Contestaţie la executare DobânziProprietate intelectualăPopriri

ROMANIA

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA

I N C H E I E R E

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 30.11.2010

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE EVELINA OPRINA

JUDECĂTOR SANDA PĂUN

JUDECĂTOR RĂZVAN PĂŞTILĂ

GREFIER ANDREEA COFARU

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea recursului declarat de recurenţii S.R.T. şi UCMR – ADA împotriva sentinţei civile nr. 6027/23.04.2009 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul nr. 5600/299/2008 în contradictoriu cu intimaţii-terţi popriţi [….] ,având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurenta S.R.T., prin avocat şi UCMR – ADA, prin avocat, lipsă fiind intimaţii-terţi popriţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor cuvântul pe recurs.

Recurenta SRTv, prin avocat, arată că a formulat recurs împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca urmare a faptului că nu s-a dispus întoarcerea executării şi cu dobânda legală sau rata inflaţiei aferente. Solicită admiterea recursului, instanţa urmând să constate că prin sentinţa civilă nr. 6027/23.04.2009, a fost admisă contestaţia la formulată de SRTv, au fost anulate formele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 60/2008 al BEJ […] şi s-a dispus întoarcerea executării silite fără soluţionarea cererii de acordare a dobânzii legale la rata inflaţiei aferente. Precizează că practica judiciară în materie stabileşte faptul că la admiterea contestaţiei la executare, creditorul este îndreptăţit să solicite repararea integrală a prejudiciului cu actualizarea sumei plătite în funcţie de rata inflaţiei. Mai arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Recurenta UCMR- ADA, prin avocat, solicită admiterea recursului său formulat împotriva sentinţei civile nr. 6027/23.04.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi desfiinţarea sentinţei recurate pentru cele trei motive formulate în cererea de recurs. Referitor la primul motiv, arată că instanţa de fond, în mod nelegal, a respins excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 şi precizează că SRTv a solicitat prin contestaţia la executare anularea executării silite invocând o altă interpretare a înţelesului şi aplicării hotărârii arbitrale, urmărind să lămurească întinderea şi aplicarea în timp a modificărilor pe care Curtea de Apel Bucureşti le-a dispus cu privire la metodologia stabilită prin hotărârea arbitrală. Mai arată că instanţa de fond a respins în prealabil excepţia necompetenţei materiale pe considerentul că a fost investită cu o contestaţie la executare în cadrul căreia prin soluţionarea pe fond nu se vor realiza interpretări cu privire la întinderea şi aplicarea în timp a metodologiilor stabilite prin titlul executoriu, pronunţându-se însă şi realizând interpretări cu privire la întinderea şi aplicarea în timp şi sub aspectul cuantumului în diferite perioade, a remuneraţiilor prevăzute de metodologia stabilită prin titlul executoriu, încălcând astfel dispoziţiile art. 105 alin. 1 Cod procedură civilă, sentinţa recurată fiind lovită de nulitate absolută. Precizează că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea prezentului dosar la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării cauzei.

Referitor la al doilea motiv de recurs, arată că instanţa de fond, în mod nelegal şi netemeinic, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive UCMR – ADA privind soluţionarea cererii de restituire a sumelor executate cu titlu de drepturi patrimoniale de de opere muzicale, formulată de SRTv. Precizează că potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. 3, art. 134 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 329/2006, UCMR – ADA nu dobândeşte drepturi patrimoniale de autor ale mandanţilor săi, iar remuneraţiile pe care le colectează în exercitarea mandatului nu sunt şi nu pot fi asimilate veniturilor UCRM – ADA. De asemenea, arată că potrivit Legii nr. 8/1996, UCMR – ADA a acţionat şi acţionează în calitate de mandatar al titularilor de drepturi de autor de opere muzicale. În continuare arată că potrivit aceleiaşi legi, SRTv comunică UCMR – ADA lista operelor muzicale, UCRM – ADA având obligaţia, conform art. 134 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, să repartizeze remuneraţiile colectate de la SRTv către titularii lor în termenul de maxim 6 luni de la data încasării lor, obligaţie pe care a îndeplinit-o. Precizează că UCMR-ADA funcţionează ca o asociaţie fără scop patrimonial, non-profit, colectând orice remuneraţie pentru autori şi pentru utilizatori, neavând posibilitatea să restituie sumele colectate, după plata acestora.

Referitor la fondul cauzei şi al treilea motiv de recurs, recurenta UCMR – ADA precizează că trebuie făcută distincţia între judecată şi obiectul judecăţii, între hotărâre şi actul juridic cu privire la care dispune hotărârea. Arată că raportul dintre SRTv şi UCMR – ADA este reglementat de metodologie, aceasta putând fi modificată conform principiului convenţiei părţilor, printr-o Comisie de Negociere, prin încheierea unui protocol. De asemenea, arată că metodologia are caracter normativ şi că trebuie înlăturate concluziile instanţei de fond, acestea contravenind contractului colectiv de muncă la nivel naţional. Menţionează că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, orice modificare a metodologiei este stabilită în formă finală prin hotărâre arbitrală şi se publică în Monitorul Oficial, conform art. 131 ind. 2 din legea menţionată, intrând în vigoare la data publicării şi devenind opozabilă tuturor utilizatorilor, indiferent de data la care au început negocierile. Totodată, arată că metodologiile intrate în vigoare nu au relevanţă pentru situaţiile juridice anterioare, aplicându-se doar situaţiilor viitoare, conform principiului tempus regit actum şi al principiului securităţii juridice, garantat de art. 6 din CEDO. Mai arată că potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ şi normelor privind contenciosul administrativ şi soluţionarea conflictelor de muncă, modificările ce se aduc metodologiilor prin hotărâri ale Curţii de Apel Bucureşti au efecte numai pentru viitor, neputând fi aplicate retroactiv. În concluzie, arată că sentinţa recurată contravine dispoziţiilor Acordului TRIPS, aplicând retroactiv dispoziţiile noi ale normei juridice şi neexistând dovada comunicării modificărilor aduse metodologiei şi deciziei Curţii de Apel către Consiliul TRIPS şi precizează că în funcţie de modificările metodologiilor producătorii de fonograme şi autorii iau decizii privind activităţile desfăşurate.

Având cuvântul asupra recursului formulat de recurenta SRTv, recurenta UCMR – ADA, prin avocat, solicită respingerea acestuia, arătând că prin cererea de recurs a fost solicitată plata dobânzii sau a ratei inflaţiei, precizând că instanţa de fond a reţinut că se poate raporta la procentul de 3% aplicabil bazei de calcul şi că la judecarea fondului nu a fost solicitată efectuarea unor expertize în acest sens. Arată că prin sentinţa civilă nr. 179/21.01.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a, depusă la dosar în copie, având aceleaşi părţi, este soluţionată o problemă referitoare la remuneraţii, aplicându-se metodologiile în vigoare. Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată şi că a mai depus la dosarul cauzei o hotărâre referitoare la intrarea în vigoare a metodologiilor la momentul publicării lor în Monitorul Oficial.

Recurenta SRTv, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de recurenta UCMR – ADA şi arată că, prin sentinţa civilă nr. 6027/23.04.2009, instanţa de fond a admis contestaţia la executare, au fost anulate formele de executare silită şi s-a dispus întoarcerea executării silite, reţinându-se că executarea silită nu se putea raporta decât la procentul de 3%, aplicabil bazei de calcul. Referitor la motivele de recurs, arată că printr-o hotărâre irevocabilă, Curtea Constituţională a stabilit faptul că hotărârile arbitrale prin care se stabilesc metodologiile, publicate în Monitorul Oficial prin deciziile ORDA, au caracter retroactiv. De asemenea, arată că hotărârile arbitrale au caracter jurisdicţional şi că, potrivit art. 363 alin. 3 Cod procedură civilă, sunt asimilate unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii. Totodată, arată că prin Decizia civilă nr. 271/02.11.2007, Curtea de Apel a fost micşorat procentul aplicabil bazei de calcul de la 9% la 3% şi prin încheierea interlocutorie a respins cererea SRTv de suspendare provizorie a executării Hotărârii Arbitrale din data de 12.04.2007 şi a stabilit că, în ipoteza admiterii apelului, părţile au posibilitatea reglementării plăţilor. Privind lipsa calităţii procesuale invocate de UCMR – ADA, arată că ceea ce s-a contestat de SRTv nu a fost întinderea titlului, ci faptul că s-a luat o măsură abuzivă de executare silită în temeiul unei metodologii existente numai provizoriu şi care fusese modificată în sensul diminuării procentului bazei de calcul. De asemenea, arată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 163 Cod procedură civilă, astfel cum susţine recurenta UCMR – ADA şi precizează că nu solicită cheltuieli de judecată. Faţă de susţinerile recurentei UCMR – ADA din cererea de recurs, pagina 10, arată că hotărârea arbitrală a avut caracter retroactiv.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, conform dispoziţiilor art. 146 Cod procedură civilă, urmează a amâna pronunţarea,

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 07.12.2010.

Pronunţata în şedinţa publica, azi, 30.11.2010.

Presedinte Judecător Judecător, Grefier,

Evelina Oprina Sanda Păun Răzvan Păştilă Andreea Cofaru

DOSAR nr. 5600/299/2008

DECIZIA CIVILĂ nr. 2720

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 07.12.2010

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30.11.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, Tribunalul, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 07.12.2010, când a decis următoarele:

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 08.04.2008, contestatoarea S.R.T. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata UCMR sa se dispună anularea formelor de executare, inclusiv a adreselor de înfiinţare a popririi conturilor SRTv, emise de BEJ […]în dosarul de executare nr. 60/2008, precum şi procesul-verbal nr. 60/1.04.2008 privind cheltuielile de executare, intoarcerea executarii silite şi obligarea acestei intimate la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea în fapt a cererii a aratat ca prin adresa de infiintare a popririi BEJ […] a dispus infiintarea popririi asupra sumelor de bani, a titlurilor sau a altor bunuri mobile incorporabile urmaribile, la cererea creditoarei UCMR , în baza pretinsului titlu executoriu reprezentat de Hotararea arbitrala din data de 12.04.2007 publicata în Monitorul Oficial nr 278/25.04.2007 prin Decizia ORDA nr 170/13.04.2007 pana la concurenta sumei de 3.102.099,72 lei din care 3.058.863,72 lei cu titlu de remuneratie restanta la factura UCMR-ADA nr. 55793/21.01.2008, remuneratie pretins datorata de SRTv în temeiul hotararii arbitrale pentru semestrul 3 din 2007 şi penalitati de intarziere calculate la nivelul dobanzii legale de la data scadentei 25.10.2007 şi pana la data de 31.03.2008 şi 43.236 lei cheltuieli de executare conform procesului-verbal nr. 60/1.04.2008, insa aceste acte de executare sunt nelegale intrucat Hotararea arbitrala din data de 12.04.2007 privind stabilirea formei finale a Metodologiei avand ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de catre organismele de televiziune a fost atacata cu apel de utilizatorii […] , apel ce a format obiectul dosarului nr. 3731/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti.

