare silită.
Instanţa va înlătura apărările intimatei referitoare la art. 969 întrucât prevederile stipulate de aceasta la art. 7 lit. d teza a II-a si art. 17 lit. c, art. 16 lit. b din Contractul de leasing nr. … reflectă clauze abuzive în sensul că îl prejudiciază în mod direct pe contestatorul consumator deoarece se poate recurge de către intimata la una sau mai multe sancţiuni cumulative având posibilitatea sa declare exigibile imediat toate ratele de leasing si toate celelalte sume datorate pe întreaga perioadă de leasing si sa acţioneze împotriva utilizatorului în vederea obţinerii tuturor acestor sume plus a tuturor costurilor legate de obţinerea acestor sume.
Dispoziţiile art. 1 alin 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi si consumatori interzic comercianţilor în mod clar stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, prin clauza abuzivă înţelegând art. 4 din actul normativ menţionat, “o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul ………. dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.
Instanţa constată că dispoziţiile legale menţionate reprezintă o transpunere de la nivelul dreptului comunitar a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5.04.1993 privind clauzele abuzive, în contractele încheiate cu consumatorii, directivă care are un domeniu de aplicare general, nevizând în mod particular o anumită categorie de contracte si care reglementează in mod special clauzele abuzive propriu-zise.
In ceea ce priveşte competenta generala a instanţei de judecata de a se pronunţa cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a răspuns afirmativ acestei întrebari.
Astfel, prin deciziile Oceano Grupo Editorial si Salvat Editores (27.06.2000) si Cofidis (21.11.2010) Curtea a statuat că o protectie efectivă a consumatorului nu poate fi obtinută decat daca instantei nationale i se recunoaste dreptul de a analiza din oficiu o astfel de clauză, avand în vedere în special, riscul destul de important ca aceasta sa nu-si cunoasca drepturile si să intampine dificultaţi în exercitarea acestora (Hotararea Mostaza Claro, C-168/05 din 26.10.2000).
Instanţa de fond retine ca, potrivit art. 4 din Legea 193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004, Codul consumului si pct. 6 din Anexa la această lege din urma, o clauză contractuală va fi considerata abuzivă dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ urmatoarele conditii: clauza nu a fost negociată cu consumatorul adică aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv, încalca exigentele bunei credinte, clauza negociată prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre dreptul şi obligatiile partilor datorită efectului pe care îl imprimă contractului respectiva clauză.
Aceleasi texte legale instituie astfel, o prezumtie relativă de lipsa a negocierii si de abuz reflectată pe plan probator prin obligatia comerciantului în spetă a intimatei care pretinde că o clauza standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul cum sunt clauzele stipulate de art. 7 lit. d si teza aII-a art. 17 lit c din Contractul de leasing nr. DF 41305/16.09.2008, de a prezenta probe în acest sens, astfel cum este stipulat si in art. 3 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului, care arata ca in cazul în care orice vanzator sau furnizor pretinde ca s-a negociat individual o clauza standard, acestuia ii revine sarcina probei.
In speta, instanta interpretand întregul material probator depus de parti la dosarul cauzei, constată ca intimata nu a facut dovezile necesare rasturnarii prezumtiei relative de lipsa a negocierii clauzelor contractuale referitoare la rezilierea contractelor de leasing, consecintele cazului de culpa care da posibilitatea intimatei, în mod abuziv, sa declare exigibile imediat toate ratele de leasing si toate celelalte sume datorate si sa actioneze impotriva contestatorului în vederea obtinerii unor sume care creează practic un prejudiciu, mai precis un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.
In cauza de fată, instanta apreciază ca prezumtia instituita de art. 4 alin. 3 din Legea 193/2000 nu a fost rasturnată de catre intimata.
Analizand sustinerile din intampinare, confruntandu-le cu scadentarul ratelor si cu cele doua facturi, prima din 7.01.2010 si cea de-a doua din 5.02.2010 pentru sumele de 2812,25 lei si respectiv 2812,25 lei, rezultă ca acestea privesc lunile februarie si martie 2010.
In realitate, contestatorul a achitat toate ratele pana in luna decembrie 2009 inclusiv, iar singura obligaţie pe care o are fata de intimata reprezintă 1/2 din rata lunii ianuarie 2010, respectiv 1 – 14 ianuarie 2010 deoarece autoturismul care a făcut obiectul contractului de leasing a fost predat la data de 14.01.2010 de contestator intimatei pe baza de Proces Verbal de predare – primire, în aceasta situatie singura suma datorată de contestatoare intimatei ramane suma de 1435,30 lei, adica 1/2 din 2870,51 lei, instanta inlaturand restul pretentiilor abuzive solicitate de intimata in mod nejustificat.
Văzând cele de mai sus, instanta urmează a admite contestaţia la executare formulata de contestatorul S.C. X S.R.L. în contradictoriu cu S.C. M S.A. şi va dispune anularea anularea tuturor formelor de executare făcute în dosarul execuţional stabilind ca contestatorul datorează intimatei suma de 1435,30 lei.
Va dispune restituirea cautiunii in suma de 1.911 lei pe seama contestatorului în conditiile prevazute de art. 723 ind. 1 alin. 3 Cod proc civ.
Va obliga intimatul sa achite contestatorului cheltuieli de judecata.
