CONTRACT DE VÂNZARE ÎNCHEIAT CU ELUDAREA PREVEDERILOR LEGII NR. 112/1995. ÎNSTRAINAREA ULTERIOARA A IMOBILULUI CU NESOCOTIREA INTERDICTIEI IMPUSE DE ART. 48 ALIN. 1 INDICE 1 DIN LEGEA NR. 10/2001 MODIFICATA SI COMPLETATA PRIN LEGEA NR. 247/2005. Contract


CONTRACT DE VÂNZARE ÎNCHEIAT CU ELUDAREA PREVEDERILOR LEGII NR. 112/1995.

ÎNSTRAINAREA ULTERIOARA A IMOBILULUI CU NESOCOTIREA INTERDICTIEI IMPUSE DE ART. 48 ALIN. 1 INDICE 1 DIN LEGEA NR. 10/2001 MODIFICATA SI COMPLETATA PRIN LEGEA NR. 247/2005.

Actul de vânzare cumparare atacat s-a întemeiat pe o declaratie ce nu corespunde realitatii, el având o cauza ilicita, iar potrivit dispozitiilor art. 966 din Codul civil obligatia ilicita nu poate crea nici un efect.

Lovit de nulitate absoluta este si actul translativ de proprietate încheiat ulterior de cumparator cu o terta persoana, fiind încalcata interdictia instituita de art. 48 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 10/2001, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, astfel s-a procedat la înstrainarea unui imobil fara a se fi finalizat demersul initiat de fostul proprietar în scopul restituirii în natura a acestuia, iar prin textul de lege citat mai sus se interzice înstrainarea în orice mod a imobilelor vândute în baza Legii nr. 112/1995 pâna la solutionarea actiunilor formulate de fostii si mostenitorii lor.

DECIZIA CIVILA NR. 178/28.01.2010-R

(dosar nr. 883/35/2009)

Prin sentinta civila nr. 23/2007, pronuntata de Judecatoria Beius, s-a admis actiunea formulata de reclamantul F A, împotriva pârâtilor SC E SA B, Primaria municipiului B, Comisia de aplicare a L 10/2001, reprezentata prin Primarul Mun. B, D B si D A V si în consecinta, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumparare nr. 1/14.01.1998 încheiat între SC E SA B si D A V, a încheierii de întabulare nr. 457/25.01.2006 si a inscriptiei de sub B14 din CF 1126 B, cu restabilirea situatiei anterioare de CF privind apartamentul nr. 1 din imobilul nr. top 2112, anularea contractului de întretinere autentificat cu nr. 400/2006 din 8.02.2006 de BNP M A din S, a încheierii de intabulare nr. 797/09.02.2006, a inscriptiilor de sub B16 si C16 din CF 1126 B cu privire la apartamentul nr. 1, cu restabilirea situatiei anterioare de CF, intabularea în CF 1126 B al dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor restituite în baza Dispozitiei nr. 49/23.03.2006 a Primariei municipiului B, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâtul D B, exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei municipiului B si a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, exceptia insuficientei timbrari a actiunii si a prescriptiei dreptului la actiune invocate de pârâtele Primaria municipiului B si Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, iar pârâtii au fot obligati sa plateasca reclamantului suma de 584,30 RON cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a constatat urmatoarea stare de fapt:

Imobilul nr. top 2112 reprezentând în natura teren si casa cu 2 apartamente a constituit proprietatea lui F I si R B, dreptul lor fiind înscris sub B1-2, în CF 1126 Beius.

Cota de proprietate a lui F I, a trecut în proprietatea lui F E, cu titlu de mostenire, iar cealalta parte din imobil apartinând titularei F B, nascuta R a fost dobândita, în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat cu nr. 327/1965 de Notariatul de Stat B, de D Z C si pârâta D A V, dreptul lor fiind întabulat sub B7-8 în CF.

La data de 13 nov. 1968 Statul Român si-a intabulat dreptul de proprietate în CF sub B9 asupra portiunii de proprietate a lui F E cu titlu de “bun abandonat si fara stapân”.

Ulterior, la 9 ianuarie 1997, în baza sentintei civile nr. 210/1973 a Judecatoriei B s-a notat în CF existenta a 2 apartamente nr.1 si nr. 2, care compun imobilul respectiv, apartamentul nr. 1 constituind proprietatea Statului Român, iar apartamentul nr.2 proprietatea numitei D Z C si pârâtei D A V.