A mai precizat contestatoarea ca, prin decizia civila nr. 271A/2.11.2007, CAB a admis apelurile formulate de utilztorii […], a schimbat Hotararea Arbitrala din data de 12.04.2007, în sensul ca a inlocuit procentul de 9% al remuneratiei stabilită prin Hotararea Arbitrala din data de 12.04.2007 cu un procent de 3%. In consecinta, la data formularii cererii de executare silita prin poprire, intimata creditoare UCMR-ADA nu avea dreptul legal sa solicite executorului judecatoresc executarea silita a sa pentru plata remuneratiei în varianta care cuprinde un procent maxim de 9%, ci numai plata remuneratiei în procent maxim de 3% astfel cum a fost stabilita prin decizia CAB nr. 271/2007, remuneratie care a şi fost platita de altfel asa cum rezulta din OP nr 1244/21.11.2007, OP nr. 438/25.02.2008 şi OP 104/28.03.2008 astfel ca intimata a dat dovada de rea-credinta, depunand la doar hotararea arbitrala, iar nu şi decizia CAB.

În plus, executarea silita este nelegala şi, în raport de art. 371 alin. 2 Cod procedură civilă, din moment ce a executat de bunavoie obligatiile, dupa solutionarea apelurilor, respectand modalitatea de calcul a remuneratiei stabilita de instanta de judecata şi principiul rezultat din art. 131 ind. 2 alin. 9 teza a II-a din Legea nr. 8/1996, astfel ca, urmare a pronuntarii solutiei de CAB s-a nascut obligatia intimatei de a-i restitui sumele reprezentand remuneratie incasata în plus. De asemenea, sustinerea intimatei în sensul ca decizia nr. 271/2007 nu produce efecte juridice retroactive, pe perioada executarii provizorii a Hotararii Arbitrale din data de 12.04.2007 este lipsita de suport legal intrucat nici hotararea arbitrala şi nici decizia ORDA 170/2007 nu sunt acte normative, ORDA nu este un organism abilitat de lege sa emita acte normative la care se adauga şi dispozitiile art. 131 ind. 1 alin. 9 teza a doua din Legea nr. 8/1996 şi art. 278 Cod procedură civilă.

În drept, cererea a fost intemeiata pe dispoziţiile art 399 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., art. 131 ind. 2 alin. 9 din Legea nr. 8/1996 şi art. 1144 C.civ..

În dovedirea contestatiei la executare s-au depus în copie inscrisuri.

Intimata a formulat şi depus intampinare (fila 263) prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.

Prin cererea inregistrata la data de 22.05.2008, contestatoarea a precizat cadrul procesual pasiv aratand ca intelege sa se judece cu tertii popriti […].

Intimata, prin cererea depusa la termenul din data de 22.05.2008, a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 131 ind. 2 alin. 9 din Legea nr. 8/1996.

Prin incheierea din data de 12 iunie 2008, instanta a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, impotriva acestei solutii intimate declarand recurs. Prin decizia civila nr. 1560 R/10.09.2008, Tribunalul Bucuresti a admis recursul, a modificat în parte incheieerea recurata, constatand ca exceptia de neconstitutionalitate este admisbila în conditiile art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992.

Prin incheierea din data de 02.10.2008, instanta a dispus inaintarea dosarului la Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

La data de 05.01.2009, s-a dispus repunerea dosarului pe rol, în urma solutionarii exceptiei de catre Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 1349/9.12.2008.

La termenul din data de 19 februarie 2009, intimata a invocat exceptia necompetentei materiale, respinsa de instanta pentru motivele expuse în incheierea sus mentionata şi exceptia lipsei calitatii procesual pasive unita cu fondul.

La acelasi termen a fost incuviintata proba cu inscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 6027/23.04.2009 pronunţată în dosarul nr. 5600/299/2008, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive; a admis contestaţia la executare formulata de contestatoarea S.R.T. în contradictoriu cu intimata UCMR – ADA, terţii popriti […].; a anulat formele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 60/2008 al BEJ […]; a dispus întoarcerea executării silite şi a respins ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Urmare solicitării ARCA, prin decizia nr. 299/6.09.2006 a ORDA s-a constituit Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, formata din reprezentanţi ai intimatei pe de o parte şi ai utilizatorilor pe de alta parte. ARCA a depus o propunere de metodologie, însuşita de ceilalţi utilizatori, mai puţin SRTv, ataşata ca anexa la decizia ORDA însă, întrucât negocierile nu au avut loc în mod efectiv s-a solicitat constituirea completului de arbitraj care a pronunţat Hotărârea Arbitrala din data de 12 aprilie 2007(f ila 155).

Prin aceasta hotărâre arbitrala s-a reţinut, privitor la metodologia de utilizare prin radiodufuziune a operelor muzicale de către organismele de televiziune ca utilizatorii de opere muzicale licenţiate au obligatia sa plateasca trimestrial organismului de gestiune colectiva desemnat o remuneratie reprezentand drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opera muzicale radiodifuzate, determinate procentual din baza de calcul, iar procentul aplicabil bazei de calcul se determina potrivit ponderii utilizarii operelor muzicale şi va fi de 9% în cazul utilizarii operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului. În cazul în care utilizarea operelor muzicale se face intr-o pondere mai mica, procentul de 9% se deduce direct proportional cu ponderea utilizarii operelor musicale ca durata din totalul timpului de emisie al utilizatorului dupa formula descrisa la fila 158 dosar.

Prin Decizia nr. 170/13.04.2007 a ORDA s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 278/25.04.2007 hotararea arbitrala mai sus mentionata, desemnandu-se organismul de gestiune ca fiind intimata, drept colector al remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de catre organismele de televiziune stabilite prin Hotararea arbitrala.

Impotriva Hotararii arbitrale din 12 aprilie 2007 au formulat apel, printre altii, contestatoarea şi intimata, ce au facut obiectul dosarului nr. 3731/2/2007 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti. Prin decizia civila nr. 271A/2.11.2007 CAB – Sectia a IX-a civila şi pentru cauze privind proprietatea intelectuala a admis apelurile formulate, a schimbat în parte Hotararea Arbitrala din data de 12.04.2007, iar, printre altele, s-a modificat punctual 4 al metodologiei în sensul ca procentul aplicabil bazei de calcul se determina potrivit ponderii utilizării operelor muzicale şi va fi de 3% în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului. În cazul în care utilizarea operelor muzicale se face intr-o pondere mai mica, procentul de 3% se deduce direct proporţional cu ponderea utilizării operelor muzicale ca durata din totalul timpului de emisie al utilizatorului dupa formula descrisa la fila 158 dosar.

La data de 01.04.2008, intimata a adresat BEJ […] o cerere prin care solicita punerea în executare a Hotararii arbitrale din data de 12.04.2007 pentru suma de 2.971.383,79 lei remuneratie aferenta trimestrului 3 al anului 2007 cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale pe posturile de televiziune ale sale, 87.479,93 lei penalitati de intarziere, cu cheltuieli de executare, formandu-se ca atare dosarul de executare nr. 60/2008, în total suma de 3.102.099,72 lei.

În cadrul acestui dosar, au fost emise la data de 01.04.2008 adresele de înfiinţare a popririi (filele 170-248 dosar), conform art. 452 şi art. 453 C.proc.civ., fiind instiintata debitoarea contestatoare de acest aspect prin adresa aflata la fila 249 dosar.

Prin OP 1244/21.11.2007, OP nr. 438/25.02.2008, OP nr. 104/28.03.2008, contestatoarea a achitat remuneratia datorata pentru semestrul III 2007 catre intimata în varianta stabilita prin decizia civila nr. 271A/2007 a CAB, aspect de altfel necontestat de intimata.

Împotriva acestei executări silite fost formulată în termen legal, la data de 08.04.2008, prezenta contestaţie la executare (contestatoarea atacand actele de executare silita intocmite în dosarul de executare nr. 60 /2008 de catre BEJ […] pe care instanţa a apreciat-o ca întemeiată, urmând să o admita, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, urmand însa a analiza cu prioritate, faţă de dispozitiile art. 137 C.proc.civ. exceptia lipsei calitatii procesula pasive pe care insa instanta a considerat-o neîntemeiata, urmand a fi respinsa ca atare avand în vedere urmatoarele considerente.

Calitatea procesuală pasivă, una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, presupune existenţa unei identităţi între pârât şi persoana căreia îi incumbă obligaţia din raportul juridic dedus judecăţii, iar porivit art. 399 Cod procedură civilă, împotriva executării silite înseşi şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Executarea silită se porneşte la cererea creditorului, care se depune la biroul executorului judecătoresc competent, acesta fiind obligat să stăruie, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu şi pentru respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.

Pe cale de consecinţă, debitorul sau orice altă persoană vătămată printr-un act de executare silită, se poate adresa instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în vederea anulării actului respectiv. Întrucât cererea de executare silită este formulată de către creditor împotriva debitorului, acest aspect presupune ca şi contestaţia la executare să opună, în principiu, aceleaşi părţi, calitatea de contestator revenind debitorului, iar cea de intimat creditorului.

A mai reţinut instanţa ca, contestatoarea justifica calitate procesuala pasiva fata de dispoziţiile art. 130 alin. 1 lit. a-c din Legea nr. 8/1996 care prevede obligatiile organismelor de gestiune colectiva de a elabora o metodologie pentru domeniul propriu de activitate, de a autoriza la cerere pe utilizatori şi de a pretinde în schimb remuneratia pentru utilizarea operelor muzicale din repertoriul protejat şi pe care îl gestioneaza colectiv. Ori, asa cum rezulta din înscrisurile de la dosar, intimata a initiat negocierile cu organismele de televiziune printre care şi contestatoarea pentru stabilirea unei metodologii de plata a remuneratiei pentru radiodifuzarea operelor muzicale din repertoriul extins gestionat colectiv, declanşându-se insa ulterior procedura de arbitraj avand în vedere considerentele expuse mai sus (a se vedea fila 155 dosar), devenind incident art. 131 ind. 2 alin. 3 Legea nr. 8/1996.

Intimata are calitate de organism de gestiune colectiva dupa cum insasi a recunoscut în intampinare, acesta fiind şi motivul pentru care a fost indreptatita sa primeasca remuneratia de la contestatoare şi care de altfel s-a adresat executorului judecatoresc pentru inceperea executarii silite prin poprire. Or, fata de acest din urma aspect nu se poate sustine ca intimata ar fi indreptatita la colectarea remuneratiei, dar nu ar avea calitate procesuala pasiva în prezenta contestatie, contestatie care priveste chiar poprirea pornita la cererea expresa a intimatei. O solutie în sensul sustinut de intimata şi anume ca au calitatea procesuala în prezenta cauza autorii de opere muzicale este neintemeiata, din moment ce raporturile juridice sunt intre contestatoare şi intimata, ca organism de gestiune colectiva (în speta nefiind asadar vorba de plata remuneratiei de catre contestatoare direct catre autorii de opere muzicale, în temeiul art. 43 Legea nr. 8/1996, deci de o gestionare individuala a drepturilor patrimoniale, ci despre gestionarea colectiva obligatorie, reglementata de art. 123, art 123 ind. 1 lit. d Legea nr. 8/1996.

Nici sustinerea intimatei în sensul ca remuneratiile colectate (aspect care justifica asadar calitatea) nu constituie venituri ale organismului de gestiune colectiva şi ca din momentul colectarii le-a repartizat şi virat catre milioanele de titulari de drepturi de autor din tara şi strainatate nu are nicio relevanta asupra cadrului procesual pasiv fata de natura contestatiei şi aspectele criticate de contestatoare.

Pe fondul cauzei, a retinut instanta ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 1312 alin. 9 teza a II-a din Legea nr. 8/1996, „hotărârea arbitrală este de drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea metodologiilor”.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a constatat că potrivit Hotărârii Arbitrale din data de 12.04.2007 privind stabilirea formei finale a metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, s-a stabilit ca procentul aplicabil bazei de calcul să fie de 9% în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului.

