Întrucât prin raportare la clauzele înserate în contractele încheiate de părţi acestea reprezintă o varietate a contractului de locaţiune şi având în vedere că respectivele contracte au fost încheiate pe durată nedeterminată ele vor putea înceta prin denunţarea unilaterală a uneia din părţi, conform prevederilor art. 1436 alin. 2 Cod civil.
Prin sentinţa civilă nr. 1897/20 aprilie 2006, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia „C. de E. S.”, invocată de pârâta R.N.P. – Direcţia Silvică Târgu Mureş, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta Asociaţia „C. de E. S.” în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Târgu Mureş, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Târgu Mureş, ca nefondată, a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor „R.” – Direcţia Silvică Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia „C.de E. S.” şi B. V. şi, drept consecinţă, a obligat pârâţii să elibereze spaţiile ocupate în incinta Depozitului de Armăsari Târgu Mureş, aparţinând reclamantei, de calul aflat în administrarea, respectiv proprietatea pârâţilor.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă cererea reclamanţilor-pârâţi Asociaţia Clubul de Echitaţie S. şi B. V. de obligare a pârâtei-reclamante R.N.P. Direcţia Silvică Târgu Mureş la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii B. V. şi Asociaţia „C. de E. S.”, iar prin decizia civilă nr. 84/7 martie 2007, Tribunalul Mureş a admis apelul celui dintâi şi a schimbat în parte soluţia primei instanţe, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Târgu Mureş şi al obligării pârâtei la executarea întocmai a obligaţiilor asumate prin contractele de pensiune nr. 8691/2004 şi nr. 2173/2003 încheiate cu reclamantul.
Prin aceeaşi decizie a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională R.N.P.- Direcţia Silvică Târgu Mureş, în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi reconvenţionali Asociaţia „C. de E. S.” şi au fost eliminate dispoziţiile de respingere a acţiunii formulate de reclamantul B. V., de admitere a acţiunii reconvenţionale şi de obligare a pârâţilor reconvenţionali la eliberarea spaţiilor ocupate în incinta Depozitului de Armăsari din Târgu Mureş, menţinându-se restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Apelul declarat împotriva aceleiaşi hotărâri de reclamanta Asociaţia „C. de E. S.” a fost respins ca nefondat.
Soluţia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către pârâta-reclamantă reconvenţională R.N.P. „R.” – Direcţia Silvică Târgu Mureş, solicitându-se modificarea ei parţială, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul B. V. împotriva hotărârii primei instanţe.
Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este întemeiat, astfel că va admis, în baza următoarelor considerente:
Prin cererea adresată Judecătoriei Târgu Mureş la data de 16 mai 2005, în dosarul nr. 4386/2005, reclamanţii Asociaţia „C. de E. S.” şi B. V. au solicitat obligarea pârâtei R.N.P. „R.” – Direcţia Silvică Târgu Mureş la executarea întocmai a obligaţiilor asumate prin contractele de pensiune nr. 2173/02.04.2003 şi nr. 8691/15.10.2004, din cuprinsul acestora reieşind că primul a fost încheiat de pârâtă cu S.C. „S. P.” S.R.L., iar cel de-al doilea, cu B. V.
La data de 17 mai 2005, a promovat acţiune în justiţie şi pârâta, în contradictoriu cu Asociaţia „C. de E. S.” şi B. V., solicitând obligarea acestora la eliberarea spaţiilor deţinute în baza celor două contracte.
Această cerere a fost înregistrată în dos. nr. 4466/2005, iar prin încheierea din 31 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4386/2005, s-a dispus întrunirea celor două pricini, în baza prevederilor art. 164 Cod procedură civilă, astfel că dosarul nr. 4466/2005 a fost conexat la dosarul nr. 4386/2005. Prin urmare, pârâta R.N.P. „R.” – Direcţia Silvică Târgu Mureş a dobândit în cauză calitatea de reclamantă-reconvenţională.
Din examinarea conţinutului celor două contracte de pensiune în litigiu rezultă că părţile nu au stabilit durata acestora în timp, iar cu privire la încetarea sau modificarea lor, s-a prevăzut că aceasta se va face cu acordul părţilor, conform prevederilor legale. Prin ambele contracte, pârâta s-a obligat, în schimbul unui tarif de 1,60 euro/cal/zi, să asigure cazarea cailor în boxe individuale aflate în incinta Depozitului de Armăsari, să pună la dispoziţie spaţiul necesar pentru depozitarea furajelor, să asigure personal calificat pentru supravegherea animalelor în schimbul de noapte şi să pună la dispoziţie terenul pentru antrenamentul acestora.
Cu referire la natura juridică a contractelor, Curtea a reţinut că, prin raportare la clauzele inserate în cuprinsul acestora, ele reprezintă o varietate a contractului de locaţiune, nefiind vorba de contracte nenumite, după cum s-a apreciat de către instanţa de apel, deoarece scopul principal urmărit de cei doi beneficiari era acela de a li se pune la dispoziţie, în primul rând, spaţiul necesar cazării animalelor, restul obligaţiilor stabilite în sarcina pârâtei-prestatoare având un caracter subsidiar, întrucât în absenţa primei obligaţii, este evident că ultimele nu s-ar mai fi putut prevedea.
În aceste condiţii, celor două contracte le sunt aplicabile dispoziţiile legale din materia locaţiunii şi, întrucât au fost încheiate pe durată nedeterminată, ele vor putea înceta prin denunţarea unilaterală a uneia dintre părţi, conform prevederilor art. 1436 alin. 2 Cod civil.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă încetarea valabilităţii contractelor aflate în litigiu, prin denunţarea unilaterală a acestora de către pârâta-reclamantă reconvenţională, manifestare de voinţă exprimată în mod neechivoc în cuprinsul adresei nr. 2321/07.04.2005 şi reiterată prin adresele nr. 2695/19.04.2005 şi nr. 3257/10.05.2005..
De altfel, contractul de pensiune nr. 2173/02.04.2003 a fost denunţat unilateral chiar de către beneficiarul acestuia – S.C. „S. P.” S.R.L., care, prin adresa nr. 178/14.04.2004, i-a transmis pârâtei că, începând cu data de 25.02.2004, caii au fost trecuţi în administrarea Clubului de Echitaţie S., solicitând, totodată, ca facturile pentru cazare să fie emise în continuare către acesta, contractul încheiat cu S.C. „S.P.” S.R.L. pierzându-şi valabilitatea de la aceeaşi dată .
În plus, nu poate fi ignorat nici faptul că, la momentul soluţionării cauzei în primă instanţă, spaţiile aflate în litigiu au fost eliberate aproape în întregime, în incinta depozitului proprietatea pârâtei rămânând doar un singur cal, aparţinând reclamantului B. V., însă şi acesta a fost preluat de către proprietar după pronunţarea sentinţei, respectiv la data de 26.06.2006.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor legale din materia locaţiunii, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta – reclamantă reconvenţională şi, modificând în parte decizia atacată, s-a respins ca nefondat şi apelul declarat de pârâtul B. V. împotriva hotărârii primei instanţe, reţinându-se că, sub toate aspectele litigioase, sentinţa Judecătoriei Târgu Mureş este legală.
