Prin sentinţa civilă nr. 1447/2011 pronunţată în dosar nr.1644/208/2010, instanţa a admis contestaţia la şi a dispus anularea actelor şi formelor de executare silită din dosar execuţional nr. 140/2010 al BEJ.Obligă intimatulla plata sumei de 2866,8 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Deliberand constata.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeş, sub nr.1644/208/12.05.2010, timbrată cu suma de 1,80 lei timbru judiciar şi cu suma de 204 lei taxă judiciară de timbru ( chitanţe filele 4 ,27,28 dosar) contestator VON a chemat in judecata intimaţii DMsi BEJ solicitând instanţei , ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea tuturor formelor de executare îndeplinite in dosarul de executare 140/2010 al BEJ Timonea Mihai,obligarea intimatului DMla plata cheltuielilor de judecata.
În drept,îşi întemeiază cererea pe disp.399 si urm. Cod pr.civila.Solicita in baza art. 403 alin.1 Cod pr.civila si suspendarea executarii silite pana la soluţionarea prezentei contestatii
În motivarea cererii se arata ca prin încheierea civila pronunţata in dosar nr. 968/208/2010 de Judecatoria Caransebes, s-a dispus incuviintarea executarii silite, in favoarea creditorului Donea Mihai, a titlului executoriu – sentinta civila nr. 381/1983 pronuntata de Judecatoria Caransebeş in dosar nr. 1423/1981.
In data de 5.05.2010 creditorul arata ca a primit din partea BEJ o notificare colectiva, prin care i se aducea la cunostinta, in calitate de moştenitor al defunctului debitorCR, plata debitului de 78.210 lei reprezentând sultă actualizata si 663,49 lei cu titlu cheltuieli de executare, cu precizarea că după împlinirea termenului de 8 zile prevazut de art. 398 Cod pr.civila de la comunicare, se va trece la executarea silita în contra moştenitorilor.Invoca lipsa calităţii de moştenitor al def. CRsi excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silita.
Arata ca nu are calitate de moştenitor fata de defunctul debitorCR.Tatal lui VOF(identic cu Oliviu Florin) a fost casatorit cu debitoarea CRulterior desfacerii casatoriei dintre aceasta si intimatulDM. Debitoarea nu este mama lui, iar după cum rezulta si din certificatul de mostenitor nr. 32/2009,are calitatea de moştenitor, ca descendent direct, doar fata de tatal luiVOF.
Fata de aceasta situatie judecatoresc a ales in mod greşit modalitatea de executare si nu a respectat procedura de executare prev. de art. 387 Cpc, potrivit caruia executarea poate începe doar după ce se va comunica debitorului o somatie care trebuie sa respecte cuprinsul stabilit de acest text legal, termenul in care cel somat urmează să îşi execute de bună voie obligatia prevazuta in titlul executoriu.
Invoca si excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silita , deoarece potrivit art. 405 al.1 Cod pr.civila, dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, termen care începe să curgă, potrivit alin,2 al aceluiaşi articol, de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silita. In cazul de fata creditorul solicita executarea unei creanţe(sulta) stabilita prin sentinta civila nr. 381/1983, iar dreptul de a cere executarea acesteia a lua nastere la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii, respectiv anul 1983 si s-a prescris in anul 1986.
Mai mult creditorul este de rea credinţa solicitand valoarea actualizată a sultei după 27 ani de la pronunţarea sentinţei si la 5 ani după intabularea acesteia.Calculul efectuat prin expertiza extrajudiciara este incorect, in sensul ca exact începând cu iunie 2005 s-a produs denominarea leului, ceea ce ar determina in mod automat modificari substanţiale in calculul sultei.In expertiza extrajudiciara efectuata la cererea creditorului si utilizata de executorul judecătoresc in dosarul execuţional se face doar aplicarea indicilor de inflaţie începând cu anul 2006, pana in anul 2009 inclusiv, omiţând calculul pentru anul 2005 când s-a produs denominarea.
În drept invoca disp. art. 399 si urm. Cod pr.civila.
