Dispoziţiile art. 399 alin. 3 din consacră o situaţie de excepţie în raport cu care, în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
împotriva contractului de împrumut, ce reprezintă titlul executoriu în cauză, recurenţii contestatori puteau să se îndrepte pe calea unei acţiuni de drept comun, în scopul anulării titlului, cu atât mai mult cu cât se invocă fraudarea legii.
(Decizia nr. 1650 din 19 iunie 2003 – Secţia a lll-a civilă)
La data de 11.04.2000, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sub nr. 4487/2000, opoziţia la vânzare formulată de petenţii B.G. şi B.V., în contradictoriu cu intimata-creditoare V.V.M.
Prin Sentinţa civilă nr. 5306 din 19.05.2000, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a anulat opoziţia la vânzare, ca insuficient timbrată.
Apelul declarat de petenţii B.G. şi B.V. împotriva sentinţei civile a fost anulat ca netimbrat, prin Decizia civilă nr. 8747 din 7.11.2000 a Tribunalului Bucureşti -Secţia a V-a civilă şi de administrativ, pronuntată în Dosarul nr. 4877/2000.
Prin Decizia civilă nr. 869 din 28.03.2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a lll-a civilă, în Dosarul nr. 907/2001, a fost admis recursul declarat de petenţi împotriva deciziei civile pronunţate în apel, dispunându-se casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Rejudecând apelul, prin Decizia civilă nr. 2304 din 1.10.2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ l-a respins ca nefondat, iar prin Decizia civilă nr. 1082 din 10.04.2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a lll-a civilă a admis recursul petenţilor contestatori, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare tribunalului.
Prin Decizia civilă nr. 1359 din 4.09.2002, pronunţată în temeiul prevederilor art. 297 din Codul de procedură civilă, s-a dispus anularea sentinţei apelate şi reţinerea cauzei în vederea soluţionării fondului litigiului, iar prin Decizia civilă nr. 723 din 28.03.2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a respins ca nefondată contestaţia la executare, formulată de contestatorii B.G. şi B.V.
Tribunalul a reţinut că cererea formulată de petenţii B.G. şi B.V. reprezintă o contestaţie la executare, deşi a fost intitulată “opoziţie”, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 522 – 525 din Codul de procedură civilă, contestatorii solicitând de fapt anularea actelor de în Dosarul nr. 12850/1999 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 8775 din 15.11.1996 la BNP L.S., cu motivarea că la baza întocmirii sale s-a aflat o chitanţă falsă.
în raport de prevederile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, această apărare de fond nu poate fi primită, iar din relaţiile comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti reiese că prin rezoluţia din 10.07.2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitele C.E. şi V.V.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals (Dosarul penai nr. 7191/P/1999).
împotriva deciziei civile au declarat recurs petenţii B.G. şi B.V., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, în baza prevederilor art. 304 pct. 1, 5, 8, 9 şi 10 din Codul de procedură civilă.
Recurenţii au susţinut că la pronunţarea hotărârii atacate nu s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă, în sensul că unul din judecătorii care au participat la soluţionarea pricinii în grade de jurisdicţie anterioare nu a formulat cerere de abţinere, sens în care sunt incidente prevederile art. 304 pct. 1 şi 5 din Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, evocând fondul, instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că datoria ce a stat la baza obţinerii titlului executoriu a fost achitată în parte, că ordonanţa de adjudecare din 6.07.2000 nu a fost comunicată pentru exercitarea căilor de atac, că preţul de vânzare la licitaţie a apartamentului a fost stabilit incorect, fiind încălcate prevederile legale care guvernează materia executării silite, inclusiv sub aspectul săvârşirii unor fapte penale cercetate de parchet.
Recursul este nefondat.
Astfel, prin cererea introductivă, aşa cum s-a arătat şi în cuprinsul motivelor invocate, s-a solicitat, în cadrul contestaţiei la executare, anularea formelor de executare întocmite în Dosarul nr. 12850/1998 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, întrucât titlul executoriu, respectiv contractul de împrumut autentificat sub nr. 8775/1996 la BNP L.S., a avut la bază o chitanţă falsă.
în legătură cu pretinsa incompatibilitate a unuia dintre judecătorii care au participat la soluţionarea pricinii în apel în cadrul unui ciclu procesual anterior, în Dosarul nr. 3294/2001, Curtea a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele art. 24 din Codul de procedură civilă, astfel că nu pot deveni incidente prevederile ce reglementează cazurile de casare cuprinse în art. 304 pct. 1 şi 5 din Codul de procedură civilă.
în dosarul menţionat, apelul declarat de contestatori a fost respins pe considerente de formă, dar nu de fond, soluţionându-se în realitate excepţia de netimbrare, or, o atare ipoteză nu atrage incompatibilitatea vreunuia dintre judecători, de vreme ce aceştia, în această situaţie, nu şi-au spus părerea cu privire la fondul pricinii (art. 24 pct. 7 din Codul de procedură civilă).
Pe de altă parte, s-a reţinut că, în esenţă, contestaţia la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la desăvârşirea executării silite.
Această cale de atac nu reprezintă un mijloc procedural destinat anulării sau modificării titlului executoriu.
Este adevărat că în noua reglementare art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă consacră o situaţie de excepţie (textul fiind în vigoare la momentul evocării fondului), în raport de care, în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, cum este cazul în speţă, se pot invoca în cadrul contestaţiei la executare “apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Reţinând formularea expresă a textului, Curtea a apreciat că în mod corect a observat tribunalul că împotriva contractului de împrumut recurenţii contestatori puteau să se îndrepte pe calea unei acţiuni de drept comun în scopul anulării sale, cu atât mai mult cu cât au invocat fraudarea legii, respectiv săvârşirea de fapte penale cu ocazia întocmirii actului.
Posibilitatea invocării apărărilor de fond este pusă de legiuitor la îndemâna părţii interesate tocmai pentru valorificarea acestor situaţii strict determinate, şi anume când legea nu le pune la dispoziţie vreun alt mijloc procedural, desemnat textual cu termenul de “cale de atac”, în scopul discutării fondului actului ce constată obligaţia.
Aşa fiind, nu se verifică nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, actul dedus judecăţii fiind corect interpretat, iar legea aplicată în spiritul şi litera ei.
De vreme ce instanţa de apel a apreciat, evocând fondul, şi asupra modului în care s-au finalizat cercetările penale (prin neînceperea urmăririi penale), nu poate fi primită critica relativă la ignorarea unei atare dovezi cu ocazia soluţionării pricinii.