Împotriva acestei hotărâri a fost declarat apel, ce a fost soluţionat prin Decizia civilă nr. 271A/02.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost schimbată în parte Hotărârea Arbitrală din 12 aprilie 2007 şi s-a stabilit ca procentul aplicabil bazei de calcul să fie de 3% în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului.

Instanţa a constatat că Hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007 a fost pronunţată de un organ cu activitate jurisdicţională, fiind supusă controlului instanţelor judecătoreşti, respectiv Curţii de Apel Bucureşti. Ca atare nu se poate sustine ca este un act normativ, asa cum a invederat intimata, ci un act jurisdictional, aspect asupra caruia de altfel chiar Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 1349/9.12.2008, retinandu-se ca hotararea arbitrala prin care se stabilesc metodologiile (cum este cazul de fata) este un act jurisdictional. Intelegerea partilor cu privire la metodologiile negociate se consemneaza intr-un protocol care se depune la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor şi care se publica în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, metodologiile astfel publicate fiind opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi tuturor importatorilor şi fabricantilor de suporturi şi aparate pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie pentru copia privata. Metodologia astfel stabilita nu reprezinta altceva decat contractul-cadru dintre parti – legea partilor – şi reglementeaza raporturile juridice nascute ca urmare a utilizarii operelor de creatie intelectuala. Ca atare, nu se poate sustine ca are un caracter general şi impersonal.

În plus, chiar prin dispoziţiile art. 1312 alin. 9, teza a II-a din Legea nr. 8/1996, se consacră caracterul pur juridic al acesteia, stabilindu-se că aceasta este o hotărâre executorie de drept, până în momentul soluţionării în mod irevocabil a apelului declarat împotriva sa.

Faptul că este publicată în Monitorul Oficial nu îi conferă caracter normativ, ci este de natură a asigura condiţiile de publicitate specifice în această materie, această publicare fiind obligatorie şi în cazul deciziei pronunţate de instanţa de judecată în cadrul căii de atac formulate împotriva hotărârii arbitrale.

Având în vedere că Hotărârea Arbitrală din 12.04.2007 a fost schimbată în parte prin Decizia civilă nr. 271A/02.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, stabilindu-se că procentul aplicabil bazei de calcul să fie de 3%, în loc de 9%, în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului, întrucât arbitrii nu au luat în considerare modificarea dispoziţiilor legale în materie privitor la modalitatea de calculare a remuneraţiei, atât în ceea ce priveşte procentul, cât şi baza de calcul şi că aceştia au stabilit un procent disproporţionat de mare, instanţa a apreciat că în mod nelegal s-a procedat la executarea veniturilor contestatoarei raportat la procentul de 9% pentru trimestrul III al anului 2007.

Hotărârea arbitrală fiind asimilată unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii de drept, potrivit art. 363 alin. 3 Cod procedură civilă, modificarea acesteia prin Hotărârea Curţii de Apel are caracter retroactiv, astfel încât executarea contestatoarei pentru suma datorată iniţial este nelegală, executarea trebuind să se realizeze raportat doar la procentul de 3% aplicabil bazei de calcul, în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis cererea şi a anulat formele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 60/2008 al BEJ […].

A mai reţinut instanţa, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind întoarcerea executării, ca, potrivit art. 404 ind. 1 C.proc.civ., în toate cazurile în care se desfiinteaza (…) executarea silita , cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii prin restabilirea situatiei anterioare acesteia, astfel ca văzând soluţia mai sus adoptata, în temeiul art. 401 ind. 1 – 401 ind. 3 C.pr.civ va dispune întoarcerea executării silite pentru suma executată nelegal.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 C.proc.civ., întrucât culpa procesuală incumbă intimatei, instanţa a respins cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, UCMR – ADA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa sa se dispună:

– admiterea recursului;

– în principal, casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea cauzei spre competenta soluţionare către Curtea de Apel Bucureşti;

– în subsidiar, modificarea în tot a sentinţei civile nr. 6027/23.04.2009 pronunţata de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 5600/299/2008 în sensul respingeri ca neîntemeiate a contestaţiei la executare;

– obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata (taxa timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).

În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea recurata este netemeinica şi nelegala pentru următoarele motive:

1. Instanţa de fond nu avea competenta materiala de a soluţiona o contestaţie la executare ce viza lămurirea intelesului, intinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 271A/02.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a. În speţa, sesizând faptul ca în cuprinsul contestaţiei la executare formulata de SRTv s-au formulat şi motive privitoare la stabilirea intelesului, intinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 271 A/02.11.2007 pronunţate de C.A.B., UCMR-ADA a invocat excepţia de necompetenta materiala a Judecătoriei Sectorului 1 raportat la dispoziţiile art. 400 alin. 2 C proc. civ.. Instanţa de fond a respins excepţia de necompetenta materiala a Judecătoriei pe considerentul ca instanţa va analiza contestaţia numai din punct de vedere procedural, respectiv al respectării dispoziţiilor procedurale privitoare la executarea silita şi nu din perspectiva lămuririi intelesului, intinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 271A/02.11.2007.

Cu toate acestea, instanţa de fond, în mod nelegal şi cu încălcarea normelor de competenta (norme de ordine publica) a soluţiona contestaţia tocmai cu privire la întelesul, întinderea şi aplicarea Deciziei Civile nr. 271 A/02.11.2007, aspect aflat în divergenta intre părţi.

Procedând astfel, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegala motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 105 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 400 alin. (2), art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ. recurenta a invocat nulitatea sentinţei civile nr. 6027/23.04.2009 şi casarea acesteia şi trimiterea cauzei către Curtea de Apel Bucureşti pentru competenta soluţionare.

Numai instanţa care a pronunţat hotărârea, respectiv Curtea de Apel Bucureşti are competenta de a stabili:

– daca prin Decizia civilă nr. 271A/02.11.2007 s-au modificat metodologiile sau hotărârea arbitrală. În cauză, nu este situaţia unei proceduri speciale, derogatorii de la normele generale, iar prin legea speciala se stabileşte în mod expres competenta Curţii de Apel Bucureşti şi soluţiile pe cale le poate dispune respectiv „menţinere sau modificare a metodologiilor” şi nu de mentienere sau modificare a hotărârii arbitrale, cum în mod eronat retine şi instanţa de fond. Competenta de a soluţiona contestaţia la executare sub acest aspect revine exclusiv Curţii de Apel Bucureşti.

Daca s-a dispus modificarea metodologiilor aflate în vigoare la data pronunţării Deciziei civile nr. 271A/02.11.2007 pentru viitor sau şi pentru trecut. Precizam faptul ca decizia respectiva nu a dispus anularea ci modificarea metodologiilor şi asupra lămuririi acestui aspect se putea pronunţa numai Curtea de Apel Bucureşti şi nu Judecătoria Sectorului 1.

2. Recurenta a mai arătat că, şi în situaţia în care Codul de procedura civila ar fi prevăzut competenta Judecătoriei pentru speţa de fata, şi pe fond o astfel de hotărâre este nelegala şi netemeinica.

Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o procedura speciala şi derogatorie de la celelalte norme juridice, procedura prin care se stabileşte şi se modifica metodologiile cuprinzând drepturile patrimoniale pe care utilizatorii trebuie sa le platesca pentru utilizarea operelor.

Metodologiile şi modificările aduse acestora sunt opozabile tuturor autorilor şi utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat.

Caracterul normativ al metodologiilor (nu al hotărârilor prin care se stabiliteste forma sau se modifica ori se publica acestea) a fost stabilit şi de către Curtea de Apel Bucureşti prin alte hotărâri.

Sub acest aspect hotărârea recurata cuprinde motive contradictorii:

Mai intai instanţa considera ca metodologiile reprezintă un simplu contract cadru intre parti şi ca reglementează raporturile juridice dintre acestea, fara a avea un caracter general şi impersonal.

Dupa numai un paragraf, aceeaşi instanţa reţine ca publicarea în Monitorul Oficial este de natura a asigura condiţiile de publicitate.

Hotarararea este nelegala fiind data cu încălcarea dispoziţiilor art. 1312 alin. (2) şi (8) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, ce prevăd în mod expres ca metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniu şi nu doar celor care au participat la negociere.

Instanţa „omite” faptul ca şi contractele pot avea caracter normativ. „Uită” astfel instanţa de fond că şi contractul normativ reprezintă un important izvor de drept. Sau poate instanţa de fond nu a avut cunoştinţa de faptul ca în mod asemănător metodologiilor se adopta şi contractul colectiv de la nivel naţional, contract cu carater normativ.

De altfel, caracterul normativ al metodologiilor a fost stabilit şi Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Administrativ.

Cu referire la aplicabilitatea în timp a metodologiilor, recurenta a arătat următoarele:

– pentru perioada anterioara publicării hotărârii Curţii de Apel Bucureşti în M.Of. Partea I (data intrării în vigoare a modificărilor aduse metodologiilor) în forma stabilita de completul de arbitraj;

– pentru perioada ulterioara publicării hotărârii Curţii de Apel Bucureşti în M.Of. Partea I (data intrării în vigoare a modificărilor aduse metodologiilor) în forma rezultata din intrarea în vigoare a modificărilor aduse de Curtea de Apel Bucureşti şi intrate în vigoare la data publicării lor;

In sensul celor de mai sus, pe langa dispoziţiile art. 1 C. civ., recurenta a invederat şi dispoziţiile art. 63 paragrafele (1), (2) şi (3) din Anexa IC a Acordului de la Marrakech – RATIFICAT DE ROMÂNIA – prin Legea nr. 133/19943.

Potrivit prevederilor mai sus menţionate, orice reglementari, inclusiv deciziile judiciare şi administrative de aplicabilitate generala, ce vizează aspecte ce fac obiect al Acordului (existenta, aria de aplicabilitate, achiziţionarea de drepturi de proprietate intelectuala şi mijloacele de a le asigura respectarea, precum şi prevenirea unei folosinţe abuzive a acestor drepturi) vor fi publicate astfel incat sa se permită guvernelor şi deţinătorilor drepturilor sa ia cunoştinţa despre acestea.

In speţa, hotărârea arbitrală, precum şi modificările dispuse a fi aduse acesteia prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 271/02.11.2007 se inscriu în mod evident în noţiunea de decizii judiciare de aplicabilitate generala reglementate de art. 63 paragrafele (1), (2) şi (3) din Anexa IC a Acordului de la Marrakech. Acesta prevedere stipulează în mod expres obligaţia publicări acestor reglementari pentru a putea fi aduse astfel la cunoştinţa guvernelor şi deţinătorilor drepturilor, pentru a lua cunoştinţa de acestea şi astfel sa le devină opozabile.

În concluzie:

– publicarea oricărei reglementari în domeniul, inclusiv a deciziilor judiciare sau administrative de aplicabilitate generala, este obligatorie şi nu facultativa;

– numai de la momentul publicări metodologiile sau, dupa caz, modificările aduse acestora, intra în vigoare, moment la care devin opozabile prin aducerea lor la cunoştinţa guvernelor şi deţinătorilor de drepturi dar şi utilizatorilor;

Dispoziţiile art. 131 ind. 2 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare nu reprezintă şi nu poate fi interpretat decât ca o aplicare în dreptul intern a prevederilor Anexei 1C a Acordului de la Marrakech.