Intimatul Donea Mihai a depus intampinare la dosar( f. 24) prin care a solicitat respingerea contestaţiei si raportat la faptul că petentul a invocat lipsa calităţii de moştenitor după defuncta debitoare CRarată că nici el şi nici executorul nu au solicitat plata vreunui debit faţă de debitor în această calitate, insă a solicitat executarea sultei înscrise în CF si care reprezintă un drept de creanţă real identic cu natura dreptului de proprietate, sens in care invocă sentinţa irevocabilă pronunţata in dosar nr. 1179/208/2009.
Intimatul arată că sulta stabilită pentru cota parte a unui drept de proprietate, fiind identică cu natura acestui drept, este imprescriptibilă ca si dreptul de proprietate;că sulta grevează proprietatea în sine şi subdobânditorii dreptului de proprietate nu pot decât să preia imobilele grevate de respectivul drept real imobiliar, iar contestatorul este moştenitorul tatălui său si care a preluat succesiunea soţiei ,atât activul, cât şi pasivul , la fel şi petentul.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului de executare silită, se arată că sulta nu este un drept de creanţă, ci are regimul juridic al dreptului de proprietate.
Se mai mentioneaza că bunul în cauză nu poate fi preluat de contestator decât cu debitele aferente.
La dosar au fost administrate probe cu înscrisuri, a fost efectuata o expertiza contabila de catre expert Ghidel Constantin (f. 50-53),un supliment la raportul de expertiza contabila ( f. 127- 130),o expertiza in specialitatea constructii de catre exp. Oltean Rodica ( f. 74-76), un supliment la raportul de expertiza intocmit tot de catre exp. Oltean Rodica ( f.124- 126), au fost atasate dosar nr. 968/208/2010 al Judecatoiei Caransebeş cu obiect încuviinţare executare silita si dosar nr. 1643/208/2010 al Judecatoriei Caransebeş cu obiect suspendare executare silita, probe din analiza cărora instanţa retine in fapt următoarele:
Prin sentinta civila nr. 381/1983 a Judecătoriei Caransebeş, ramasa definitiva la 18.10.1983, a fost admisă în parte cererea reclamantului DMsi cererea reconventionala a pârâteiCR, cu obiect partaj bunuri comune.
Printre bunurile soţilor şi a căror partajare a avut loc, a figurat si imobilul evidentiat in CF nr. 6389 – apartament cu 2 camere , nr. top. 898/1/2-895/1/2/2-907/2/2/1(în prezent CF 32014 – C1-U1).
Acesta a fost atribuit pârâtei şi, pentru imobil CRtrebuia să achite fostului soţ Donea Mihai suma de 61.475 lei, în timp ce acesta trebuia să achite fostei soţii suma de 621 lei sultă pentru bunurile mobile.
Hotărârea a fost investită cu formulă si la 17.03.2010, creditorul DMs-a adresat executorului judecătoresc în vederea executării silite a sentinţei civile 381/1983 pentru suma reprezentând sultă pentru imobil,sultă ce a fost notată în CF sub nr. 3413/2005.
Astfel s-a format dosar execuţional 140/2010 al BEJ, după pronunţarea Încheierii nr. 559/1.04.2010, a Judecătoriei Caransebeş, prin care s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu(dosar nr. 968/208/2010).
În dosarul execuţional, executorul judecătoresc a emis la 3.05.2010 o încunoştinţare colectivă prin care aducea la cunoştinţa moştenitorilor defunctului debitor CRexecutarea silită pentru plata sumei de 78.210 lei(c/v în lei a sumei de 18.989 Euro) reprezentând sulta actualizată în baza titlului executoriu si raport de expertiza contabilă extrajudiciară întocmit de expert Ghizela Cristescu, precum si pentru plata sumei de 663,49 lei cu titlu cheltuieli de executare silită conform procesul verbal încheiat la aceeaşi dată.
Contestatorul a formulat cerere de suspendare executare silită pe cale de ordonanţă preşedinţială care însă a fost respinsă prin Încheierea nr. 1259/14.05.2010 pronuntata de Judecatoria Caransebes in dosar nr. 1643/208/2010.
De asemenea, la termenul de judecata din 16.06. 2010(încheiere fila 34 dosar)instanta a respins ca inadmisibil petitul privind suspendarea executării silite formulat de contestator, întrucât acesta nu a achitat cauţiunea.
