Contestaţie la executare. Incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 40 şi 41 din Codul fiscal în cazul în care intimatul contestator a fost suspendat din exercitarea profesiei de avocat Contestaţie în anulare


Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca potrivit deciziei nr. 186/3.12.2007 a Baroului Teleorman, contestatorul C. I., a fost suspendat din profesia de avocat începând cu data de 3.12.2007, pâna la achitarea integrala a obligatiilor. Aceasta decizie a fost atacata în instanta de contestator, însa a fost mentinuta, conform deciziei civile nr. 1932/2009 si 5377/2009 a I.C.C.J.

Fara a avea cunostinta de aceasta situatie, intimata Administratia Finantelor Publice Nanov a început formele de executare în dosarul de executare nr. 1/2107 împotriva contestatorului, emitând somatia nr. 1/2010 pentru suma de 30.538 lei, calculata conform situatiei analitice de debite plati solduri pe perioada 31 decembrie 2007 – 15 decembrie 2010.

Atâta timp cât contestatorul a fost suspendat din profesia de avocat pe aceasta perioada, formele de executare sunt ilegale, întrucât contestatorul nu putea sa mai execute aceasta profesie si încasa onorarii.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta intimata DGFP Teleorman în numele Administratiei Finantelor Publice Nanov criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând admiterea recursului si respingerea ca neîntemeiata a contestatiei.

În motivare s-a aratat ca hotarârea este lipsita de temei legal – art. 304 pct 9 C. proc. civ..

În esenta, învedereaza recurenta ca suspendarea intimatului din exercitarea profesiei de avocat nu are nici un efect asupra obligatiei acestuia de plata astfel cum a fost retinuta conform somatiei de plata emisa în anul 2010 pentru suma de 30 538 lei.

Intimatul avea obligatia sa-si achite debitul si sa aduca la cunostinta recurentei orice modificare intervenita în desfasurarea activitatii.

O alta critica este aceea ca instanta de fond nu a retinut ca intimatul functiona ilegal neavând conform art. 1 lit. a/OMFP nr. 1346/14.08.2006.

Recurenta a notificat pe intimat, prin adresa nr. 6514/05.09.2008, referitor la obligatia de a depune declaratia 200 privind veniturile realizate; intimatul nu a dat curs notificarii.

Instanta de fond nu a retinut nemotivarea în drept a contestatiei la executare, a anulat somatia nr. 1/2010 fara a motiva hotarârea în acest sens. Actele de executare au fost facute cu respectarea disp. art. 145 si urm./OG 92/2003.

În drept au fost invocate prevederile art. 299-316 C. proc. civ.; a fost solicitata judecarea cauzei în lipsa.

Intimatul contestator nu a depus întâmpinare.

În cursul cercetarii judecatoresti, instanta de recurs a administrat proba cu înscrisuri, respectiv adresa nr. 43/21.03.2011 a Baroului Teleorman – f. 15, adresa nr. 179/3 PT/16.03.2011 a Judecatoriei Alexandria – f. 16, certificat de înregistrare fiscala . f. 17.

Verificând legalitatea sentintei civile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciaza ca aceasta a fost data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Critica recurentei creditoare în sensul ca suspendarea intimatului contestator din exercitarea profesiei, nu are nici un efect asupra somatiei de plata nr. 1/2010, intimatul având obligatia de a achita suma imputata este vadit neîntemeiata.

Din economia art. 40 si 41/Cod fiscal se retine ca impozitul pe se aplica venitului realizat din desfasurarea unei activitati, în speta aceea de avocat astfel cum prevede art. 46 alin. 3/Cod fiscal.

Orice suma de bani este datorata de contribuabil, persoana fizica sau juridica pentru veniturile realizate din activitatea independenta desfasurata, veniturile realizate fiind în fapt sursa juridica a obligatiei de plata. Daca activitatea contribuabilului a încetat lipseste fundamentul obligatiei sale. Art. 7 alin 1 pct. 2.2 pct. 4/Codul fiscal defineste activitate independenta ca fiind orice activitate desfasurata cu regularitate de catre o persoana fizica, alta decât o activitate dependenta, or în cauza intervenind suspendarea a disparut regularitatea.

Fata de prevederile legale mai sus enuntate, Tribunalul retine ca pentru a se putea impune obligatia de plata este absolut necesar ca persoana fizica sa realizeze venituri dintr-o activitate independenta. Cum în cauza intimatul contestator a fost în imposibilitatea legala de a mai desfasura activitatea pentru care a fost impozitat este neîntemeiata pretentia recurentei intimate.

În fapt recurentul sanctioneaza pasivitatea intimatului de a nu aduce la cunostinta organului fiscal suspendarea activitatii sale prin obligarea la plata sumei considerat a fi datorata cu titlul de impozit pe venit, penalitati si dobânzi aferente debitului principal, sanctiune aflata însa în afara limitelor legale, întrucât aceasta nu este prevazuta de nici o norma procedural fiscala.

Astfel cum în cauza, intimatul contestator a facut dovada cu înscrisurile depuse la dosar ca din data de 03.12.2007 a fost suspendat, nemaiavând dreptul de a-si desfasura activitate, pretentiile recurentei sunt lipsite de temei legal, astfel cum în mod corect a retinut instanta de fond.

În ceea ce priveste faptul ca instanta de fond nu a avut în vedere faptul ca intimatul contestator si-a desfasurat ilegal activitatea lipsindu-i codul fiscal, Tribunalul apreciaza ca, întrucât instanta de fond nu a fost învestita cu o astfel de cerere, nici nu se putea pronunta în acest sens. În fata instantei de fond, recurenta intimata a formulat o simpla aparare în cuprinsul întâmpinarii si nicidecum a învestit instanta cu solutionarea unei astfel de cereri.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.