Apartamentul nr. 1 din acest imobil a facut obiectul contractului de vânzare-cumparare nr. 1/1998, în baza caruia pârâtul SC E SA B l-a vândut pârâtei D A V, aceasta însa nu si-a intabulat dreptul de proprietate în CF decât la data de 25.01.2006.

Prin contractul de întretinere autentificat sub nr. 400/2006 de BNP M A S pârâta D A V a înstrainat acest apartament pârâtului D B, dreptul acestuia s-a intabulat prin încheierea de intabularea nr. 797/09.02.2006, sub B16 în CF 1126 Beius.

La data de 25.10.2001, dupa intrarea în vigoare a L 10/2001, reclamantul a notificat Primaria Beius, solicitând despagubiri pentru cota de 1/2 parte din imobilul nr. top 2112 din Cf 1126 B, aflat în proprietate Statului Român, fara sa primeasca un raspuns la notificarea sa.

La data de 20.09.2005, dupa adoptarea Legii nr. 247/2005, reclamantul a notificat din nou Primaria municipiului B solicitând restituirea în natura a aceleiasi cote din imobil aflata si la aceasta data în proprietatea Statului Român, întrucât desi cumparata în anul 1998 de pârâta D A V, acesta nu si-a înscris dreptul de proprietate în CF decât la data de 25.01.2006.

Prin dispozitia nr. 49/23.03.2006 (fila 8) Primaria municipiului B a propus restituirea în natura a imobilului solicitat de reclamant în calitate de mostenitor al fostului proprietar CF cu motivarea expresa ca spatiul este liber si poate fi restituit în natura.

În baza acestei dispozitii reclamantul a solicitat înscrierea dreptului sau de proprietate în CF, dar acest drept a fost înscris numai cu privire la terenul aferent cotei de 1/2 parte din imobil nu si cu privire la constructii asupra carora între timp pârâta D A V si-a înscris dreptul de proprietate în CF.

Dobândirea de catre pârâta a dreptului de proprietate asupra acestui apartament contravine spiritului si literei Legii nr. 112/1995 care în art. 9 reglementeaza în favoarea chiriasilor titulari de contract de închiriere posibilitatea cumpararii apartamentelor ce nu s-au restituit în natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora.

La data adoptarii Legii nr. 112/1995, pârâta nu era titulara unui contract de închiriere, ea nu a putut face dovada existentei vreunui astfel de contract decât cel încheiat la 13.XI.1996, care poarta mentiunea ca ar fi reînnoirea unui contract anterior, însa nici pârâta si nici pârâtul SC E SA B nu au putut proba existenta unui contract anterior.

Instanta de fond a retinut ca pârâta împreuna cu sora sa D Z C, erau deja proprietare a apartamentului nr. 2 din acelasi imobil, iar legea nr. 112/1995 a reglementat posibilitatea cumpararii apartamentelor doar de catre chiriasii acestora care nu avea în proprietate alta locuinta.

Prin urmare, a apreciat ca contractul de vânzare-cumparare nr. 1/1998, încheiat în baza unei declaratii ce nu corespunde adevarului, cu nesocotirea dispozitiilor legii, este lovit de nulitate si nu poate sa produca efecte, tot astfel cum nu pot produce efecte nici înscrierile de carte funciara operate în baza acestuia.

Instanta de fond a mai retinut ca pârâta a nesocotit dispozitiile Legii nr. 112/1995, nu numai prin faptul ca a cumparat apartamentul în conditiile aratate, dar si prin faptul ca a înstrainat acest apartament prin contractul de întretinere autentificat sub nr. 400/2006, din 08.02.2006, încalcând interdictia expresa din art. 9, al.8 din Legea nr. 112/1995, conform caruia apartamentele dobândite în conditiile legii nu pot fi înstrainate 10 ani de la data cumpararii, astfel ca si acest contract este sanctionat cu nulitatea.

S-a considerat ca cele 2 contracte încheiate de pârâta cu privire la acest apartament sunt lipsite de efecte si pentru faptul ca reclamantul a initiat prin notificari si a obtinut prin dispozitia nr. 49/23.03.2006 restituirea apartamentului, având în vedere situatia de CF din anul 2001 (fila70-71), când apartamentul se afla în proprietatea Statului Român, situatie de CF pe care a avut-o în vedere si Primaria municipiului B si în baza careia a facut mentiunea din dispozitia respectiva ca “spatiul este liber si poate fi restituit în natura”.