Orice interpretare contrara ar contraveni în mod grav dispoziţiilor art. XVI paragraful 4 din Acordul de la Marrakech care stipulează ca „4. Fiecare Membru va asigura conformitatea legilor, reglementărilor şi procedurilor administrative cu obligaţiile sale, astfel cum acestea sunt enunţate în acordurile cuprinse în anexe”

Este important de remarcat şi istoricul reglementarii în cadrul Legii nr. 8/1996 a modalităţilor de adoptare a metodologiilor:

– în varianta iniţiala a legii, metodologiile se negociau tot de părţi şi se publicau tot prin act cu caracter normativ respectiv ca anexa a unei Hotărâri de Guvern (act administrativ de aplicabilitate generala) sau chiar erau exlusiv stabilite de Guvern ca anexa la o Hotărâre de Guvern în cazul în care părţile nu se intelegeau;

– în forma actuala a legii, aceleaşi metodologii sunt în continuare negociate de parti, iar în cazul în care părţile nu se inteleg, competenta stabilirii formei finale a fost delegata completului de arbitri şi Curţii de Apel Bucureşti pentru eventuale modificări ce pot fi aduse acestora.(decizii judiciare de aplicabilitate generala).

S-a menţinut de asemenea obligaţia publicării în Monitorul Oficial Partea I a metodologiilor sau a modificărilor aduse acestora, obligaţie impusa de Acordul de la Marrakech. Metodologiile devin opozabile numai din momentul publicării.

De altfel, în cazul în care modificarea metodologiei ar fi constat în creşterea remuneraţiei de la 3% la 9% în mod cert SRTv şi ceilalţi utilizatori ar fi susţinut contrariul celor invocate în contestaţia la executare. Interpretarea pe care o face SRTv, pentru ca pare a-i fi favorabila pe moment, poate genera în viitor situaţii contrare celei actuale. Astfel, spre exemplu, în situaţia producătorilor de fonograme, daca hotărârea arbitrală stabileşte o remuneraţie minima forfetara de 1,2 Ron/unitate CD utilizatorii din domeniul isi vor stabili preţul final de vânzare către public în raport de remuneraţia prevăzuta de metodologia astfel publicata în Monitorul Oficial. Curtea de Apel poate insa dupa 1, 2 sau chiar 3 ani, sa admită apelul formulat împotriva unei astfel de hotărâri şi sa modifice metodologia în sensul ca remuneraţia minima sa fie de 3Ron/unitate CD. Potrivit considerentelor instanţei de fond, de aplicare retroactiva a modificărilor aduse metodologiei prin hotărârea CAB, UCMR-ADA are dreptul sa pretindă retroactiv pentru 1,2 sau chiar 3 ani plata remuneraţiilor minime. O astfel de susţinere reţinuta de instanţa de fond este ilogica şi contravine în mod grav ordinii sociale, siguranţei şi stabilităţii circuitului civil.

Astfel, utilizatorii se pot vedea nevoiţi ca, dupa ce au comercializat zecii de milioane de unităţi CD la un pret stabilit în considerarea metodologiei în vigoare la data utilizării, sa plătească UCMR-ADA o remuneraţie de 3 ori mai mare ce nu putea fi avuta în vedere la stabilirea preţului de comercializare pentru zecile de milioane de unităţi CD astfel vândute. Mai poate utilizatorul sa pretindă miloanelor de cumpărători sa ii plătească o diferenţa de pret pentru CD-urile cumpărate în perioada anterioara? In niciun caz.

In acest caz, potrivit considerentelor instanţei de fond, utilizatorul va intra în mod cert în faliment iar UCMR-ADA nu va mai recupera acele diferente de remuneraţii.

Acest exemplu este elocvent asupra faptului ca soluţia instanţei de fond este nelegala şi netemeinica, lămurirea în acest sens a aplicării modificărilor metodologiei conduce la instabilitate, la situaţii absurde şi face inaplicabile pentru UCMR-ADA modificările ce ar fi aduse metodologiilor.

De asemenea, s-a mai arătat că, titularii de drepturi trebuie sa aiba posibilitatea deplina de a-si exercita dreptul lor de a autoriza sau interzice utilizarea operelor lor, mai ales în cazul în care gestiunea colectiva este doar facultativa. În caz contrar, recunosterea şi garantarea drepturilor patrimoniale pentru autori devin ipotetice şi iluzorii.

Astfel, autorii acorda UCMR-ADA sau retrag mandatul de gestiune colectiva tocmai în considerarea remuneraţiilor aplicabile la un moment dat.

Prin urmare, aplicarea retroactiva a modificărilor aduse metodologiei incalca dreptul autorilor de a decide sau nu autorizarea utilizării operelor lor prin intermediul organismului de gestiune colectiva, autorizare ce se realizează tocmai în considerarea remuneraţiei ce ar urma sa o primească. În caz contrar, recunoasterea şi garantarea drepturilor patrimoniale pentru autori devin ipotetice şi iluzorii.

Recurenta a mai arătat că Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare nu face nicio distincţie în privinţa aplicării în timp a metodologiilor sau a modificărilor aduse de CAB acestora în funcţie de caracterul facultativ sau obligatoriu al gestiuni colective. Hotărârea recurata ce stabileşte aplicarea retroactiva a modificărilor aduse metodologiei incalca în mod grav dreptul recunoscut autorului de Convenţia de la Berna, dar şi de Legea nr. 8/1996, de a autoriza sau nu acele utilizări tocmai în considerarea remuneraţiei în schimbul căreia acorda un astfel de drept.

Potrivit art. 131 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, derogatoriu de la orice alte norme juridice, legea stabileşte în mod expres ce poate dispune Curtea de Apel Bucureşti respectiv „menţinerea sau modificarea metodologiilor” şi nu menţinerea sau modificarea hotărârii arbitrale.

În concluzie, potrivit legii speciale, Curtea de Apel Bucureşti are competenta de a menţine sau modifica metodologia şi nu de a menţine sau modifica hotărârea arbitrală.

În aceste condiţii, în mod evident hotărârea recurata este netemeinica şi nelegala intrucat stabileşte pentru decizia civila nr. 271 A/02.11.2007 un inteles, întindere şi aplicare contrare celui prevăzut în mod expres de legea speciala.

Caracterul normativ al metodologiei este evident şi fata de faptul ca, la stabilirea formei metodologiei sau a modificărilor acestora, atat completul arbitral, cat şi Curtea de Apel Bucureşti au în vedere şi criterii de oportunitate la stabilirea remuneraţiei intr-un anumit cuantum, criteriu specific actelor cu caracter normativ. În acest sens sunt şi prevederile Hotărârii arbitrale publicate prin Decizia ORDA nr. 133/2005 în care se arata în mod expres ca raportat la o pondere de 15% invocata în arbitraj la acel moment: „procentul maxim ce se poate acorda pentru radiodifuzarea operelor muzicale este de cel puţin 1,5% din întregul volum al activităţii de radiodifuzare, însă completul de arbitri, având în vedere considerentele anterioare, acordă un procent de 2% din activitatea de radiodifuzare”. Principalul considerent de oportunitate avute în vedere în acest caz de arbitri au fost în sensul stabiliri unei remuneraţii de natura a încuraja actul de creaţie.

De asemenea, la stabilirea remuneraţiei prin Hotărârea arbitrală publicata prin Decizia ORDA nr. 170/2007 arbitrii au avut în vedere aceleaşi considerente ele oportunitate şi de asemenea au urmărit ca remuneraţia pe care au stabilit-o sa aiba un caracter echitabil.

Chiar şi în Decizia nr. 271/02.11.2007 a Curţii de Apel Bucureşti se menţionează motive de oportunitate pentru modificarea metodologiei în ceea ce priveşte remuneraţia respectiv: apropierea remuneraţiilor datorate de televiziuni de cea datorata de radiouri, stabilirea unei remuneraţii intre minimul şi maximul remuneraţiilor medii din Europa, precum şi caracterul echitabil al remuneraţiei.

Trebuie de asemenea reţinut faptul ca metodologiile în vigoare, indiferent de modul în care au fost adoptate, inclusiv cele stabilite prin hotărâre judecătoreasca a Curţii de Apel Bucureşti, pot fi modificate prin adoptarea unor noi metodologii fie pe cale amiabila fie prin hotărâre arbitrală6.

De altfel, caracterul normativ al metodologiilor a fost reţinut şi de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ.

Având aplicabilitate generala (caracter normativ/lege în sens larg), sunt incidente şi dispoziţiile art. 1 c. civ. „Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva”.

În concluzie, indiferent daca sunt adoptate sau modificate prin acordul părţilor, hotărâre arbitrală sau modificate prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, metodologiile sunt de aplicabilitate generala şi nu pot intra în vigoare inanite de a fi publicate în speţa în Monitorul Oficial Partea I.

Pentru toate aceste motive modificările aduse metodologiei prin Decizia nr. 271/02.11.2007 a Curţi de Apel Bucureşti – decizie judiciara cu aplicabilitate generala au intrat în vigoare Ia data de 10.04.2008 data la care, în conformitate cu prevederile art. 63 paragraful 1 din Anexa IC a Acordului de la Marrakech au fost publicate în Monitorul Oficial Partea I nr. 281. în aceste condiţii, în perioada 25.04.2007 – 31.12.2007 în litigiu, remuneraţia datorata este cea prevăzuta de metodologia în forma în vigoare la data utilizarii, respectiv stabilita prin Hotărârea arbitrală publicata prin Decizia ORDA nr. 170/2007 ce prevede o remuneraţie de 9% în cazul unei ponderi de 100%.

În plus, potrivit dispoziţiilor sentinţei civile nr. 179/29.01.2008 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, SRTv datoreza UCMR-ADA remuneraţii „ce se vor achita de către SRTv potrivit Metodologiei în vigoare la data utilizarii”.

3. Hotărârea recurata este netemeinica şi nelegala şi sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a UCMR-ADA

Hotărârea recurata este data cu incalcarea şi aplicarea greşita a dispozitiilor art. 123 alin. (3) şi art . 134 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, în cadrul executării silite, UCMR-ADA a acţionat în calitate de mandatar, indiferent daca mandatul este unul legal sau unul convenţional. în aceste condiţii UCMR-ADA fiind doar mandatar nu poate reprezenta autorii în alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de lege sau statut.

Prin urmare, mandatarul UCMR-ADA nu are calitate procesuala pasiva în cadrul unei contestaţii la executare cu privire la remuneraţiile datorate de SRTv autorilor pe care tot SRTv îi menţionează în mod expres în raportul intocmit potrivit obligaţiei impuse acestuia prin metodologie.

4. Recurenta a mai învederat şi faptul ca hotărârii arbitrale pronunţate potrivit procedurii speciale reglementate de Legea nr. 8/1996 nu ii sunt aplicabile dispoziţiile art. 340 -370 Cod de procedură civilă, sens în care, în contradictoriu cu SRTv s-a pronunţat în mod definitiv şi irevocabil şi Curtea de Apel Bucureşti.

În aceste condiţii, hotărârea instanţei de fond intemeiata pe dispoziţiile art. 363 alin. (3) Cod de procedură civilă este nelegala fiind data cu incalcarea şi aplicarea greşita a legii, acesta dispoziţie legala fiind străina de natura pricini.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., art. 105 alin. (1) şi art. 402 alin. (2) C. proc. civ., art. 63 paragrafele (1), (2) şi (3) din Anexa IC a Acordului de la Marrakech – ratificat prin Legea nr. 133/1994, art. 123 alin. (3), art. 1312 alin (8) şi alin. (9) şi art. 134 alin (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Împotriva aceleiaşi sentinţe, în temeiul art. 299 şi urm. Cod de procedură civilă, în termen legal, a declarat recurs şi S.R.T., solicitând admiterea recursului formulat, modificarea în parte a sentinţei civilă atacate, dispunând, ca efect al admiterii cererii de întoarcere a executării, restituirea sumei executate silit nelegal, împreună cu dobânda legală sau cu rata inflaţiei aferentă acesteia, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată către SRTv.

