Dosar nr.296/179/2011
Domeniu alocat : Contestaţie la executare
Tip speţă : sentinţă civilă
Data speţei : s.c. nr. 319/12.05.2011
Titlu: contestaţie la executare, contestaţie la titlu şi suspendarea executării
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 296/179/2011 din 04.03.2011 , SC V.SRL ,în considerarea dispoziţiilor art.399 şi următoarele cod pr.civilă ,a formulat contestaţie la , contestaţie la titlu şi suspendarea executării silite începute de SC NBG SA , în dosarul de executare format de bancar T.Ş.M. , înregistrat sub nr. 647/2010 , prin care solicită instanţei de executare în dosar respectiv nr. 1343/179/2010 ,prin care Judecătoria Babadag , încuviinţează executarea silită în baza disp.art.3711 cod pr.civilă , a titlurilor executorii reprezentând contracte de leasing nr. 26094 şi 26095 din data de 23.07.2008 , încheiate între SC V SRL şi SC E.IFN SA , care ulterior devine SC NBG IFN SA .
În ceea ce priveşte contestaţia la executare , se motivează de către contestator că solicită în baza art.399 şi următoarele cod pr.civilă , anularea actelor de executare efectuate în dosar de executare nr. 647/2010 format de IFN T.Ş.M. , prin care s-a înfiinţat poprirea pe contul SC V SRL , motivat de faptul că societatea de leasing demarează executarea unui debit care nu este cert , lichid şi exigibil , în sensul că o parte din facturile emise sunt achitate ,astfel : factura nr. 1392905 din 05.06.2009 , în valoare de 15.683 lei , plătită cu OP 30/24.07.2009 ; factura nr. EL 1406231 din 07.07.2009 , în valoare de 8737,61 lei , plătită cu OP 29/24.07.2009 ; factura nr. EL 1406230 din 07.07.2009 , în valoare de 3794,05 lei .
În susţinerea celor relatate , contestatoarea a arătat că urmează a anexa instrumentele de plată care atestă achitarea facturilor , iar cu privire la întinderea debitului , precizează faptul că la momentul în care au procedat la facturarea penalităţilor , societatea contestatoare era deja în procedura de , conform dosarului nr. 869/88/2009 , aflat pe rolul Tribunalului Tulcea , care în data de 12.06.2009 , dispune admiterea cererii şi deschiderea procedurii în forma generală , desemnând şi administratorul judiciar iar în conformitate cu dispoziţiile legii nr. 85/2006 cu modificările ulterioare , nu se mai pot factura penalităţi şi dobânzi penalizatoare precum şi TVA aferent , în cadrul procedurii.
Astfel , penalizările facturate aferente facturilor deja achitate precum şi facturilor nr. EL 1379927 , EL 1392904 , EL 1406230 , EL 1293501 , EL 1305366 , EL 1317788 , EL 1337659 , EL 1350211 , EL 1379928 , EL 1392905, EL 1406231 , în valoare totală de 11119,87 lei , nu puteau fi facturate şi implicit date în debit întrucât societatea era în stare de insolvenţă , pe cale de consecinţă , poprirea a fost în mod nelegal instituită.
Un alt motiv de nelegalitate a formelor de executare derivă din împrejurarea că în mod nelegal societatea de leasing a continuat emiterea facturilor fiscale şi înregistrarea de debit , deşi contractele de leasing au fost reziliate în luna februarie 2010.
În concluzie solicită instanţei compensarea debitului principal , având în vedere că în dosarul nr. 869/88/2009 , având ca obiect procedura insolvenţei , în recurs , în care au avut calitatea de recurenţi , Curtea de Apel Constanţa , a admis recursul promovat şi a obligat societatea de leasing la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată , debit pe care îl datorează şi în prezent şi faţă de care solicită operarea compensării.
Relativ la capătul doi de cerere , contestaţia la titlu , înţelege să conteste însăşi titlurile executorii în baza art.399 alin.1 cod pr.civilă , având în vedere următoarele considerente : executarea silită a fost demarată în baza contractelor de leasing la care s-a făcut referire , contracte care , conform dispoziţiilor legale în materie nu constituie titluri executorii , decât dacă părţile converg în acest sens , stabilind ca şi clauză penală în contract acest aspect .
Astfel , atât în contractul de leasing nr. 26094 , cât şi 26095 la punctul 6.4 , este inserată clauza conform căreia , contractul constituie titlu executoriu numai cu privire la reposedarea bunului de către finanţator , putând fi pus în executare prin intermediul unui executor judecătoresc .
Pe cale de consecinţă , executarea silită efectuată fără intervenţia instanţei de judecată şi fără vreo altă formalitate putea opera , numai privitor la remiterea bunului şi doar prin intermediul unui executor judecătoresc.
Astfel , dispoziţiile contractuale privitor la punctul 6.5. , nu au fost respectate de către finanţator, întrucât pe de o parte , s-a solicitat încuviinţarea executării a unui înscris care potrivit legii nu constituie titlu executoriu , iar pe de altă parte , executarea a fost promovată nu de un executor judecătoresc aşa cum prevede legea , dar şi dispoziţiile contractuale , ci prin intermediul unui executor bancar.
Pe cale de consecinţă , instanţa de judecată , în mod greşit a apreciat faptul că contractele de leasing sunt titluri executorii şi a dispus încuviinţarea executării silite , sens în care solicită , în considerarea dispoziţiilor art.399 alin.2 şi art.400 alin.1 cod pr.civilă , anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă precum şi anularea titlului executoriu însuşi având în vedere considerentele expuse , precum şi faptul că prezenta contestaţie vizând lămuriri , cu privire la întinderea titlului care conform legii nu este titlu executoriu , urmând a dispune pe cale de consecinţă anularea acestui act.
Privitor la capătul de cerere , suspendarea executării , solicită în baza disp.artt.403 cod pr.civilă , suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare , în mod definitiv şi irevocabil , motivat de împrejurarea că prin executarea silită demarată , activitatea societăţii este paralizată , conturile bancare fiind blocate şi neputând efectua plăţi la furnizori , având contracte în derulare şi cu instituţiile bancare care percep penalităţi în cazul întârzierii la plată , dar şi faptul că sunt obligaţi să plătească reţinerile la sursa aferente salariilor către bugetul de stat precum şi impozitul lunar aferent către direcţiile de finanţe .
Concluzionând a solicitat instanţei de judecată admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată , urmând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul 647/2010 de executor bancar T.Ş.M. şi întoarcerea executării însăşi , precum şi anularea titlurilor executorii contract de leasing nr.26094 şi 26095 din 23.07.2008 iar pe cale de consecinţă anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a celor două contracte.
De asemenea a solicitat suspendarea executării până la soluţionarea contestaţie la executare , precum şi plata cheltuielilor de judecată efectuate în vederea soluţionării prezentului litigiu .