Reclamantului, a apreciat instanta de fond, nu-i pot fi opuse cele 2 contracte, întrucât pârâta nu si-a înscris dreptul de proprietate în CF atunci când acesta a început demersurile în vederea restituirii apartamentului, fiind terta persoana fata de contracte, iar potrivit art. 27 din L 7/1996, înscrierile în CF devin opozabile fata de terti de la data înregistrarii cererii, data când se naste dreptul sau la actiune în instanta în vederea anularii acelor acte ce sunt sanctionate cu nulitatea relativa, potrivit art. 1, 3 si 7 din Decret nr. 167/1958.

Cu referire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului invocata de pârâtul D B, cât si de pârâtii Primaria B si Comisia pt. aplicarea L10/2001, instanta a retinut ca reclamantul a formulat în termen legal actiunea, termenul de prescriptie de 3 ani curgând de la data înregistrarii cererii sale la CF.

Privitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei municipiului B si a Comisiei de Aplicare a L nr. 10/2001, invocata de acestea în întâmpinare, instanta a constatat ca nu a fost dovedita, Primaria B având calitate procesuala prin chiar înscrisurile de la dosar, ce au fost opuse reclamantului de pârâtii D B si D A V, respectiv adresa nr. 2715/14.XI.1996, (fila 74) prin care comunica pârâtei ca imobilul în cauza nu a fost revendicat de fostul proprietar sau urmasii acestuia, apoi dispozitia nr.49/23.03.2006 de restituire a imobilului catre reclamant, cât si înscrisurile în baza carora a purtat corespondenta cu reclamantul anterior emiterii dispozitiei (fila 21).

S-a retinut ca actiunea reclamantului este timbrata corespunzator, exceptia insuficientei timbrari invocata de Primaria B si Comisia pt. aplicarea L10/2001, nefiind întemeiata.

Împotriva acestei hotarâri au declarat apel Primaria Mun. B, reprezentata prin Primar si Comisia de aplicare a Legii 10/2001, solicitând admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii fata de Primaria municipiului B si Comisia Locala de Aplicare a Legii 10/2001 B, cu cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel si apelantii D B si D A V, solicitând admiterea apelului,modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecata.

Prin decizia civila nr. 81/A din data de 13.03.2009, pronuntata în dosar nr. 1686./187/2006, Tribunalul Bihor a admis ca fondate apelurile civile formulate de apelantii Primaria B, Comisia Locala de Aplicare a L.10/2001 B, D B si D A V, ambii dom. B, str. A. S, nr.3, jud. B, în contradictoriu cu intimatii F A, cu domiciliul ales în B, str. A, nr.2, jud. B si SC E SA B, cu sediul în B, str. H, nr.9, jud. B, împotriva sentintei civile nr.23 din 10 ian.2007, pronuntata de Judecatoria B, pe care o schimba în parte, dupa cum urmeaza:

A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtele Primaria B si Comisia Locala de Aplicare a Legii nr.10/2001 si în consecinta respinge actiunea formulata de reclamantul F A, în contradictoriu cu pârâtele Primaria B si Comisia Locala de Aplicare a Legii nr.10/2001, ca fiind îndreptata împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

A respins actiunea formulata de reclamantul F A, în contradictoriu cu pârâtii D B, D A V si SC E SA B.

A respins actiunea formulata de reclamantul F A, în contradictoriu cu pârâtii D B, D A V si SC E SA B.

A mentinut solutia de respingere a exceptiei de prescriere a dreptului la actiune si a insuficientei timbrari actiunii.

A mentinut solutia de respingere a exceptiei de prescriere a dreptului la actiune si a insuficientei timbrari actiunii.

A obligat intimatul F A sa achite recurentei Primaria Mun. B suma de 48 lei cu titlu cheltuieli de judecata în apel.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele considerente:

Solutia de respingere a exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtelor Primaria Mun. B si Comisia de aplicare a Legii 10/2001 este gresita.

Calitate procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre parat si cel obligat in acelasi raport juridic. Cum litigiul are ca obiect anularea contractului de vânzare cumparare nr. 1/14.01.1998 încheiat intre SC E SA B în calitate de vânzator si D A V in calitate de cumparator, rezulta ca doar aceste parti, semnatare ale contractului pot avea calitatea de pârâti. Împrejurarea ca Primaria Municipiului B a emis o anumita adeverinta, prin care indica starea de fapt a apartamentului si a purtat corespondenta cu partile, nu-i confera calitatea de parte in proces de vreme ce, astfel cum am amintit deja, nu este obligata în raportul juridic obligational dedus judecatii. Aceeasi este si situatia Comisiei de aplicare a Legii 10/2001, care la fel ca Primaria Municipiului O nu are calitate procesuala pasiva în cauza pentru aceleasi considerente.

Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 ar fi avut calitate procesuala in situatia in care reclamantul ar fi contestat in baza legii 10/2001 decizia de solutionare a notificarii sale.

Cât priveste fondul actiunii, Tribunalul a constatat ca si solutia de admitere a actiunii reclamantului este gresita, fiind bazata pe o interpretare eronata a probelor.

S-a solicitat anularea contractului de vânzare cumparare nr. 1/14.01.1998 pe motiv ca a fost încheiat cu fraudarea legii. Întrucât contractul a fost încheiat în baza L. 112/1995, pentru aprecierea validitatii acestuia, se impunea a se verifica strict si punctual îndeplinirea tuturor conditiilor cerute de legea sub imperiul careia a fost încheiat.

Potrivit art. 9 din L. 112/1995 (1)Chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau în rate a pretului. (2)De prevederile alineatului precedent beneficiaza si chiriasii care ocupa spatii locative realizate prin extinderea spatiului initial construit…(7) Fac exceptie de la prevederile alin. 1 chiriasii titulari sau membrii familiei lor – sot, sotie, copii minori – care au dobândit sau au înstrainat o locuinta proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu…(9)Apartamentele dobândite în conditiile alin. 1 nu pot fi înstrainate 10 ani de la data cumpararii.

La dosar s-a depus de catre parati contractul de inchiriere nr. 787/13.11.1996, încheiat intre SC E SA B în calitate de titular al dreptului de administrare privind fondul locativ de locuinte proprietate de stat si D A, care prin mentiune expresa confirma ca reînnoieste contractul nr. 122/02.03.1989. Prin urmare nu se poate sustine ca în absenta contractului de închiriere initial încheiat, cu nr. 122/02.03.1989, contractul care practic îl prelungeste, nu face dovada existentei locatiunii.

Cât priveste obligatia de a nu detine în proprietate o alta locuinta este necesar a observa ca textul face mentiunea expresa ca constituie exceptie de la aliniatul 1, deci nu pot cumpara chiriasii care personal, sau membrii familiei lor care au dobândit sau au înstrainat o locuinta proprietate personala, dupa 1 ianuarie 1990. Or, D A V împreuna cu sa D Z C au dobândit proprietatea asupra apartamentului cu nr. 2 din imobilul înscris sub nr. top. 2112 B în anul 1965, prin cumparare, conform înscrierilor de sub B7,8 si 11, 12 din CF 1126 Beius. Prin urmare nu face parte din categoria exceptata expres de al. 7 al art. 9 din L. 112/1995.

De asemenea este esential a observa ca la momentul încheierii contractului de vânzare cumparare al imobilului, nr. 1 din data de 14.01.1998 reclamantul nu depusese cerere pentru restituirea in natura a apartamentului, pentru a beneficia de masurile reparatorii stabilite prin L. 112/1995. Prima notificare a fost formulata de reclamant in anul 2001, prin care de altfel nici nu a solicitat restituirea in natura a apartamentului, ci doar despagubiri, iar a doua în anul 2005, prin aceasta de abia solicitând restituirea in natura.

Având in vedere ca la momentul încheierii contractului de vânzare cumparare pârâta D A V avea calitatea de chirias al imobilului, nu facea parte din categoria persoanelor exceptate de la prevederile art. 9 al. 1 din L. 112/1995 si nu se formulase cerere de restituire din partea mostenitorului fostului proprietar, s-a apreciat ca nu s-au încalcat dispozitiile legale imperative impuse prin L. 112/1995, astfel ca, contractul de vânzare cumparare a fost in mod valabil încheiat, iar capatul de cerere principal, de anulare a contractului de vânzare cumparare nr. 1/04.01.1998 se impune a fi respins ca neîntemeiat. Fata de solutia de respingere a capatului de cerere principal, de care depinde solutionarea capetelor accesorii, cererea de anulare a încheierii de intabulare se impune a fi respinsa la rândul sau.

Tot raportat la solutia ce se impune pentru primul capat de cerere, cererea de anulare a contractului de întretinere autentificat sub nr. 400/08.02.2006, apare ca fiind lipsita de interes, de vreme ce reclamantul nu poate dobândi nici un folos practic prin anularea acestui contract.

Pentru toate aceste considerente, instanta de apel a admis ca fondate apelurile civile formulate de apelantii Primaria B, Comisia Locala de Aplicare a L.10/2001 B, D B si D A V, împotriva sentintei civile nr.23 din 10 ian.2007, pronuntata de Judecatoria B, pe care a schimbat-o în parte.