În motivarea recursului, împotriva executării silite prin poprire, pornită la cererea intimatei UCMR-ADA în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007 privind stabilirea formei finale a Metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune publicată prin Decizia ORDA nr. 170/ 13.04. 2007 în M.Of. nr. 278/25.04.2007 schimbată în parte prin decizia civila nr. 271A pronunţată în data de 02.11.2007 de către Curtea de Apel Bucureşti şi publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr. 41/2008, precum şi văzând procesul-verbal nr. 60/01.04.2008 privind cheltuielile de executare silită, întocmit în baza art. 371 ind. 7 alin. 2-4 Cod de procedură civilă, S.R.T. a formulat contestaţie la poprire. Prin contestaţia la executare formulată de SRTv în contradictoriu cu intimata Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR-ADA) şi cu terţii popriţi susmenţionaţi şi, în consecinţă, a anulat formele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 60/2008 al BEJ […].

Prin aceeaşi sentinţă civilă s-a dispus întoarcerea executării silite “pentru suma executată nelegal”, nu însă şi împreună cu dobânda legală sau cu rata inflaţiei aferentă acesteia.

Practica judecătorească a admis în mod constant că creditorul obligaţiei de restituire este îndreptăţit să solicite repararea integrală a prejudiciului său în cadrul procedurii de întoarcere a executării silite, ceea ce înseamnă că: “prejudiciul trebuie reparat integral, fiind legală cererea de actualizare a sumelor plătite în funcţie de rata inflaţiei”. (Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, decizia nr. 265 din 6 februarie 1997, în C.PJ. 1993 – 1997. pag. 364 – 3651 SRTv îşi rezervă şi dreptul de a solicita pe calea unei acţiuni separate, obligarea UCMR-ADA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului suferit din cauza popririi abuzive care a format obiectul contestaţiei la poprire, întrucât, din cauza reţinerilor abuzive din contul SRTv a unor sume necuvenite intimatei, instituţia a fost nevoita sa contracteze împrumuturi bancare despre care s-a făcut vorbire în cadrul dezbaterilor în fond ale cauzei, în fata instanţei de fond, împrumuturi care au generat dobânzi bancare importante ce nu pot fi suportate de instituţia noastră.

În concluzie, faţă de motivele arătate, vă rugăm să admiteţi recursul formulat, să modificaţi în parte sentinţa civilă pronunţată de instanţa de fond, dispunând, ca efect al admiterii cererii de întoarcere a executării, restituirea sumei executate silit nelegal, împreună cu dobânda legală sau cu rata inflaţiei aferentă acesteia, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată către SRTv.

În drept, art. 299 şi urm., art. 402 alin. 2, art. 404 ind. 1 – 3 Cod de procedură civilă.

La data de 08.01.2010, în temeiul art. 308 alin. 2 din Codul de procedura civilă, a formulat întâmpinare S.R.T., solicitând respingerea recursului formulat de UCMR-ADA şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca fiind legală şi temeinică a sentinţei civile recurate.

În fapt, recurenta a formulat împotriva executării silite prin poprire, pornită, în mod nelegal şi abuziv, la cererea UCMR-ADA în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007 privind stabilirea formei finale a Metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune publicată prin Decizia ORDA nr. 170/13.04.2007 în M.Of. nr. 278/25. 04.2007 şi schimbată (modificată) în parte prin decizia civilă nr. 271A pronunţată în data de 02.11.2007 de către Curtea de Apel Bucureşti şi publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr. 41/2008, contestaţie la executare şi cerere de întoarcere a executării silite,

Prin sentinţa civilă nr. 6027/23.04.2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis contestaţia la executare formulată de SRTv, au fost anulate formele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 60/2008 al B.EJ. […] şi s-a dispus întoarcerea executării silite, reţinând, în esenţă, că executarea silită nu se putea raporta decât la procentul de 3% aplicabil bazei de calcul, în cazul utilizării operelor muzicale în programele SRTv în pondere de 100% din totalul timpului de emisie, procent stabilit prin Decizia civilă nr. 271A/02.11.2007 a Curţii de Apel Bucureşti care a schimbat (modificat) în parte Hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti aplicându-se în mod retroactiv, întrucât hotărârea arbitrală este asimilată unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii de drept în mod provizoriu, conform art. 363 alin. 3 şi art. 280 C.proc.civ.

Modul de calcul, prevăzut de Hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007 publicată prin Decizia ORDA nr. 170/13.04. 2007 şi în baza căruia recurenta-intimată UCMR-ADA a calculat remuneraţia pentru trim. III 2007 şi a solicitat executorului judecătoresc înfiinţarea popririi pentru pretinsa remuneraţie restantă este următorul:..x = 9% y/100, unde: x reprezintă remuneraţia cuvenită autorilor, calculată procentual, y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator.”

Fiind de o rea-credinţă vădită, recurenta-intimată UCMR-ADA a depus însă la judecătoresc numai hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007, cerând executarea silită în baza acesteia, NU şi Decizia Civilă nr. 271 A pronunţată în data de 02.11.2007 de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-au admis apelurile formulate de ARCA, de SRTv, de Antena 1 şi de Pro TV si, în consecinţă, s-a schimbat în parte Hotărârea Arbitrală din 12.04.2007. în sensul că a înlocuit procentul de 9% al remuneraţiei stabilit prin hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007, cu un procent de 3%, deci a stabilit o remuneraţie mult diminuată în raport de cea stabilită iniţial de către Completul de arbitraj, după următorul mod de calcul:„x = 3% y/100, unde:x reprezintă remuneraţia cuvenită autorilor, calculată procentual,y este ponderea radiodifuzării operelor muzicale de către fiecare utilizator.”

3. – Hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007, fiind deci o hotărâre judecătorească (art. 363 alin. 2 din asimilând hotărârea arbitrală cu o hotărâre judecătorească definitivă) cu executare provizorie, deci înainte de soluţionarea irevocabilă a apelului declarat de către părţi, similar celor prevăzute la art. 278 din Codul de procedură civilă ce a fost modificată, sub aspectul cuantumului remuneraţiei, prin decizia Curţii de Apel Bucureşti în mod retroactiv de la data publicării hotărârii arbitrale [conform art. 131 ind. 2 alin. 9 din Legea nr. 8/1996], SRTv a achitat remuneraţia datorată pentru trim. III 2007 către UCMR-ADA (ca şi pentru trim. IV 2007 dealtfel), în varianta stabilită prin decizia civilă nr. 271 A/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, deci la un procent maxim al acesteia de 3% pentru o pondere a utilizării de 100%. prin O.P. nr. 1244 din 21. 11.2007, prin O.P. nr. 438 din 25.02.2008 şi prin O.P. nr. 104 din 28.03.2008.

4. – pe parcursul judecării de către instanţa de fond a contestaţiei la executare formulate de către SRTv, recurenta-intimată UCMR-ADA nu a contestat niciun moment plata de către SRTv a remuneraţiei pentru trim. III 2007, conform modului de calcul stabilit prin Decizia civilă nr. 271A/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, deci la un procent maxim de 3% la o pondere a utilizării de 100% (aspect recunoscut deci de UCMR-ADA şi dovedit cu O.P.-urile depuse la dosar), ci a susţinut doar că remuneraţia ar fi trebuit plătită conform Hotărârii Arbitrale din data de 12.04.2007, deci la un procent maxim de 9% pentru o pondere a utilizării de 100%, în esenţă, pentru că hotărârea arbitrală ar fi un act normativ ce nu poate fi în mod retroactiv modificată prin decizia instanţei de apel, ca şi pentru faptul că, în speţă, este imposibilă compensarea, datorită repartizării sumelor de către recurenta-intimată autorilor de opere muzicale şi a faptului că UCMR-ADA este doar un organism de gestiune colectivă mandatat să colecteze şi să repartizeze remuneraţiile autorilor de opere muzicale, motiv pentru care a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

II. Cu privire la EXCEPŢIA NECOMPETENTEI MATERIALE, recurenta a arătat că, contestaţia la executare formulată de SRTv vizează NU înţelesul sau întinderea titlului executoriu, ci executarea silită prin poprire declanşată în mod abuziv şi nelegal de către UCMR-ADA, competenta Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti de a judeca această contestaţie la executare, ca instanţă de executare, este prevăzută în mod expres de art. 400 alin. 1 coroborat cu art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

În concluzie, pentru motivele mai sus arătate, solicită respingerea căpătului principal al recursului formulat de UCMR-ADA ca nefondat.

III. Cu privire la EXCEPŢIA LIPSEI CALITĂŢII PROCESUALE PASIVE, NU este vorba despre plata remuneraţiei de către SRTv, ca utilizator prin radiodifuzare de opere muzicale protejate, direct către autorii de opere muzicale, în temeiul art. 43 din Legea nr. 8/1996, deci despre gestionarea individuală a drepturilor patrimoniale de autor de către aceştia, ci despre gestionarea colectivă obligatorie, reglementată de art. 123, art. 123 ind. 1 lit. d) şi urm., cu respectarea şi a art. 38 din Legea nr. 8/1996, a dreptului de radiodifuzare pentru opere muzicale aduse deja la cunoştinţă publică (difuzare secundară) pentru care recurenta-intimată UCMR-ADA deţine mandat de gestiune în temeiul legii (reprezentare legală), inclusiv pentru autorii de opere muzicale protejate care nu i-au acordat mandat de gestiune în formă scrisă, conform art. 125 din lege, calitate care a îndreptăţit-o pe recurenta-intimată UCMR-ADA, ca creditor, să solicite remuneraţia de la SRTv, ca debitor.

Temeiul care îndreptăţeşte pe UCMR-ADA, ca organism de gestiune colectivă, să solicite remuneraţia, deci care-i conferă calitate procesuală activă este dat de art. 130 alin. 1 lit. a-c din Legea nr. 8/1996 care prevede obligaţiile organismelor de gestiune colectivă, în concret, de a elabora şi de a negocia cu utilizatorii o metodologie pentru domeniul propriu de activitate, ce reprezintă titlul executoriu în domeniu, de a autoriza la cerere pe utilizatori şi de a pretinde în schimb remuneraţia pentru utilizarea operelor muzicale din repertoriul protejat şi pe care îl gestionează colectiv.

În baza prevederilor legale sus menţionate, recurenta-intimată UCMR-ADA a şi iniţiat negocierile cu organismele de televiziune, între care şi SRTv, pentru stabilirea unei metodologii de plată a remuneraţiei pentru radiodifuzarea operelor muzicale din repertoriul extins gestionat colectiv, ulterior procedura de arbitraj finalizată prin Hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007 şi publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr. 170/2007, împotriva căreia a declarat şi apel ce i-a fost admis parţial prin decizia civilă nr. 271 A/ 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr. 41/2008, a solicitat remuneraţia de la SRTv şi ulterior a cerut înfiinţarea popririi în mod abuziv executorului judecătoresc, poprire finalizată cu virarea unor sume de bani în mod necuvenit în contul UCMR-ADA.