În dovedirea celor afirmate a solicitat admiterea probei cu înscrisuri , respectiv , actele la care s-a făcut referire , precum, şi orice alte probe a căror utilitate va reieşi din dezbateri : încheierea nr. 132/23.09.2009 , a Judecătoriei Babadag , pronunţată în dosarul nr. 1343/179/2010 prin care s-a încuviinţat executarea silită a cererii formulate de executor IFN T.Ş.M. , în dosarul de executare nr. 647/2010;contractele de leasing financiar nr. 26094 şi 26095 din data de 23.07.2008 , aşa zisele titluri executorii care au stat la baza formării dosarului de executare nr. 647/2010 ;procesele verbale de predare primire încheiate la data de 02.08.2010 prin care au fost predate bunurile care au făcut obiectul contractelor de leasing , situaţie în care clauza penală din contractele de leasing , respectiv pct.6 , conform căreia contractele constituie titluri executorii numai cu privire la remiterea bunurilor , remitere efectuată deja , clauza rămânând fără obiect; facturile care fac dovada plăţii , a părţii din debit , cu dovada , respectiv OP ;extras de cont din care rezultă că au fost viraţi banii conform facturilor emise şi plătite ; dovada faptului că începând din data de 123.06.2009 s-a dispus de către instanţă în dosarul nr. 869/88/2009 deschiderea procedurii insolvenţei SC V SRL în forma generală ; facturile care atestă faptul că deşi societatea contestatoare era în procedura insolvenţei societatea de leasing a continuat să emită facturi cu TVA şi penalităţi ; decizia nr. 55/22.01.2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 869/88/2009 prin care face dovada debitului cu care solicită compensare; dovada acţiunii prin care NBG Leasing a solicitat deschiderea procedurii de faliment exact în acelaşi temei şi pentru aceeaşi sumă pentru care a şi investit cele două contrate de leasing şi soluţia Tribunalului Tulcea , executorie , în sensul că după ce NBG Leasing a fost obligat să plătească o cauţiune de 7000 lei , le-a fost respinsă şi acea cerere .
La termenul de judecată din data de 24 martie 2011 apărătorul contestatoarei solicită ca la stabilirea cuantumului cauţiunii , având în vedere cererea de suspendare a executării silite , să se aibă în vedere că s-a achitat 10 % respectiv 15.640 lei , fila 9 din dosar 299/179/2011 care a avut ca obiect suspendare provizorie a executării silite .
Instanţa a fixat suma de 5000 lei reprezentând cauţiune , sumă ce a fost achitată prin chitanţa nr.2425744/1 din data de 24.03.2011 la Unitatea CEC Bank Babadag.
La următorul termen de judecată din data de 31 martie 2011 instanţa a apreciat că executarea celor două contracte de leasing nr. 26094 şi 26095 din 23.07.2008 , pe cale silită , prin poprirea conturilor o va pune pe contestatoare în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea comercială , în derularea contractelor cu instituţiile bancare , ceea ce în contextul economic actual îi va putea aduce prejudicii , motiv pentru care a dispus suspendarea executării silite formulată de contestatoare până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Instanţa a apreciat că se impune a se solicita SC NBG să înainteze dosarul de executare nr.647/2010 format de executor IFN T.Ş M. şi a se solicita societăţii de leasing să comunice de ce a mai calculat penalităţi şi dobânzi penalizatoare , precum şi TVA aferent, din moment ce bunurile ce fac obiectul celor două contracte de leasing financiar au fost predate societăţii de leasing, o parte din facturile emise de societatea de leasing au fost achitate anterior încuviinţării executării silite şi a încuviinţării popririi , iar contractele de leasing au fost reziliate în luna februarie 2010 şi să formuleze un punct de vedere în acest sens .
Cu adresa emisă la data de 15.04.2011 a fost înaintat instanţei ,dosarul de executare nr.647/2010, ulterior la dosarul cauzei a fost depusă prin fax întâmpinare de către creditoare , la contestaţia formulată de SC V SRL ,solicitându-se respingerea contestaţie ca neîntemeiată şi nefondată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că între creditoare şi debitoarea SC V SRL s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 26094/23.07.2008 , în baza căruia s-a transmis folosinţa unei SEMIREMORCĂ BASCULABILĂ TRAILIS 48 MC , contra plăţii periodice ( lunare ) a ratelor de leasing şi a celorlalte obligaţii contractuale.
De asemenea , între aceasta şi debitoare s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 26095/23.07.2008 , în baza căruia s-a transmis folosinţa unui AUTOTRACTOR MAX TGX , contra plăţii periodice (lunare ) a ratelor de leasing şi a celorlalte obligaţii contractuale.