Analizând intregul material probator administrat în cauza, instanta apreciază ca întemeiată contestatia la executare silită formulată de contestator din următoarele considerente:
Executorul judecătoresc a emis in dosarul execuţional o încunoştinţare colectivă, în baza disp. art. 397 – 398 Cod pr.civilă pe care a comunicat-o contestatorului(dovadă înscrisul de la fila 8 dosar), insă, având în vedere faptul că VONnu este fiul defuncteiCR, se impunea ca BEJ să procedeze la emiterea somaţiei de plată conform art. 387 Cod pr.civilă.
În acest sens, se are în vedere faptul că textul de lege- art. 397 si 398 Cod pr.civilă se referă doar la situaţia în care contestatorul ar fi fost succesorul defuncteiCR.
Faptul că tatăl contestatorului a dobândit apartamentul din litigiu de la soţia sa(defunctaCR) prin şi că ulterior contestatorul, la rândul său, prin moştenire legală,ca descendent(fiu )al numitului VONa dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, nu conferă implicit contestatorului calitatea de moştenitor al defunctei în sensul disp. art. 398 Cod pr.civilă.
Anularea actelor şi formelor de executare silită se impune şi datorită faptului că suma de 78.210 lei stabilită de executorul judecătoresc ca fiind valoarea actualizată a sultei, în baza raportului de expertiza contabilă extrajudiciară , nu coincide cu suma stabilită de expert contabil Ghidel Constantin şi nici măcar cu suma indicată de expert Oltean Rodica in suplimentul la raportul de expertiză ca fiind valoarea cotei de 1/2 din imobil.
De asemenea,instanţa constată că susţinerea contestatorului, cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 381/1983 a Judecătoriei Caransebeş de către intimatul creditorDM, este întemeiată.
Acesta din urmă a susţinut că sulta de 61.475 lei are natura dreptului de proprietate, fiind astfel imprescriptibilă, sens în care a invocat sentinţa civilă 1237/9.06.2009 pronunţata de Judecătoria Caransebeş in dosar nr. 1179/208/2009 si care a fost menţinută de Tribunalul Caraş-Severin prin Decizia civilă 467/22.10.2009, înscris aflat la fila 9 dosar 968/208/2010, cu obiect încuviinţare executare silită.
Analizând decizia civilă invocată de intimat, instanţa constată că Tribunalul Caraş-Severin face referire în considerentele hotărârii la aspectul că natura respectivei sulte este identică cu aceea a dreptului de proprietate şi care, ca orice drept real imobiliar este imprescriptibil raportat si la disp. art. 21 Decret 167/1958.
Totuşi, în speţă, discuţia priveşte nu imprescriptibilitatea unui drept real imobiliar, respectiv dreptul material la acţiune, ci dreptul creditorului de a mai putea cere sau nu executarea silită a titlului său executoriu.
Sub aspectul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, instanţa constată că sunt incidente în cauză disp. art. 405 Cod pr.civilă, că termenul de prescripţie este de 10 ani, întrucât ne aflăm în prezenţa unui titlu emis în materia acţiunilor reale imobiliare, iar data de la care a început să curgă acest termen este aceea la care hotărârea a rămas definitivă, respectiv 18.10.1983, termen care s-a împlinit în anul 1993.
Totodată, instanţa constată faptul că, chiar dacă prescripţia dreptului de a cere executarea silită a mai fost invocată si în dosar 1179/208/2009, nu intervine autoritatea de lucru judecat sub acest aspect, întrucât în prezenta cauză această prescripţie se invocă pe cale de excepţie, ca motiv de nulitate a actelor şi formelor de executare silită si nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 1201 Cod civil.
Pentru motivele de mai sus, în raport şi de disp. art.399 Cod pr. civilă,instanţa va admite contestaţia la executare si va dispune anularea actelor şi formelor de executare silită din dosar execuţional nr. 140/2010 al BEJ.
În baza art. 274 Cod pr.civilă, va obliga intimatul DMla plata sumei de 2866,8 lei , sumă reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocaţial, onorariu expert şi cheltuieli de transport aferente doar termenelor de judecată acordate de instanţă.
