Demararea procedurii execuţionale, chiar şi în lipsa achitării efective şi integrale a onorariului executorului, este o măsură menită să garanteze dreptul creditorului de a nu întâmpina piedici arbitrare în încercarea de a-şi satisface creanţa. Cat priveste includerea in cadrul onorariului de a TVA-ului, tribunalul nu a retinut incalcarea vreunei dispozitii legale aplicabile in materie, intrucat plata TVA-ului aferent activitatii trebuie sa se reflecte in costul serviciilor furnizate. Cu privire la onorariul de expert, factura reprezentând contravaloarea onorariului de expert a fost acceptata la plata prin insusirea acesteia, prin semnatura, de catre beneficiarul lucrarii de specialitate, intimatul din cauza. In ceea ce priveste onorariul de avocat, in raport cu tertii, contractul de asistenta juridica in cuprinsul caruia este stipulat pretul asistentei, constituie un inscris doveditor al obligatiei de plata a acestei cheltuieli in cadrul executarii silite de catre partea careia ii incumba, respectiv debitorul urmarit.
Contestatoarea SC P. SA Membru OMV Grup a formulat a formulat, in contradictoriu cu paratul C.F., contestatie la executarea inceputa de BEJ Volintiru in dosarul nr.277/2008. S-a solicitat anularea actelor de executare si suspendarea executarii silite.
In considerentele cererii de chemare in judecata, s-a sustinut ca prin sentinţa civilă nr.585/2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a dispus obligarea sa la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale recunoscute intimatului, hotărâre pentru executarea căreia aceştia s-au adresat BEJ Volintiru Ştefan. In cadrul dosarului de executare s-a dispus numirea expertului T.N. în vederea efectuării unor lucrări de specialitate, având ca obiectiv stabilirea drepturilor salariale cuvenite intimaţilor. Toate actele realizate de organul de executare privind numirea expertului, stabilirea obiectivelor si efectuarea expertizei, sunt nelegale deoarece au fost efectuate fara a fi comunicate contestatoarei. Expertiza este incorect efectuata, in opinia sa impunandu-se efectuarea unei noi expertize contabile, sumele calculate de expert fiind incorecte.
S-a mai aratat in motivare si faptul ca in mod gresit au fost stabilite cheltuielile de executare, plata onorariului de expertiza si a onorariului de avocat nefind probata. Cu privire la onorariul de executare, contestatoarea a mentionat ca la suma stabilita conform dispozitiilor legale aplicabile in materie, judecatoresc a aplicat si procentul de TVA, fiind depasit astfel plafonul maxim admis pentru onorariile executorilor judecatoresti.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Ulterior, contestatoarea a formulat si precizari cu privire la legalitatea executarii si a formelor de executare, fara a se face dovada calitatii de reprezentant al persoanei deponente.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.399 şi urm. C.pr.civ.
Prin sentinta civila nr.20240/8.12.2009, Judecatoria Constanta a admis exceptia de necompetenta teritoriala si a dispus declinarea cauzei in favaoarea Judecatoriei sector 1 Bucuresti.
Prin decizia civilă nr.93/2010 Tribunalul Constanţa a anulat ca netimbrat recursul formulat de intimat şi a admis recursul formulat de contestatoare, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza la Judecătoria Constanţa în vederea continuării judecăţii, apreciind ca aceasta este competenta in solutionarea contestatiei la executare.
Prin sentinta civila nr.10163/20.04.2010, pronuntata în rejudecare, Judecatoria Constanta a admis în parte contestaţia la executare. Au fost anulate în parte formele de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr.277/2008 pentru suma de 18.579,52 lei – executată ca fiind diferenţa de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minim pe economie; suma de 1.992,36 lei – onorariu avocat şi suma de 800 lei – onorariu expert. Au fost menţinute formele de executare cu privire la celelalte sume de bani. Intimatul a fost obligat la cheltuieli de judecata.
In considerentele hotararii, prima instanta a aratat ca reclamanta a fost obligata prin hotarare judecatoreasca la plata unor diferenţe salariale, pornindu-se executarea silită de către BEJ Volintiru în dosarul de executare nr.277/2008. În cadrul procedurii de executare silită, s-a efectuat o expertiză contabilă pentru stabilirea cuantumului drepturilor băneşti de care beneficiază intimatul conform art.3712 C. proc. civ., în urma căreia s-a dispus înfiinţarea popririi pentru suma de 30.021,89 lei, din care 24.279,52 lei – drepturi cuvenite intimatului creditor, 1992,36 lei – onorariu de avocat, 800 lei – onorariu expert şi 2.950,01 lei onorariu cu TVA inclus. Prin recipisa de consemnare nr.665780/1, contestatoarea a achitat suma pentru care s-a instituit poprirea, respectiv 30.021,89 lei.