Având în vedere că debitoarea nu a înţeles să-şi respecte obligaţiile de plată deşi a beneficiat de folosinţa celor două bunuri contractuale , a reziliat contractele de leasing financiar , debitoarea având obligaţia de a preda bunurile şi de a plăti debitele restante , conform contractelor . Nerespectându-şi nici de această dată obligaţiile contractuale , societatea creditoare a formulat cerere de executare silită a dispoziţiilor titlurilor executorii , contractele de leasing , în vederea recuperării sumei de 156314,07 lei reprezentând facturi emise şi neîncasate şi penalităţi de întârziere .
Faţă de cele menţionate de către debitoare în contestaţia la executare arată că , afirmaţia debitoarei că după recuperarea bunurilor contractuale s-au mai emis facturi , este nereală , întrucât bunurile contractuale au fost recuperate în data de 02.08.2010 , iar procesele verbale de predare primire fiind semnate de reprezentanţii debitoarei , însă , ultimele facturi pretinse şi ataşate cererii de executare sunt emise în data de 08.07.2010 , cu o lună înainte de recuperarea celor două bunuri .
Creanţa societăţii este compusă din facturile emise pe toată perioada folosinţei bunurilor , debitoarea utilizând bunurile până în luna august a anului 2010 , datorând facturile emise în această perioadă .
Creditoarea a mai arătat că debitoarea invocă faptul că cele două contracte de leasing financiar au fost reziliate în luna februarie 2010 , data începând cu care aceasta consideră că nu mai datorează nici o sumă societăţii debitoare , însă , conform clauzelor contractuale ( art.9.4. , condiţii generale din contracte ) , dar legale ( art.10 , lit.d , e , f din Ordonanţa nr. 51/1997 , privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing ) debitoarea s-a obligat la plata tuturor costurilor şi cheltuielilor contractuale pe întreaga perioadă de folosinţă a bunurilor , sens în care solicită , în mod îndreptăţit , plata facturilor emise în această perioadă , aceasta fiind dovada de rea-credinţă că debitoarea invocă rezilierea contractelor cu data de februarie 2010 , în condiţiile în care a utilizat bunurile până în luna august 2010 , perioadă în care a refuzat predarea acestora şi bineînţeles achitarea obligaţiilor ostentativ şi abuziv a ignorat-o timp de mai bine de 6 luni , considerând că astfel va beneficia de folosinţa gratuită a bunurilor pentru aproape jumătate de an şi , asta în contextul în care , oricum cele mai vechi facturi neachitate sunt emise la jumătatea anului 2009 , motiv pentru care , creanţa pretinsă este legală , certă , lichidă şi exigibilă şi reprezintă contravaloarea folosinţei bunurilor de către societatea debitoare.
Creanţa pretinsă are caracter cert , lichid şi exigibil , fiind determinată şi stabilită ca întindere şi cuantum conform contractelor semnate şi însuşite de către societatea debitoare .
Contractele de leasing , precum şi garanţiile reale şi personale , constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing , constituie titluri executorii ( art.8 din Ordonanţa nr. 51/1997 , privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing .
Faptul că ulterior rezilierii contractelor , din culpa debitoarei care nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile de plată în termenii contractuali , creditoare a reintrat în posesia bunurilor contractuale , nu afectează obligaţia acesteia de plata sumelor restante şi a celorlalte cheltuieli generate de contracte.