Temeiul încasării remuneraţiei de către UCMR-ADA este deci metodologia reprezentată de hotărârea arbitrală, astfel cum a fost schimbată prin decizia de apel sus menţionată şi publicată prin decizie ORDA în Monitorul Oficial, metodologie iniţiată de UCMR-ADA şi în baza căreia s-a realizat şi poprirea, raporturile juridice stabilite de lege şi de această metodologie fiind deci între SRTv, ca utilizator de opere muzicale protejate din repertoriul extins gestionat colectiv de către UCMR-ADA şi deci ca debitor şi UCMR-ADA, ca organism de gestiune colectivă şi deci creditor.

De altfel, susţinerea recurentei-intimate UCMR-ADA este şi inechitabilă, întrucât aceasta a considerat că are calitate procesuală pentru a sta ca parte în arbitrajul şi în apelul care s-au derulat pentru adoptarea metodologiei, că are calitate procesuală pentru a solicita înfiinţarea popririi, deci a executării silite împotriva SRTv, dar consideră că nu ar mai deţine această calitate procesuală şi susţine că SRTv ar trebui să întrebe pe zecile (poate sutele) de mii de autori de opere muzicale de pe întreg globul pământesc pe care aceasta îi reprezintă, dacă UCMR-ADA le-a virat, direct sau prin organismele de gestiune colectivă din alte ţări cu care are încheiate acorduri de reprezentare reciprocă, remuneraţia încasată parţial nedatorat de la SRTv, inclusiv sumele virate prin poprire şi să-i urmărească apoi, inclusiv în justiţie, prin acţiuni formulate la instanţe de pe diferite continente şi din diferite ţări pentru recuperarea sumelor poprite în mod abuziv şi nelegal la solicitarea UCMR-ADA.

O asemenea susţinere este în mod evident neîntemeiată, UCMR-ADA fiind cea care, în temeiul legii şi a metodologiei în vigoare, a executat silit SRTv prin poprire şi a încasat în mod nedatorat sume de la SRTv, poprire pe care am contestat-o în prezenta cauză. De altfel, chiar Curtea de Apel Bucureşti a recomandat SRTv şi UCMR-ADA să-şi regleze raporturile juridice izvorâte din metodologie prin aplicarea compensaţiei şi eventual pe cale judiciară, în ceea ce priveşte remuneraţia plătită şi încasată parţial nedatorat în urma judecării apelului, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă.

În culpă, pentru declanşarea unei executări silite prin poprire asupra conturilor SRTv în mod nelegal şi abuziv, nu sunt autorii de opere muzicale pentru utilizarea prin radiodifuzare a operelor cărora SRTv plăteşte remuneraţiei în condiţiile metodologiei în vigoare, ci UCMR-ADA, organismul de gestiune colectivă în domeniu, care a poprit conturile SRTv în temeiul unei hotărâri arbitrale executorii de drept care fusese însă modificată în calea de atac a apelului, UCMR-ADA neîncunoştinţând executorul judecătoresc despre acest lucru şi susţinând că modificarea din apel nu ar determina repunerea părţilor în situaţia anterioară, fiind vorba despre un act normativ şi nu despre o hotărâre arbitrală asimilată, conform art. 363 alin. 2 Cod procedură civilă, unei hotărâri judecătoreşti definitive, întrucât există o culpă în colectarea remuneraţiei şi un abuz prin declanşarea procedurii executării silite – al organismului de gestiune colectivă UCMR-ADA. Admiterea contestaţiei la executare trebuie să producă efecte faţă de UCMR-ADA, care este datoare să suporte şi consecinţele întoarcerii executării silite, inclusiv sub aspectul suportării ratei inflaţiei, de exemplu, aferente culpei în declanşarea executării silite abuzive şi nelegale.

IV. Cu privire la FONDUL CAUZEI, s-a arătat că hotărârea Arbitrală din 12.04.2007 publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr. 170/2007 NU este un act sau un contract normativ, aşa cum în mod greşit şi nelegal susţine UCMR-ADA, ci un ACT JURISIDICTIONAL. care, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură civilă, este asimilat unei HOTĂRÂRI JUDECĂTOREŞTI în ceea ce priveşte EFECTELE.

Calificând metodologia ca fiind contractul-cadru (legea părţilor], iar hotărârea arbitrală drept o hotărâre judecătorească, Curtea de Apel Bucureşti prin decizia civilă nr. 271A din data de 02.11.2007 publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr. 41/2008 a stabilit că în privinţa sumelor achitate în baza hotărârii arbitrale schimbate, părţile pot conveni recuperarea lor amiabil sau pe cale judiciară, iar, prin încheierea de şedinţă din data de 10.07.2007 prin care a respins cererea SRTv, de suspendare provizorie a executării Hotărârii Arbitrale din data de 12.04.2007, a stabilit că, în ipoteza admiterii apelului, sumele plătite în baza Hotărârii Arbitrale schimbate se pot recupera de SRTv, fie prin plata directă făcută de UCMR-ADA, fie prin compensaţie, fie în orice alt mod.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor” (ORDA), inclusiv corpul de arbitri care funcţionează în subordinea acestuia nu este un organism abilitat prin lege sa emită acte normative (a se vedea principalele atribuţii ale ORDA astfel cum au fost reglementate de art. 138 din Legea nr. 8/1996, modificata), potrivit art. 138 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 8/1996 putând cel mult elabora proiecte de acte normative în domeniul său de activitate, deci nu şi de a le adopta, funcţionând doar ca un organ de specialitate în subordinea Guvernului.

Este de observat şi faptul că ORDA numai publică hotărârea arbitrală şi, respectiv, decizia civilă pronunţată în apel în Monitorul Oficial, neputând modifica aceste hotărâri judecătoreşti, tocmai pentru a nu se ajunge la o imixtiune a unui organ din sfera puterii executive în domeniul puterii judecătoreşti, imixtiune care ar fi fost evident permisă în cazul unui act normativ.

La aceeaşi concluzie conduce şi formularea art. 131 ind. 1 alin. 9 teza a II-a din Legea nr. 8/1996 care prevede că: „Hotărârea Arbitrală este executorie de drept numai până la pronunţarea soluţiei de către Curtea de Apel Bucureşti cu privire la menţinerea sau modificarea metodologiei”, deci similar hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă şi executorii de drept în mod provizoriu, prevăzute de art. 278 din Codul de procedura civilă, soluţia fiind firească, având în vedere că hotărârea arbitrală este asimilată de art. 363 alin. 2 din Codul de procedură civilă cu o hotărâre judecătorească definitivă.

Caracterul hotărârii arbitrale de hotărâre judecătorească cu executare provizorie, în sensul art. 278 Cod de procedură civilă pentru care decizia pronunţată în apel operează în mod retroactiv şi NU deci de act normativ a fost relevat în jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti în materie, inclusiv în dosarul nr. 3731/2/2007 în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 271 A/2007, instanţa de apel admiţând în mod expres posibilitatea legală a suspendării provizorii a acesteia, în condiţiile art. 280 Cod de procedură civilă, în funcţie de care a fixat şi cauţiunea şi respingând-o numai ca neîntemeiată, datorită posibilităţii de recuperare a sumelor plătite în baza hotărârii arbitrale schimbate de către SRTv, inclusiv pe calea compensaţiei. Evident că, în cazul în care Curtea de Apel Bucureşti ar fi considerat hotărârea arbitrală un act normativ, faţă de care decizia pronunţată în apel nu ar retroactiva în cazul modificării în tot sau în parte a acesteia, ar fi respins ca inadmisibilă cererea de suspendare provizorie formulată de SRTv în dosar nr. 3731/2/2007 şi nu ca neîntemeiată, având în vedere posibilitatea recuperării eventualelor sume plătite nedatorat ca urmare a schimbării în apel a acesteia, inclusiv prin compensare.

Într-un dosar similar nr. 5313/2/2006, având ca obiect apelul declarat împotriva unei alte hotărâri arbitrale publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr. 75/2006, Curtea de Apel Bucureşti a decis de asemenea prin încheiere interlocutorie (pe care o depunem la dosar) că sunt aplicabile dispoziţiile art. 280 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă şi că recuperarea sumelor plătite, în baza hotărârii arbitrale atacate cu apel, de SRTv organismelor de gestiune colectivă, în ipoteza admiterii apelului, este posibilă, fiind vorba deci despre o practică constantă a Curţii de Apel Bucureşti în acest sens.

Din această perspectivă, susţinerea UCMR-ADA, în sensul că art. 278-280 din Codul de procedură civilă nu ar fi aplicabile în speţă, întrucât este vorba despre o hotărâre de apel şi nu de una de fond şi pentru că s-ar aplica dispoziţiile Legii speciale nr. 8/1996, este nelegală şi netemeinică pentru argumentele de analogie a legii, precum şi de coroborare a prevederilor legii speciale (Legea nr. 8/1996] cu cele din legea generală (Codul de procedură civilă] pentru aspectele unde legea specială nu dispune şi având în vedere şi art. 153 din Legea nr. 8/1996, argumente aplicate de altfel de către Curtea de Apel Bucureşti, inclusiv prin încheierile interlocutorii susmenţionate.

De asemenea, şi susţinerea UCMR-ADA că hotărârea arbitrală ar fi un act normativ pentru că nu a fost nevoie de învestirea ei cu formulă executorie la momentul popririi este profund eronată juridic, art. 374 Cod procedură civilă prevăzând în mod expres că NU se învestesc cu formulă executorie hotărârile executorii provizoriu, instanţa asimilând deci şi sub acest aspect hotărârea arbitrală cu hotărârea judecătorească de fond executorie de drept în mod provizoriu, cum sunt cele prevăzute la art. 278 CPC.

Neconstituţională, nelegală şi netemeinică este şi susţinerea UCMR-ADA. în sensul că hotărârea arbitrată şi decizia civilă pronunţată în apel sunt acte normative cu caracter impersonal (???!!!…), întrucât reprezintă metodologii aplicabile utilizatorilor dintr-un anumit domeniu (în speţă, organismele de televiziune), deci unei anumite categorii de persoane. Dimpotrivă, art. 131 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 stabileşte părţile care participă la negocierea metodologiilor şi deci şi în arbitraj şi, respectiv, în apel, fiind evidentă intenţia legiuitorului de a asigura, direct sau prin reprezentant legal, prezenţa TUTUROR părţilor (în speţă, organismelor de televiziune) cărora aceasta li se aplică, la etapele realizării ei, fie sub forma unui CONTRACT-PROTOCOL. conform art. 131 ind. 2 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 (deci evident nu a unui act normativ], fie sub cea a unei HOTĂRÂRI ARBITRALE (în cazul neajungerii de către părţi la o înţelegere) ce poate fi schimbată prin DECIZIE CIVILĂ a Curţii de Apel Bucureşti.

Cu intenţia de inducere în eroare a instanţei se invocă de către UCMR-ADA şi prevederile art. 63 al Anexei nr. 1C a Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ – Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuala legate de comerţ (TRIPS), ratificat de România prin Legea nr. 133/1994 care ar justifica pretinsul caracter normativ al metodologiei stabilite prin hotărârea arbitrală.

Astfel, articolul citat de recurenta-intimată NU se referă numai la acte normative, ci şi la decizii judiciare (hotărâri judecătoreşti) cu o aplicabilitate mai largă, consacrând NU caracterul normativ al acestora, ci obligativitatea publicării sau a punerii la dispoziţia publicului, inclusiv a acestor decizii judiciare. În Statele Membre, în limbile naţionale ale acestora, pentru a se lua la cunoştinţă despre conţinutul lor de către guvernele naţionale şi de către deţinătorii de drepturi, precum şi la notificarea acestora la Consiliul TRIPS spre examinarea modului de funcţionare a Acordului din 1994.

