Înscrisurile depuse la dosarul de fond până la data pronunţării hotărârii atacate nu au relevat efectuarea vreunui act de în temeiul deciziei desfiinţate după momentul anulării acesteia, singurul act a cărui existenţă a fost dovedită fiind somaţia emisă anterior anulării deciziei pe cale administrativă.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 38/R/21 ianuarie 2011)
Prin sentinţa civilă nr. 798 din 11.02.2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul PD în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa, împotriva formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 2850/2009, respectiv a deciziei de impunere nr. 1409/11/4.08.2009, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, recurentul PD.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs precum şi sub toate aspectele, potrivit disp.art. 304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.
Astfel, dezlegările esenţiale în cauză pentru a putea statua asupra legalităţii/nelegalităţii actelor de executare efectuate de intimata AFP Bistriţa în dosarul execuţional nr. 2850/2009-63010018159665/08.10.2009 (acestea făcând obiectul contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. 9748/190/2009), se circumscriu stabilirii faptului continuării actelor de executare silită (în cadrul acestui dosar execuţional) după momentul anulării (prin decizia nr. 23.958/19.10.2009 a AFP Bistriţa) a deciziei de impunere nr. 1409/11/04.08.2009 în temeiul căreia a fost declanşată procedura executării silite în dosarul de executare anterior menţionat.
Or, înscrisurile depuse la dosarul de fond până la data pronunţării hotărârii atacate nu au relevat efectuarea vreunui act de executare în temeiul deciziei desfiinţate după momentul anulării acesteia, singurul act a cărui existenţă a fost dovedită fiind somaţia emisă anterior anulării deciziei pe cale administrativă.
Este real că în motivarea recursului contestatorul recurent invocă efectuarea unor noi acte de executare silită în temeiul aceleiaşi decizii de impunere, după momentul anulării acesteia (comunicarea din data de 04.02.2010 a înfiinţării popririi), însă această împrejurare nu prezintă relevanţă sub aspectul soluţionării prezentului recurs câtă vreme intimata a făcut, în egală măsură, dovada că prin decizia nr. 5027/03/29.04.2010 organul fiscal a procedat la anularea acestor acte de executare silită întocmite în temeiul deciziei de impunere nr. 1409/11/04.08.2009.
Prin urmare, nu se poate acredita teza avansată de recurent în sensul existenţei unor acte de executare silită valide, care să producă efecte juridice în prezent în dosarul execuţional nr. 2850/2009-63010018159665/08.10.2009, dosar întocmit în temeiul deciziei de impunere anulate.
Dimpotrivă, executarea silită împotriva recurentului se desfăşoară în prezent în temeiul unui proces-verbal ce constituie titlu executoriu, emis pentru aceeaşi sumă în condiţiile stabilite prin decizia nr. 23.958/19.10.2009, decizie ce nu a infirmat existenţa obligaţiei bugetare în sarcina recurentului, ci a înlăturat viciile formale ale actului administrativ fiscal prin care aceasta fusese stabilită. Această executare silită şi actele ce o materializează formează obiectul contestaţiei la executare promovată de acelaşi contestator în dosarul nr. 874/190/2010 al Judecătoriei Bistriţa, cum corect a reţinut instanţa de fond.
Aşadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat.