Din ansamblul probator administrat în cauză , instanţa reţine că între creditoare, în calitate de finanţator şi debitoare, în calitate de utilizator s-a încheiat Contractul de leasing financiar nr. 26094/23.07.2008 având ca obiect SEMIREMORCĂ BASCULABILĂ TRAILIS 48 MC, cu o valoare de intrare de 35.500 euro , pentru o perioadă de leasing de 5 ani, ultima rată fiind scadentă la data 25.07.2013 , valoarea totală urmând a fi de 51.050,35 euro şi contractul de leasing financiar nr. 26095/23.07.2008 având ca obiect AUTOTRACTOR MAN TGX 18440 BLS 4X2 cu valoare de intrare de 81.500 euro , pentru o perioadă de leasing de 5 ani, ultima rată fiind scadentă la data 25.07.2013 , valoarea totală urmând a fi de 117.200,75 euro
La data de 28.12.2010 creditoarea a făcut cunoscut debitoarei că s-a înfiinţat poprire asupra conturilor sale deschise la mai mulţi terţi popriţi până la concurenţa sumei de 156.314,07 lei , reprezentând debit şi penalităţi , sumă datorată conform titlurilor executorii reprezentate de cele două contracte de leasing financiar mai sus menţionat .
La data de 13 septembrie 2010 executorul bancar din cadrul societăţii de leasing , a formulat cerere de încuviinţare a executării silite a celor două titluri executorii – contractele de leasing mai sus menţionate , iar la data de 29.09.2010 a fost admisă cererea şi a fost încuviinţată executarea silită a celor două titluri executorii .
Contestatoarea a contestat însăşi titlurile executorii , în baza art.399 alin.1 cod pr.civ. motivând că executarea silită a fost demarată în baza contractelor de leasing, contracte care , conform dispoziţiilor legale în materie nu constituie titluri executorii decât dacă părţile converg în acest sens, stabilind ca şi clauză penală în contract acest aspect , astfel în ambele contracte de leasing , la punctul 6.4. este inserată clauza conform căreia contractul constituie titlu executoriu numai cu privire la reposedarea bunului de către finanţator , putând fi pus în executare prin intermediul unui executor judecătoresc , astfel că executarea silită efectuată fără intervenţia instanţei de judecată şi fără vreo altă formalitate putea opera numai privitor la remiterea bunului şi doar prin intermediul unui executor judecătoresc .
A mai susţinut că dispoziţiile contractuale privitor la punctul 6.5. nu au fost respectate de către finanţator , întrucât pe de o parte , s-a solicitat încuviinţarea executării a unui înscris care potrivit legii nu constituie titlu executoriu , iar pe de altă parte executarea a fost promovată nu de un executor judecătoresc aşa cum legea prevede , dar şi dispoziţiile contractuale , ci prin intermediul unui executor bancar .
Pe cale de consecinţă , s-a apreciat că instanţa în mod greşit a dispus încuviinţarea executării silite , motiv pentru care a solicitat şi anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie , anularea titlului executoriu .
Instanţa reţine că potrivit art.8 din Ordonanţa nr. 51/1997 , privind operaţiunile de leasing cu societăţile de leasing , contractele de leasing , precum şi garanţiile reale şi personale , constituie în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing constituie titluri executorii , iar dispoziţiile contractuale invocate de către debitoare de la punctele 6.5. din contractele de leasing sus citate , nu pot anula dispoziţiile legale ale OG 51/1997.
Contestatoarea a susţinut că societatea de leasing demarează executarea unui debit care nu este cert , lichid şi exigibil , în sensul că o parte din facturile emise sunt achitate ,astfel :factura nr. 1392905 din 05.06.2009 , în valoare de 15.683 lei , plătită cu OP 30/24.07.2009 ; factura nr. EL 1406231 din 07.07.2009 , în valoare de 8737,61 lei , plătită cu OP 29/24.07.2009 ; factura nr. EL 1406230 din 07.07.2009 , în valoare de 3794,05 lei , sens în care a depus la dosar ordinele de plată sus citate .
De asemenea a mai susţinut că i s-au facturat penalităţi şi dobânzi penalizatoare precum şi TVA aferent, în valoare totală de 11119,87 lei , dar în conformitate cu dispoziţiile legii nr. 85/2006 cu modificările ulterioare , nu se mai pot factura penalităţi şi dobânzi penalizatoare precum şi TVA aferent , în situaţia în care societatea era în stare de insolvenţă , pronunţată prin sentinţa civilă nr. 1112 din 12.06.2009 a Tribunalului Tulcea prin care s-a dispus deschiderea procedurii în formă generală desemnând administrator general , astfel că poprirea a fost în mod nelegal instituită .