În baza acordului susmenţionat, s-a şi publicat în Monitorul Oficial, atât Hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007, prin Decizia ORDA nr. 170/2007, cât şi Decizia civilă nr. 271 A/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia ORDA nr. 41/2008, fără ca această publicare să le confere caracter normativ, să schimbe natura juridică a acestor hotărâri judecătoreşti şi fără a le modifica efectele specifice, aşa cum Curtea Constituţională a statuat prin deciziile sus menţionate.

Tot cu intenţia de inducere în eroare a instanţei, se susţine de către UCMR-ADA şi faptul că nu hotărârea arbitrală ar avea caracter normativ, ci metodologia publicată în Monitorul Oficial prin decizie ORDA. Lipsa de temei legal a acestei susţineri este evidentă, având în vedere următoarele:

Oficiul Român pentru Drepturi de Autor numai publică în Monitorul Oficial, prin decizie, hotărârea arbitrală a completului de arbitraj al ORDA şi, respectiv, decizia civilă pronunţată în apel de către Curtea de Apel Bucureşti, neputând modifica aceste hotărâri judecătoreşti schimbându-le natura juridică, tocmai pentru a nu se ajunge la o imixtiune a unui organ din sfera puterii executive în domeniul puterii judecătoreşti, imixtiune care ar fi fost evident permisă în cazul unui act normativ. Decizia ORDA de publicare a metodologiei are deci numai un caracter administrativ, pentru opozabilitate, neafectând nici conţinutul şi nici efectele hotărârii judecătoreşti prin care se stabileşte metodologia.

Aşa cum Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1349 din data de 09.12.2008 NU se poate realiza, în mod artificial, aşa cum încearcă UCMR-ADA, o distincţie între hotărârea arbitrală a completului de arbitraj din cadrul ORDA, respectiv, decizia civilă a Curţii de Apel Bucureşti şi metodologie, întrucât Curtea reţine că prin Decizia nr. 661/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30.01.2006, a statuat că hotărârea arbitrală, prin care se stabilesc metodologiile, este un act juridic cu caracter jurisdicţional, care, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură civilă, este asimilat unei hotărâri judecătoreşti în ceea ce priveşte efectele”.

COMPENSAREA operată de SRTv la momentul plăţii remuneraţiei către UCMR – APA pentru trim. III 2007 a fost LEGALĂ, TEMEINICĂ şi POSIBILĂ. SRTv a executat de bunavoie obligaţiile de plata a remuneraţiei rezultate din Hotărârea arbitrală, dar şi în baza deciziei civile nr. 271 A/2007 a Curţii de Apel Bucureşti care a schimbat în parte această hotărâre arbitrală (aspect recunoscut şi de UCMR-ADA), operând şi regularizările de sume aferente (după cum rezultă din calculul efectuat de Direcţia Economică a SRTv depus la dosar), aşa încât remuneraţia aferentă trim. III 2007 şi chiar şi întregului an 2007 era, la momentul înfiinţării abuzive şi nelegale a celor două popriri de către recurenta-intimată UCMR-ADA. în întregime achitată de SRTv, în varianta prevăzută de Hotărârea Arbitrală din data de 12.04.2007, astfel cum a fost schimbată prin Decizia Civilă nr. 271A din 02.11. 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, o executare silită fiind deci lipsită de obiect.

Nici susţinerea UCMR-ADA că ar fi fost obligată la repartizarea sumelor conform art. 134 lit. d) din Legea nr. 8/1996 în termen de 6 luni de la data colectării nu poate fi primită, întrucât acest termen nu era împlinit la data de 03.11.2007 (data pronunţării deciziei în apel) în raport de data de 30.06.2007 (data scadenţei pentru trim. II 2007 când SRTv a achitat remuneraţia pe principiul unui procent maxim de 9% pentru o pondere a utilizării de 100%), cât şi pentru că este evident că legea se referă la remuneraţiile colectate în baza unei metodologii în vigoare IREVOCABILE şi nu a celei executorii de drept în mod provizoriu care impune constituirea provizionului.

În plus, compensaţia operează cu sumele datorate în viitor de SRTv, remuneraţia nefiind alta, după cum susţine recurenta-intimată, ci ea fluctuând trimestrial în raport de VENITURILE SRTv şi NU de operele muzicale utilizate şi de autori, pentru aceeaşi operă a aceluiaşi autor, remuneraţia pentru radiodifuzarea ei putând fi x lei într-un trimestru şi y lei în altul, în raport de veniturile SRTv la care se aplică procentul determinat în funcţie de ponderea utilizării.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de UCMR – ADA, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

1. Referitor la critica vizând greşita soluţionare a excepţiei necompetenţei materiale a judecătoriei de a soluţiona contestaţia la titlu, tribunalul reţine următoarele:

Contestaţia la titlu reprezintă mijlocul procedural prin care se solicită instanţei să se lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu, în situaţia în care dispozitivul este echivoc, lasă loc de interpretări sau nu arată în concret care sunt limitele obligaţiei stabilite în sarcina debitorului. În vederea obţinerii clarificării sau interpretării necesare, în scopul de a putea proceda ulterior la punerea în executare a titlului, partea interesată are la îndemână două mijloace procedurale, fie procedura prevăzută de dispoziţiile art. 2811 Cod procedură civilă, fie contestaţia la titlu, putându-se uza de una din acestea în măsura în care nu a recurs la cealaltă, cele două căi procedurale excluzându-se reciproce, tocmai pentru a nu se încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii.

Mai trebuie menţionat că numai principiul disponibilităţii este cel care fundamentează îndreptăţirea instanţei de a soluţiona o contestaţie la titlu, cu alte cuvinte numai în măsura în care partea interesată înţelege să uzeze de mijlocul procedural al contestaţiei la titlu, instanţei îi revine obligaţia de a-l analiza.

Raportând considerentele anterioare la situaţia dedusă judecăţii, tribunalul constată că recurenta intimată S.R.T. nu a învestit instanţa şi cu soluţionarea unei contestaţii la titlu, ci numai cu o contestaţie la executare propriu-zisă prin care a solicitat anularea formelor de executare, inclusiv a adreselor de înfiinţare a popririi conturilor sale, emise de BEJ […]în dosarul de executare nr. 60/2008, precum şi procesul-verbal nr. 60/1.04.2008 privind cheltuielile de executare şi întoarcerea executării silite.

Cu toate acestea, tribunalul urmează a verifica dacă, prin raportare la prevederile art. 84 Cod procedură civilă coroborat cu art. 129 Cod procedură civilă, nu se impunea ca, prima instanţă, în exercitarea principiului rolului activ, să procedeze la o calificare a cererii în funcţie de obiectul acesteia, iar nu după denumirea dată de parte. Urmând acest demers şi având în vedere obiectul şi motivarea cererii de chemare în judecată, tribunalul constată că recurenta intimată S.R.T. nu a învestit instanţa şi cu o contestaţie la titlu. Împrejurarea că prima instanţă a făcut aprecieri în considerentele sentinţei recurate pe aspectul efectelor pe care le produce hotărârea Curţii de Apel nu poate circumscrie obiectul cererii unei contestaţii la titlu, în condiţiile în care, în calificarea unei cereri, judecătorul este ţinut de obiectul indicat de reclamant şi nicidecum de motivarea care susţine soluţia instanţei.

În plus, tribunalul mai reţine că determinarea momentului de la care produce efecte hotărârea ce constituie titlu executoriu excede noţiunii de lămurire a titlului care presupune exclusiv o interpretare a acestuia sub aspectul înţelesului, întinderii şi aplicării. În demersul impus de procedura execuţională de stabilire a momentului de la care recurenta intimată S.R.T. este obligată să achite procentul de 3% aplicabil la baza de calcul nu se impune o clarificare a titlului executoriu pe acest aspect, data de la care se produce efectul hotărârii excedând dispoziţiilor pe care trebuie să le cuprindă dispozitivul acesteia. Efectele hotărârii urmează a fi determinate exclusiv în faza executării, iar, în ipoteza în care partea care se consideră vătămată apreciază că organul de executare s-a raportat în mod greşit la un anumit moment de început al calculului termenului are posibilitatea de a critica acest aspect şi a solicita cenzura instanţei pe calea contestaţiei la executare.

Astfel, în cauză, tribunalul apreciază că hotărârea ce constituie titlu executoriu nu este susceptibilă de interpretări, sens în care nici recurenta intimată S.R.T. nu a înţeles să învestească instanţa cu o contestaţie la titlu.

Constatând, aşadar, că, în cauză, prima instanţă nu a avut a se pronunţa şi asupra unei contestaţii la titlu, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanţă a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale, motiv pentru care va respinge acest motiv de recurs ca neîntemeiat.

2. Legat de critica vizând greşita aplicare în timp de către prima instanţă a metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, tribunalul reţine următoarele:

Prin decizia nr. 299/6.09.2006 a O.R.D.A. s-a constituit Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, formata din reprezentanţi ai intimatei pe de o parte şi ai utilizatorilor pe de alta parte. Întrucât părţile în cursul negocierilor nu au ajuns la un acord privind stabilirea metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, ARCA a solicitat iniţierea procedurii de arbitraj în conformitate cu prevederile art. 1312 alin. 3 din Legea nr. 8/1996.

Prin Hotărârea Arbitrala din data de 12 aprilie 2007(fila 155 vol. I dosar fond), s-a stabilit că utilizatorii de opere muzicale licenţiate au obligatia sa plateasca trimestrial organismului de gestiune colectiva desemnat o remuneratie reprezentand drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale radiodifuzate, determinate procentual din baza de calcul, iar procentul aplicabil bazei de calcul se determina potrivit ponderii utilizarii operelor muzicale şi va fi de 9% în cazul utilizarii operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului. În cazul în care utilizarea operelor muzicale se face intr-o pondere mai mica, procentul de 9% se deduce direct proportional cu ponderea utilizarii operelor muzicale ca durata din totalul timpului de emisie al utilizatorului dupa formula descrisa la fila 158 vol. I dosar fond.

Hotărârea arbitrală menţionată a fost publicată, prin Decizia O.R.D.A. nr. 170/13.04.2007 în Monitorul Oficial nr. 278/25.04.2007 (filele 166-168 vol. I dosar fond), desemnandu-se recurenta UCMR – ADA drept colector al remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de catre organismele de televiziune stabilite prin Hotararea arbitrala (fila 154 verso vol. I dosar fond).

Împotriva Hotararii arbitrale din data de 12 aprilie 2007 au formulat apel ambele părţi, soluţionat prin decizia civila nr. 271A/02.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Sectia a IX-a civila şi pentru cauze privind proprietatea intelectuala, prin care a fost schimbată în parte Hotararea Arbitrala din data de 12.04.2007, în sensul că s-a dispus modificarea punctului 4 al metodologiei astfel: „procentul aplicabil bazei de calcul se determina potrivit ponderii utilizării operelor muzicale şi va fi de 3% în cazul utilizării operelor muzicale în pondere de 100% din totalul timpului de emisie al utilizatorului. În cazul în care utilizarea operelor muzicale se face intr-o pondere mai mica, procentul de 3% se deduce direct proporţional cu ponderea utilizării operelor muzicale ca durata din totalul timpului de emisie al utilizatorului dupa formula” descrisa la fila 52 vol. I dosar fond.