Cu privire la drepturile salariale, instanta de fond a retinut ca prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit în cadrul urmării silite de către expert T.N., s-a stabilit că reclamanta datorează intimatului suma de 19.198,31 lei reprezentând diferenţa de drepturi salariale rezultată din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minim pe economie, actualizată cu dobândă legală la data plăţii efective, precum şi suma de 5.081,21 lei, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Potrivit raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză de expert V.I., suma salariilor de bază pe care contestatorul le-a acordat intimatului este de 33.815 lei, iar suma salariilor de bază calculate prin indexare este de 33.611 lei, totodată arătând că suma salariilor nete acordate intimatului de către contestatoare este de 57.575 lei, deci mai mare decât suma salariilor nete calculate prin indexarea salariului minim pe economie cu 1,98. De asemenea, în ceea ce priveşte suplimentele de Paşti şi Crăciun, prin acelaşi raport de expertiză s-a determinat că datoria contestatoarei faţă de intimat este de 5.700 lei.
Aşadar, concluzia raportului de expertiză întocmit în cauză a fost că, din totalul de 24.279,52 lei, cât a executat silit intimata, doar suma de 5.700 lei (reprezentând suplimentele salariale de Paşti şi Crăciun) era datorată de contestatoare, astfel că suma de 18.579,52 lei a fost executată de către intimată fără să fie datorată.
Cu privire la dovada cheltuielilor de executare ce reprezintă onorariul de avocat şi cel de expert, instanta a retinut ca în dovedirea acestor cheltuieli de judecată au fost anexate contractul de asistenţă juridică nr.79/12.03.2008, factura fiscală 00139/27.12.2008 şi chitanţa nr.50/14.04.2008 pentru onorariul de avocat, precum şi factura nr.351/2008 pentru onorariul de executor. Nici unul dintre aceste înscrisuri nu face dovada plăţii efective a onorariilor respective, ambele având numai calitatea de acte constatatoare ale creanţelor pe care avocatul şi executorul le au faţă de intimat. Cu privire la chitanţa 50/14.04.2008, se observă faptul că aceasta este emisă înainte de factura fiscală 00139/27.12.2008 şi înainte chiar de a se pronunţa sentinţa civilă ce reprezintă titlu executoriu.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, s-a retinut ca acesta nu poate depăşi procentul de 10% din valoarea debitului care face obiectul executării, însă, conform art.125 Cod fiscal, TVA reprezintă un impozit care urmează să fie plătit către bugetul statului, astfel că acesta nu se include în noţiunea de onorariu, având un alt regim juridic. Dealtfel, executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului. Demararea procedurii execuţionale, chiar şi în lipsa achitării în întregime a onorariului executorului, este o măsură care garantează dreptul creditorului de a nu întâmpina piedici arbitrare în încercarea de a-şi satisface creanţa. Prin urmare, stabilirea onorariului de executor şi includerea acestuia în cheltuielile de executare reprezintă un moment distinct în exercitarea procedurii execuţionale, care nu este condiţionat de plata acestuia, astfel că sub acest aspect contestaţia este neîntemeiată.
Impotriva acestei solutii, a declarat recurs intimatul care a criticat sentinta instantei de fond sub aspectul gresitei aprecieri a materialului probator administrat in cauza, mai precis a concluziilor raportului de expertiza efectuat. A sustinut recurentul ca raportul de expertiza incalca dispozitiile titlului executoriu, aspect care rezulta atat din concluzii cat si din modul de formulare a obiectivelor. Expertiza care incalca titlul executoriu nu poate fi retinuta ca si proba pertinenta in cauza, iar in cadrul contestatiei la executare nu se poate rejudeca fondul litigiului.
Cu privire la cheltuielile de executare, recurentul a aratat ca in mod gresit s-a retinut ca TVA-ul intra in plafonul maximal stabilit de care executor. Intr-o asemenea interpretare se ajunge la supunerea executorilor judecatoresti la un regim diferentiat, dupa cum sunt sau nu platitori de TVA. Cat priveste celelalte cheltuieli, a apreciat recurentul ca inscrisurile depuse la dosar fac dovada cheltuielilor si se coroboreaza cu prestarea activitatilor remunerate.
În recurs, tribunalul a re?inut următoarele :
Potrivit art.3041 C.pr.civ. ,,recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art.304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele”.
Art.304 pct.9 C.pr.civ., in ipoteza caruia se incadreaza motivele de recurs, arata ca o hotarare judecatoreasca poate fi modificata, in recurs, atunci cand este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
De asemenea, art.399 C.pr.civ. arata ca ,,impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare”, iar la alin.2 al aceluiasi articol se prevede ca ,,nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal”.
Intimata a fost obligata prin titlul executoriu, constand in sentinta civila nr.585/2008 a Tribunalului Constanta, la plata unor drepturi salariale calculate cu respectarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economia nationala indexat si la plata dobanzii legale eferente sumelor datorate de la scadenta si pana la plata efectiva. Titlul executoriu este rezultatul unui litigiu de purtat intre parti. In cadrul acestui litigiu sumele datorate de catre contestatoare nu au fost determninate, insa s-a oferit executorului judecatoresc, in acord cu prevederile art.3712 C.pr.civ., suficiente criterii in functie de care sa procedeze la calcularea sumelor stabilite in mod determinabil.
In acest context, mai inainte de inceperea executarii creditorul a solicitat executorului sa procedeze la determinarea acestora prin expertiza de specialitate, sens in care a fost numita in calitate de expert T.N. Prin lucrarea efectuata de catre aceasta, s-a determinat suma de 24.279,52 lei pentru care s-a si pornit executarea silita.
Instanta de fond, in cursul contestarii la instanta a formelor de executare, a dispus efectuarea unei expertize judiciare in vederea determinarii cuantumului drepturilor salariale acordate prin titlul executoriu mentionat. Concluzia la care a ajuns expertul a fost aceea ca salariul net acordat de catre constestatoarea debitoare in perioada de referinta a fost mai mare decat salariul net calculat potrivit titlului executoriu, astfel ca nu se poate determina o diferenta de salariu la care sa fie indreptatit intimatul creditor. Singura suma ce se datoreaza intimatului este cea rezultata din calculul suplimentarilor salariale corespunzatoare sarbatorilor de Pasti si Craciun, in suma de 5.700 lei.
Aceasta lucrare a fost inlaturata de tribunal pentru considerentele ce succed.
Stabilind ca in fapt contestatorarea, in calitate de angajator, in perioada de referinta a platit drepturi salariale peste cuantumul datorat catre intimat, expertul nu a facut decat sa contrazica titlul executoriu care a stabilit cu autoritatate de lucru judecat ca sunt datorate diferente de drepturi salariale. Autoritatea de lucru judecat are la baza, printre altele, si regula potrivit cu care o constatare facuta prin hotarare judecatoreasca definitiva nu trebuie contrazisa de o alta hotarare, tocmai in scopul de a realiza o administrare uniforma a justitiei. Deci, principiul autoritatii de lucru judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand aceleasi parti, acelasi obiect si aceeasi cauza, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare ulterioara.
In al doilea rand, expertul desemnat in cadrul contestatiei la executare nu a tinut seama la calcularea sumelor datorate si de faptul ca prin titlul executoriu s-a dispus si acordarea dobanzii legale pentru diferentele datorate, astfel ca acest nou calcul trebuia avut in vedere si aceasta modalitate de reactualizare a prejudiciului datorat.
In al treilea rand, verificand datele din tabelele comparative atasate la dosar (cele ce vizeaza calculul sumelor platite si calculul sumelor datorate), se observa ca, spre exemplu, pentru aceeasi perioada de timp sunt mentionate ore dana, ore mare, ore noapte mare, ore suplimentare mare etc, diferite. Or, nu se poate ca aceeasi persoana, intr-o modalitate de calcul sa presteze munca anumite ore pe mare, iar intr-o alta modalitate de calcul sa presteze in aceeasi perioada alt cuantum de ore. Este logic ca salariul datorat sau platit, indiferent de indicele in functie de care este calculat, sa se raporteze la acelasi volum de munca prestat de catre angajat, acesta neputand sa varieze in functie de indicele de calcul al salariului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca solutia instantei de fond nu se putea baza pe aceasta lucrare, sens in care a fost inlaturata, sub acest aspect motivele invocate de catre recurent fiind gasite intemeiate. In consecinta, au fost insusite concluziile raportului de expertiza efectuat la dispozitia executorului judecatoresc, prin care s-a determinat cuantumul pretentiilor datorate potrivit titlului executoriu si pentru care s-a pornit executarea.