Se reţine de către instanţă că această sentinţă a Tribunalului Tulcea a fost modificată prin decizia civilă nr. 55/COM/21.01.2010 a Curţii de Apel Constanţa , urmare a recursului comercial declarat de către SC V SRL , astfel că facturile emise în această perioadă sunt valabil emise, iar cererea de încuviinţare a executării silite a fost făcută la data de 13.09.2010 , după o perioadă de timp relativ mare faţă de pronunţarea deciziei Curţii de Apel Constanţa.
Contestatoarea a considerat că un alt motiv de nelegalitate a formelor de executare derivă din împrejurarea că în mod nelegal societatea de leasing a continuat emiterea facturilor fiscale şi înregistrarea de debit , deşi contractele de leasing au fost reziliate în luna februarie 2010.
Este adevărat că cele două contracte de leasing au fost reziliate în luna februarie 2010 , debitoarea având obligaţia de a preda bunurile şi de a plăti debitele restante conform contractelor . Bunurile care au făcut obiectul celor două contracte de leasing au fost predate la data de 02.08.2010 , iar creditoarea a emis facturi până la data predării bunurilor , ultimele facturi fiind emise la data de 08.07.2010 , cu o lună înainte de recuperarea celor două bunuri , având în vedere că , conform clauzelor contractuale ( art.9.4. condiţii generale din contracte ) dar şi legale ( art.10 lit. d , e , f , din Ordonanţa 51/1997) debitoarea s-a obligat la plata tuturor costurilor şi cheltuielilor contractuale pe întreaga perioadă de folosinţă a bunurilor , iar suma solicitată de către creditoare a fi recuperată de la debitoare , reprezentând 156.314,07 lei , a fost facturată cu facturi emise pe întreaga perioadă de folosinţă a bunurilor şi nicidecum nu s-au mai emis facturi după data de 02.08.2010.
Acest fapt rezultă din facturile ce compun dosarul de executare al SC NBG IFN SA.
Debitoarea a utilizat bunurile pe perioada rezilierii contractului februarie 2010 şi până la data predării lor ,luna august 2010 , dând dovadă de rea credinţă când invocă faptul că în mod nelegal s-au emis facturi în această perioadă , având în vedere că predarea cu întârziere a bunurilor s-a făcut din culpa acesteia.
În contractele de leasing se stipulează că reintrarea bunului în posesia finanţatorului , în speţă a societăţii de leasing nu îl exonerează pe utilizator în speţă SC V SRL de obligaţia achitării tuturor sumelor la care s-a angajat în temeiul contractului şi datorate prin contract , inclusiv penalităţi de întârziere , daune interese aşa cum sunt prevăzute în contract .
Reposesia bunului, obiect contractual, nu are relevanţă în privinţa debitului, recuperarea bunului nu poate echivala cu stingerea debitelor întrucât contractul de leasing este unul financiar, iar nu unul operaţional, contractul de leasing financiar nefiind o simplă închiriere a bunului.
SC V SRL , contestă executarea silită a sumei de 156.314,07 lei , considerând că , prin plata sumei de 28.214,66 lei s-a achitat de obligaţiile contractuale derivând din cele două contracte de leasing şi nu mai are nici un fel de obligaţie faţă de societatea de leasing .
Analizând dosarul de executare se reţine că , creditoare a făcut dovada , cu facturile anexate, a creanţei pretinse debitoarei în cuantum de 156.314,07 lei.
Faţă de cele expuse mai sus , instanţa constată că , contestaţia le executare formulată de SC V SRL , nu este întemeiată şi pe cale de consecinţă urmează a o respinge ca atare.
………………………………………………………………………………………
