Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de —- sub nr. —-, contestatoarea —- în contradictoriu cu intimata creditoare şi intimaţii debitori —- a formulat contestaţie la impotriva refuzului executorului bancar —- , bancar in cadrul Corpului Executorilor Bancari , executor care isi desfaşoara activitatea in cadrul —- , de a incheia actul de asjudecare in carul licitaţiei care a avut loc la data de —-.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a efectuat procedura prealabila inscrierii la licitaţia publica , depunand cauţiunea in cuantumul anunţat şi depunand oferta sa de cumparare. In cadrul licitaţiei a oferit cel mai mare preţ dintre praticipanţi. Cu toate acestea , bancar a refuzat sa se conformeze disp. Art.510 Cpc şi pe cale de consecinţa sa o declarae adjudecatara a imobilului . Motivaţia executorului a fost aceea ca preţul este neserios.
În drept, au fost invocate disp. art. 399 şi urm. C. proc. civ.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar proces verbal de licitaţie publică din data de —, cerere înregistrată la data de — , dovadă plată cauţiune, publicaţie de vânzare imobiliara din —-.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 194 lei şi s-a ataşat timbru judiciar în cuantum de 0, 3 lei.
Prin întâmpinarea depusă la data de —-, intimata creditoare —-, a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că regulile şi condiţiile vanzarii directe relative la obiectul vanzarii se aplica si in materia vanzarii directe , prin acestea numarandu-se şi faptul ca preţul de vanzare al bunului trebuie sa fie serios , in sensul existenţei unei echivalenţe intre preţ şi valoarea reala a bunului.
În drept, au fost invocate disp. art. 1303 C. civ.,.
La solicitarea instanţei, —–a înaintat dosarul de executare nr. — .
La termenul din —- intimata creditoare — a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare întrucât împotriva refuzului nejustificat al executorului de a îndeplini un act de executare legiuitorul a prevăzut o cale speciala derogatorie de la dreptul comun, respectiv plângerea împotriva neîndeplinirii de executor a unui act de executare sau de a efectua o executare silita .
În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii invocate, instanţa retine următoarele:
Potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000 (1) refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2)În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.”
Din coroborarea alin. 1 şi 2 ale art. 53 rezultă că, în ceea ce priveşte obiectul plângerii, legiuitorul din 2000 a a înţeles să facă distincţie între atribuţia executorului de a efectua o executare silită şi îndeplinirea celorlalte acte prevăzute de art. 7 din legea nr. 188/2000. A supus acestui mijloc procedural numai celelate acte de competenţa executorului judecătoresc reglementate de art. 7 mai puţin refuzul de a efectua un act de executare silită.
Pentru refuzul de a efectua acte de executare silită prevede un alt mijloc procedural, şi anume contestaţia la executare, iar nu plângerea reglementată de art. 53 din legea nr. 188/2000. Acest din urmă act normativ prevede pentru executorul care refuză să efectueze un act de executare silită numai obligaţia de a-şi motiva refuzul în 5 zile.
Reiese intenţia legiuitorului de a scoate din sfera de aplicare a alin. 2 al art. 53 din legea nr. 188/2000 refuzul executorului judecătoresc de a efectua acte de executare silită şi din interpretarea istorică a legii nr. 188/2000 şi a O.U.G. nr. 138/2000.
Astfel, la data adoptării legii nr. 188/2000 era publicată O.U.G. nr. 138/2000 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, care lărgise obiectul contestaţiei la executare în sensul că pe această cale se poate ataca şi refuzul executorului de a efectua un act de executare silită.
Legea nr. 188/2000 urma să se aplice din februarie 2001, deci după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000 care iniţial fusese stabilită pentru data de 2.01.2001.
Pe de altă parte, soluţia inadmisibilităţii plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua un act de executare silită este justificată şi de alte considerente: pe de o parte, instanţa care poate să cenzureze acest refuz este instanţa de executare la care se formează dosarul de executare silită, nefiind obligatoriu ca instanţa de executare să fie şi instanţa în raza căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc, iar pe de altă parte, împiedicarea eludării taxelor judiciare de timbru la care este supusă contestaţia la executare.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiata excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocata de intimata.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Prin publicaţia de vânzare imobiliară emisă la data de —- s-au fixat data, locul şi ora la care va avea loc vânzarea imobilului supus executării silite situat in Bucureşti , —– sector 3 aflat in proprietatea debitorilor intimaţi – —, preţul de pornire al licitaţiei pentru bunul imobil supus executării silite fiind stabilit la suma de 374 647,50 lei şi reprezenta 75% din preţul de valoarea stabilit de Raportul de evaluare intocmit la data de —.
Din procesul verbal de licitaţie publică încheiat la data de —- rezultă că s-a oferit iniţial la licitaţie suma de 37 464 ,75 lei de numitul — , iar cel mai mare preţ pentru imobilul supus vânzării a fost oferit de contestatoare la suma de 38 500 lei . S-a consemnat în cuprinsul verbal că preţul cel mai mare oferit pentru imobilul din —-, sector 3, în baza art. 1303 Cod civil şi a situaţiei pieţei imobiliare nu este un preţ serios fapt pentru care nu poate fi declarat adjudecat imobilul la licitaţia din —-.
Potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
Potrivit art. 509 alin. 5 C. proc. civ. în cazul termenului stabilit ulterior pentru vânzare , licitaţia va începe de la preţul de 75 % din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei , la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit.
Într-adevăr, cel mai mare preţ la termenul stabilit pentru licitaţie a fost oferit de către contestatoare , însă dispoziţiile legale mai sus arătate trebuie interpretate în concordanţă dipiziţiile legale care reglementeaza vanzarea –cumparea .
Preţul este obiectul prestaţiei cumpărătorului şi corespunde valorii lucrului vândut, în cazul vânzării la licitaţie publică valoarea acestuia putând fi inferioară valorii reale a bunului. Printre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească preţul este şi aceea de a fi serios (art. 1303 C. civ. ) , adică să nu fie derizoriu , atât de disproporţionat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preţ. Dispozitiile art. 1303 Cod Civil sunt aplicabile şi in materia vanzarii la licitaţie publică intrucat seriozitatea preţului tine de esenţa contractului de vanzare cumparare.
În raport de preţul imobilului în sumă de 499 530 lei (119 000Euro ) stabilit prin raportul de evaluare din data de 12.06.2009 şi valoarea de circulaţie reală a imobilului, se constată că suma de 38 500 reprezentând cel mai mare preţ oferit la licitaţia din data de 23.04.2010 ce ar putea îndestula creanţa creditorului este derizorie, reprezentand aproximativ 7,7 % din valoarea de circulaţie a imobilului.
Având în vedere aceste considerente, instanţa constată că măsura executorului bancar de a nu-o declara adjudecatara pe contestatoare este întemeiată .
În consecinţă, faţă de aspectele reţinute, instanţa urmează a respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată .
