Prin sentinta pronuntata, referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de contestator, instanta a respins-o ca nefondata, având în vedere ca prin sentinta civila nr.317/01.03.2010 pronuntata în dosarul nr.82/292/2010 de Judecatoria Rosiorii de Vede, a fost admisa contestatia la executare formulata de acelasi contestator din prezenta cauza în contradictoriu cu intimatul, fiind anulate titlul executoriu nr.343 si somatia nr.343 , nedatate, emise de intimata. S-a retinut ca în aceste acte fiscale nu s-a mentionat data la care au fost emise, nefiind respectate dispozitiile art.43 alin.2 din OG nr.92/2003. În respectivul dosar nu s-a judecat fondul cauzei, astfel ca nu a existat una dintre cele 3 conditii pentru ca o hotarâre judecatoreasca sa se bucure de puterea lucrului judecat si anume nu s-a dezlegat fondul. Practica judiciara a facut o aplicare constanta a regulii potrivit careia numai în cazul în care instanta a solutionat cauza în fond, partea care a câstigat procesul se poate prevala în cadrul unei actiuni ulterioare de dreptul recunoscut.
Pe fond, instanta a retinut ca, atât titlul executoriu, cât si somatia contestate, cuprind elementele obligatorii prev. de art.43 din OG nr.92/2003.
Apararile contestatorului în sensul ca nu a avut un contract încheiat cu intimata si ca în decursul anilor nu s-au constatat deficiente privind evidenta contributiilor catre bugetul de stat, nu au putut fi primite de instanta, având în vedere art.80 alin.4 din HG nr.1050/2004 care a aratat ca nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere potrivit art.65. Nici apararea contestatorului în sensul ca a fost în acelasi timp si pensionar si persoana fizica autorizata, nefiind obligat sa plateasca contributie de asigurari de sanatate, nu a avut suport legal întrucât în Legea nr.95/2006 nu este prevazuta obligativitatea existentei unui contract scris, ci obligatia de plata a contributiei de asigurari de sanatate. În cauza a fost efectuat un raport de expertiza judiciara contabila de catre d-na expert S.O. care a concluzionat ca, pentru perioada 2005-2009 prevazuta în titlul executoriu si somatia cu nr.173/13.12.2010, contributia la FNUASS este de 14.386 lei iar majorarile plus penalitatile de întârziere sunt de 9.579,88 lei. În cuprinsul lucrarii expertul a precizat ca pentru anul 2005 contributia de asigurari de sanatate se percepe conform art.51 alin.1 din OUG nr.150/2002 : ”persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti, lunare, pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art.6 alin.1”, fata de care nu se încadreaza contestatorul. Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede : „contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5% care se aplica asupra veniturilor din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii liberale sau autorizate sa desfasoare activitati independente”.
Pentru perioada 2006 – 2009, contributia de asigurari de sanatate se percepe conform art.257 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii: „persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate cu exceptia persoanelor prevazute la art.213 alin.1”, situatie în care contestatorul nu se afla.
Potrivit art.257 alin.3 din Legea nr.95/2006, în cazul persoanelor care realizeaza mai multe venituri, contributia de asigurari de sanatate se calculeaza asupra tuturor acestor venituri.
În consecinta, în baza art.174 din Codul de procedura fiscala, instanta a admis în parte contestatia la executare si a anulat în parte titlul executoriu nr.173/13.12.2010 si Somatia nr.173/ 13.12.2010, a mentinut cele doua acte pentru sumele de 14.386 lei reprezentând contributie la FNUASS si 9.579,88 lei reprezentând majorari de întârziere, conform raportului de expertiza întocmit în cauza.