Decizia civila nr. 271A/02.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Sectia a IX-a civila şi pentru cauze privind proprietatea intelectuala a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 281/10.04.2008 prin Decizia O.R.D.A. nr. 41/2008.

La data de 01.04.2008, recurenta UCMR – ADA a adresat BEJ […]o cerere prin care a solicitat punerea în executare a Hotararii arbitrale din data de 12.04.2007 pentru suma de 2.971.383,79 lei remuneratie aferenta trimestrului 3 al anului 2007 cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale pe posturile de televiziune şi pentru suma de 87.479,93 lei penalitati de intarziere, cu cheltuieli de executare, formandu-se ca atare dosarul de executare nr. 60/2008.

În cadrul acestui dosar, au fost emise la data de 01.04.2008 adresele de înfiinţare a popririi (filele 170-248 vol. I dosar fond), conform art. 452 şi art. 453 C.proc.civ., fiind instiintata debitoarea contestatoare de acest aspect prin adresa aflata la fila 249 vol. I dosar fond.

Potrivit procesului-verbal de încetare a executării silite aflat la fila 251 vol. I dosar fond, executorul judecătoresc a constatat încetată executarea silită în conformitate cu prevederile art. 3715 lit. a Cod procedură civilă, ca urmare a achitării integrale a obligaţiei stabilite în sarcina debitoarei prin Hotărârea arbitrală din data de 12.04.2007 privind stabilirea formei finale a metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune, inclusiv a cheltuielilor de executare.

Potrivit art. 1312 alin. 8 şi 9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părţilor de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot acorda reduceri la plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate. În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale, părţile pot face apel împotriva acesteia la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va pronunţa asupra cauzei în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea metodologiilor. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă şi irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării.

Iar, conform art. 1313 alin. 1 din lege, organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societăţile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a tarifelor şi metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, în determinarea momentului de la care produce efecte Decizia civila nr. 271A/02.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Sectia a IX-a civila şi pentru cauze privind proprietatea intelectuala, tribunalul urmează a uza de regulile de interpretare a normelor juridice.

În acest sens, recurgând la interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, tribunalul reţine că forma finală a metodologiei având ca obiect utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune produce efecte de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. În cauză, forma finală a metodologiei a fost adusă de Decizia civila nr. 271A/02.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Sectia a IX-a civila şi pentru cauze privind proprietatea intelectuala, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I la data de 10.04.2008.

Soluţia aleasă de legiuitor de publicare a hotărârii Curţii de Apel în Monitorul Oficial apropie actul jurisdicţional al instanţei de particularităţile unui act normativ şi se justifică prin caracterul de aplicabilitate generală pentru domeniul său de reglementare, fixând conduita tuturor utilizatorilor de opere muzicale.

În plus, Tribunalul urmează a proceda şi la calificarea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel în funcţie de efectele substanţiale pe care le produce. În urmarea acestui demers, Tribunalul reţine că, în cauză, hotărârea Curţii de Apel nu recunoaşte sau declară drepturi preexistente, ci are drept consecinţă că dă naştere unei situaţii juridice noi, crează un drept, îl constituie, ceea ce este specific hotărârilor constitutive de drepturi. O astfel de calificare se explică prin aceea că judecătorul îndeplineşte, în cazul de faţă, un act de putere publică, în virtutea unei puteri speciale conferită de lege. Având caracter constitutiv de drepturi, rezultă, o dată în plus, că efectul acesteia se produce numai pentru viitor, în acest sens fiind şi adresa emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor aflată la filele 80-82 din dosar.

Prin urmare, datorită caracterului său de lege pentru toţi utilizatorii din domeniul pentru care s-a negociat şi faţă de efectul constitutiv de drepturi, efectul hotărârii Curţii de Apel se produce numai pentru viitor de la data publicării în Monitorul Oficial (art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).

Pe de altă parte, tribunalul mai reţine că metodologiile publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a instituit nicio distincţie cu privire la destinatarii efectelor publicării, respectiv între utilizatorii care au participat la negocierea metodologiei şi utilizatorii care nu au participat la această negociere. Astfel, Tribunalul urmează a uza de regula de interpretare logică exprimată prin adagiul “ubi ex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, ceea ce înseamnă că acolo unde norma nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă. Cu alte cuvinte, generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui, fără a introduce distincţii pe care textul respectiv nu le conţine.

Prin urmare, a pari, urmează ca aceeaşi raţiune să fie aplicată şi cu privire la efectul de opozabilitate al hotărârii pronunţate de Curtea de Apel faţă de toţi utilizatorii şi nu numai faţă de cei care au fost angajaţi în demersul procesual, neexistând niciun motiv pentru care să existe o altă soluţie, întrucât fundamental logic al argumentului avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit opozabilitatea metodologiei faţă de toţi utilizatorii constă în faptul că aceeaşi cauză trebuie să producă acelaşi efect.

Deşi termenul juridic de “opozabiltate” are semnificaţia de efect produs faţă de terţi care trebuie să respecte drepturile şi obligaţiile rezultate dintr-un act juridic, Tribunalul apreciază că, în cauză, acesta subsumează şi noţiunea de “relativitate”, dat fiind că legiuitorul a reglementat în mod expres necesitatea publicării metodologiei şi a eventualei hotărâri a Curţii de Apel în Monitorul Oficial. De altfel, din întreaga reglementare a funcţionării organismelor de gestiune colectivă, rezultă cu prisosinţă că legiuitorul a înţeles să confere eficacitate juridică actelor acestora numai de la data efectuării formalităţilor de publicitate prin modalitatea publicării în Monitorul Oficial al României.

Tribunalul va înlătura apărarea formulată de recurenta intimată S.R.T. referitoare la efectul retraoactiv al hotărârii Curţii de Apel ca urmare a instituirii caracterului executoriu al hotărârii arbitrale întrucât această reglementare legislativă se justifică prin intenţia legiuitorului de a statua asupra derogării de la regula efectului suspensiv al apelului reglementat de prevederile art. 284 alin. 5 Cod procedură civilă. Prin urmare, reglementarea acestei excepţii dă expresie caracterului de aplicabilitate imediată a hotărârii arbitrale, acesta fiind singurul sens ce urmează a fi acordat caracterului executoriu conferit de lege acestei hotărâri. În acelaşi sens, tribunalul reţine inaplicabilitatea prevederilor art. 278-280 Cod procedură civilă în această materie, dat fiind că hotărârea arbitrală nu se circumscrie unei hotărâri judecătoreşti de primă instanţă, având în vedere că procedura de arbitraj organizată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu are caracter jurisdicţional. Ca argumente ce pot fi aduse în acest sens, tribunalul reţine criteriul formal, potrivit căruia organul care desfăşoară procedura arbitrală nu are atribuţii jurisdicţionale, iar procedura după care se desfăşoară activitatea finalizată prin emiterea hotărârii arbitrale nu este una prestabilită, cu respectarea garanţiilor pe care le reclamă un proces.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul reţine că, pentru perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii arbitrale, 25.04.2007 şi data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii Curţii de Apel, 10.04.2008, a produs efecte hotărârea arbitrală.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 399 Cod procedura civila “impotriva executarii silite insesi, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare”.

Prin urmare, faţă de toate considerentele anterior expuse, Tribunalul constată că S.R.T. nu a inovcat niciun argument pertinent şi concludent în sprijinul cererii sale, nedovedind vreo vătămare în efectuarea actelor de executare contestate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentinţa recurată, în sensul că va respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.R.T. ca neîntemeiată.

În privinţa capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, faţă de soluţia ce urmează a se pronunţa asupra contestaţiei la executare, tribunalul urmează a-l respinge ca rămas fără obiect. Astfel, orice ac?iune civilă are trei elemente componente cu caracter obligatoriu: păr?i, obiect ?i cauză. Obiectul oricărei ac?iuni civile este reprezentat de protec?ia unui drept subiectiv civil, indiferent de natura acesteia, respectiv drept real sau de crean?ă.

Prin urmare, obiectul unei ac?iuni civile presupune în prealabil existen?a atât în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât ?i în cursul judecă?ii a unui drept subiectiv, deoarece în situa?ia în care instan?a constată din dovezile depuse la dosarul cauzei că indiferent din ce motiv (pierirea fortuită sau din caz de for?ă majoră a bunului, stingerea totală a dreptului de crean?ă printr-unul din modurile de plată prevăzute de lege) nu mai există dreptul a cărui protec?ie se solicită de către reclamanta prin cererea introductivă trebuie să respingă ac?iunea ca fiind rămasă fără obiect.

Această solu?ie este una firească, având în vedere faptul că, potrivit interpretării per a contrario a prevederilor art. 109 Cod procedura civila, nicio persoană nu poate solicita protec?ia unui drept care nu a existat vreodată, nu mai există la data introducerii ac?iunii sau a fost stins în cursul judecă?ii.

În consecin?ă, tribunalul, constatând că, în cauza de fa?ă, nu mai există un drept care poate fi protejat prin intermediul admiterii unei ac?iuni în justi?ie, va respinge capatul de cerere avand ca obiect întoarcerea executării ca fiind rămas fără obiect.

3. În privinţa criticii vizând soluţia primei instanţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei UCMR – ADA pe capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării, Tribunalul reţine următoarele:

Faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată asupra capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării în sensul respingerii acestuia ca rămas fără obiect, Tribunalul constată că nu se mai impune analizarea aspectului vizând calitatea procesuală pasivă a recurentei pe acest capăt de cerere. În acest sens, Tribunalul reţine că, în cauză, s-a constatat lipsa unui element al acţiunii civile, respectiv obiectul, astfel încât nu se mai poate discuta despre existenţa unei acţiuni civile care presupune întrunirea celor trei elemente, respectiv părţi, obiect şi cauză. Prin urmare, atâta vreme cât nu sunt îndeplinite elementele acţiunii civile, nu se mai justifică analizarea condiţiilor de exerciţiu ale acţiunii civile, inclusiv aceea a legitimării procesuale pasive.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de S.R.T., dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată asupra recursului formulat de UCMR – ADA în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite ca rămas fără obiect şi faţă de caracterul accesoriu al cererii recurentei vizând obligarea UCMR – ADA la restabilirea situaţiei anterioare inclusiv prin plata dobânzii legale sau a ratei inflaţiei aferente sumelor executate, tribunalul urmază a aprecia drept neîntemeiat recursul, urmând ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să-l respingă în consecinţă.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta UCMR – ADA împotriva sentinţei civile nr. 6027/23.04.2009 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul nr. 5600/299/2008 în contradictoriu cu intimaţii-terţi popriţi […].

Modifică în tot sentinţa recurată în sensul că:

Respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite ca rămasă fără obiect.

Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de S.R.T., împotriva aceleiaşi sentinţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.12.2010.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Evelina Oprina Sanda Păun Răzvan Păştilă

GREFIER,

Andreea Cofaru

Red. EO/Thred. NV/

2 ex./21.01.2011

Jud. S1/Jud.Mihaela Tudose

Luni - Sambata: 7:00 - 17:00

[email protected]

Str. Plugarilor 5, București

074 322 6016

Civil

What we do and what can you expect from us

Contestaţie la executare DobânziProprietate intelectualăPopriri

Monitorizează persoane

Află informaţii suplimentare despre orice dosar GRATIS!

Baroul București

Jooble

Jobsora

Caută orice Dosar în timp real în toate instanţele din România.

Categories

Etichete

Media - Trafic de droguri