In motivarea cererii de chemare în judecata reclamanta a aratat ca între parti a fost încheiat un contract de antrepriza, prin care pârâta, în calitate de antreprenor, s-a obligat sa execute lucrarile de reparatii linii cale ferata, în valoare de 8.395.541.480 lei vechi fara TVA, în termen de 4 luni de la predarea amplasamentului de catre reclamanta beneficiara, astfel încât lucrarile trebuiau finalizate pâna la 01.11.2003.
A precizat reclamanta ca a si achitat pârâtei suma de 1.845.750.678 lei, pe baza unei situatii de lucrari acceptate si chiar daca termenul de finalizare a fost depasit, în mod tacit partile au convenit la prelungirea acestuia pentru ca, în cursul lunii aprilie 2004, pe baza unui centralizator prezentat de catre pârâta si în urma masuratorilor si verificarilor proprii, reclamanta sa constate ca lucrarile nu erau executate în mod corespunzator.
Totusi, a aratat reclamanta, la sfârsitul lunii noiembrie 2004 pârâta a expediat prin posta o factura, în valoare totala de 4.335.160,004 lei, cu specificatia „conform centralizator”, cu privire la care aceasta a refuzat plata, întrucât nu era însotita de situatii de lucrari acceptate si suma solicitata nu era justificata si a fost nevoita sa finalizeze lucrarea cu o alta societate .
Din analiza probatoriului instanta a constatat ca la data de 21.05.2003 partile au încheiat un contract de antrepriza având ca obiect executarea de catre pârâta, în calitate de antreprenor a lucrarii” Reparatii linii CF ”, conform ofertei acceptate de aceasta, stabilind prin acordul lor si clauzele contractuale, acestea prevazând, la art.22, ce constituie, temeiul pretentiilor reclamantei ca, „pentru neexecutarea obligatiilor asumate prin contract sau executarea cu întârziere, partea în culpa datoreaza penalitati de întârziere de 0,10 % calculate la valoarea sumei datorate”, ceea ce impunea în speta reclamantei, care avea sarcina probei, conform disp. art.1169 C.civ., sa faca dovada existentei unei neexecutari sau a întârzierii în executare, dar si cumulativ cu oricare din acestea, a culpei pârâtei, care sa justifice pretentiile sale.
Raportat la înscrisurile depuse la dosar instanta a considerat ca dovedirea acestor împrejurari presupunea în mod obligatoriu încheierea unui proces verbal de receptie, asumat de parti, din care sa reiasa în mod clar ce nu a fost executat precum si nemultumirile reclamantei cu privire la modul de al lucrarilor receptionate pâna la acel moment, atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ, acest înscris având rolul de a delimita în mod clar raporturile juridice generate de contractul de antrepriza, din punct de vedere al drepturilor si obligatiilor partilor si mai ales din cel al responsabilitatilor viitoare ce ar fi putut atrage si raspunderea contractuala, de cele ce urmau sa se nasca prin încheierea unui alt contract de prestari servicii, cu o alta societate care sa finalizeze lucrarile .
De asemenea în conditiile în care reclamanta a solicitat prin cererea sa o suma globala de 50.000 lei cu titlu de daune, în baza disp. art.22 din contract fara a indica valoarea pentru care se aplica procentul de penalitate de 0,10 % instanta a apreciat ca acest aspect s-ar fi putut lamuri numai prin încheierea acestui proces verbal de receptie, pe care dealtfel pârâta l-a solicitat prin adresa nr.960/06.09.2004 însa demersul nu s-a finalizat, motivat de adresele de corespondenta nr.492/24.08.2004, nr.520/07.09.2004, nr.561//24.09.2004 prin care reclamanta a solicitat depunerea unor înscrisuri considerate necesare, cu caracter prealabil acestei operatiuni.
În opinia instantei din punctul de vedere al reclamantei se impunea ca aceasta sa încheie cât mai repede procesul verbal de receptie, chiar si în lipsa acelor înscrisuri, mai ales ca prefigura, în mod evident, încheierea unui nou contract pentru finalizarea lucrarilor, dupa cum reiese din adresa nr.757/09.12.2004, trimisa reclamantei dupa ce deja îl încheiase cu noua societate.
Raportat la aceste considerente si având în vedere totodata, ca reclamanta a precizat în mod explicit în cererea sa faptul ca partile au convenit, de comun acord, prelungirea termenului de executie a lucrarii, fara a preciza însa un termen ferm de finalizare a acestora, consemnat printr-un act aditional la contract, instanta nu poate aprecia momentul final ce ar fi determinat o întârziere în executare manifestata de pârâta si cu atât mai putin culpa acesteia, mai ales ca în prezent lucrarile au fost finalizate de cealalta societate si chiar achitate.
Întrucât din considerentele aratate instanta a apreciat ca nu a fost dovedita în speta neexecutarea ori întârzierea în executare precum si culpa pârâtei, dar nici cuantumul cert al penalitatilor, va respinge cererea reclamantei pretentiile acesteia fiind nejustificate.