Cu privire la cheltuielile de executare, tribunalul, in considerarea practicii sale constante in aceasta materie si pentru schimbarea careia nu s-au prefigurat elemente noi, a retinut urmatoarele:
In raport de dispoziţiile art.37 din Legea nr.188/2000, executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului. Demararea procedurii execuţionale, chiar şi în lipsa achitării efective şi integrale a onorariului executorului, este o măsură menită să garanteze dreptul creditorului de a nu întâmpina piedici arbitrare în încercarea de a-şi satisface creanţa. Prin urmare, executorul judecătoresc (care este un exponent al forţei coercitive a statului de care beneficiază creditorul pentru satisfacerea creanţei sale) este obligat să înceapă procedurile de executare silită, chiar dacă onorariul său nu a fost achitat (integral). Obligaţia sa din acest punct de vedere constă doar în stabilirea onorariului perceput şi a celorlalte cheltuieli de executare, pentru ca acestea să poată fi imputate creditorului în temeiul art.3717 C. proc. civ.
Este adevarat ca textul impune in sarcina creditorului obligatia avansarii cheltuielilor de executare, insa aceasta obligatie priveste strict raportul juridic nascut intre creditor si executorul judecatoresc caruia i se adreseaza, fapt ce rezulta din interpretarea sistematica a textului art.3717 C.pr.civ., care stipuleaza in alin.2 ca toate cheltuielile de executare sunt in sarcina debitorului. Dealtfel, neexecutarea de buna voie a condus la suportarea de care debitoare a acestor cheltuieli ce puteau fi evitate, contestatoarea asumandu-si riscul de a suporta orice cheltuiala legata de executare de vreme ce nu a inteles sa-si execute benevol obligatia.
Cat priveste includerea in cadrul procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a onorariului de executare cu TVA inclus, tribunalul nu a retinut incalcarea vreunei dispozitii legale aplicabile in materie, intrucat plata TVA-ului aferent activitatii trebuie sa se reflecte in costul serviciilor furnizate.
Cu privire la onorariul de expert, s-a retinut ca la dosarul de fond, in cadrul documentatiei depuse de catre executorul judecatoresc, se regaseste dovada- factura de plata a lucrarii de expertiza. Factura a fost acceptata la plata prin insusirea acesteia prin semnatura de catre beneficiarul lucrarii de specialitate, intimatul din cauza. Faptul ca in cauza nu a fost emisa si o chitanta de plata a onorariului este lipsit de relavanta sub aspectul dovezii platii, in conditiile in care nu exista protest la plata acesteia. In cauza, se deruleaza un litigiu de natura civila, dovada platii efectuandu-se in temeiul prevederilor Codului civil, mai precis a prevederilor art.1191 C.civ., din aceasta perspectiva inscrisul intitulat ,,factura” facand dovada platii astfel cum prevad dispozitiile legale in materie civila si nu comerciala, cum sustine recurenta.
In fine, cu privire la onorariul de avocat, tribunalul a apreciat ca nu trebuie sa se confunde obligatiile de plata ce se nasc si se executa intre partile contractante din conventia de asistenta (avocat/client), cum ar fi spre exemplu cea de reprezentare in proces, de intocmire de acte scrise (intampinari, concluzii scrise etc.) sau de plata a onorariului si obligatii ce incumba debitorului implicat in executarea silita ce se desfasoara in contra sa. Asa fiind, in raport cu tertii, contractul de asistenta juridica in cuprinsul caruia este stipulat pretul asistentei, constituie un inscris doveditor al obligatiei de plata a acestei cheltuieli in cadrul executarii silite de catre partea careia ii incumba, respectiv debitorul urmarit.
In consecinta, a fost admis recursul si a fost respinsa ca nefondata contestatia la executare.
Potrivit prevederilor art.274 C.pr.civ., intimata a fost obligata si la suportarea cheltuielilor de judecata, constand in onorariul de avocat al recurentului parat achitat la judecata in recurs, in cuantum total de 1.500 lei, intrucat culpa procesuala pentru declansarea procesului ii apartine.