A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtele Primaria B si Comisia Locala de Aplicare a Legii nr.10/2001 si în consecinta va respinge actiunea formulata de reclamantul F A, în contradictoriu cu pârâtele Primaria B si Comisia Locala de Aplicare a Legii nr.10/2001, ca fiind îndreptata împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

A obligat intimatul sa achite recurentei Primaria Mun. B suma de 48 lei cu titlu cheltuieli de judecata în apel, reprezentând taxa de timbru achitata pentru exercitarea caii de atac.

Nu s-au acordat cheltuielile de judecata solicitate de apelantii D B, D A V intrucat acestea nu au fost dovedite.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs F A solicitând admitere recursului, modificarea în tot a deciziei recurate si în urma rejudecarii pricinii sa fie confirmata în întregime sentinta pronuntata de Judecatoria Beius.

În motivarea cererii de recurs, sunt învederate urmatoarele:

– recurentului nu-i pot fi opuse contractele atacate, întrucât intimatii nu si-au înscris drepturile la CF în momentul initierii procedurilor la Legea nr. 10/2001, el fiind terta persoana fata de acel contract;

– numai prin desfiintarea celor doua contracte se asigura posibilitatea legala pentru valorificarea dispozitiei de restituire, recurentul neavând posibilitatea formularii altei actiuni;

– tribunalul nu a luat în analiza teza covârsitoarei rele-credinte, coniventa si fraudarea evidenta a legii de catre intimatii D si SC E B, astfel, mult prea usor s-a acreditat teza contractului de închiriere valabil încheiat la 13.11.1996, desi nu a existat un alt contract anterior, din moment ce intimatele erau proprietare asupra unuia din apartamente, iar celalalt spatiu a fost ocupat prin extindere;

– în mod gresit a fost înlaturata calitatea procesuala pasiva a celor doua pârâte, din moment ce exista culpa acestora în ceea ce priveste situatia în care a ajuns recurentul;

– nejustificat tribunalul a refuzat analizarea titlurilor detinute de recurent pe de o parte si partea intimata, contract în care, pornind de la jurisprudenta CEDO, în cadrul unei analize comparative a titlurilor este de preferat titlul fostului proprietar;

– prin hotarârea recurata a fost mentinuta o constanta si continua valoare a dreptului de proprietate a recurentului, el fiind pus în imposibilitatea de a-si recupera bunul de care antecesorii sai au fost abuziv deposedati.

În drept sunt invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 si urm. Cod procedura civila, art. 129, 130 Cod procedura civila, art. 480 si urm.. 948 si urm., 962, 963, 966 Cod civil, art. 27 si urm. din Legea nr. 115/1938 si Legea nr. 7/1996, art. 2 ( 1) pct. e, art. 2 (2), art. 43 (1) si (2), art. 45 (1), (2) si (3), art. 47 din Legea nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 74/26.04.2007, Pactele si conventiile internationale la care România este parte cosemnatara, dispozitiile Conventie Europene a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare, intimatele Primaria Municipiului B si Comisia Locala de Aplicare a Legii nr. 10/2001 B au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea ca obiectul cauzei consta în anularea contractului de vânzare cumparare nr. 1/14.01.1998 încheiat între SC E SA si D A, ca atare doar aceste parti pot avea calitatea de pârâti sau intimati în cauza, iar pe de alta parte Primaria Mun. B nu poate avea calitate procesuala pasiva având în vedere dispozitiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicata.

Examinând decizia recurata prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta retine urmatoarele:

Prin Dispozitia nr. 49 din 23.03.2006 emisa de Primaria Municipiului B s-a aprobat restituirea în natura a cotei de 1/2 parte din imobilul situat în B, str. A S, nr. , înscris în cartea funciara nr. 1126 Beius, cu nr. top. 2112, catre F A.

În baza actului mai sus indicat, la data de 11 aprilie 2006, sub B 17 a fost efectuata înscrierea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 parte din teren cu titlu de restituire în natura în favoarea lui F A.

Este de subliniat ca dispozitia de restituire aflata în discutie ( fila 8 din dosarul tribunalului) viza cota de 1/2 din întregul imobil descris anterior, iar acesta este compus din doua apartamente, astfel cum rezulta din notatiunea efectuata sub B.10. Unul dintre apartamente – respectiv apartamentul nr. 2 – a facut obiectul contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 327/1965 din 29 martie 1965 de fostul Notariat de Stat al Raionului B, dreptul de proprietate asupra acestuia fiind întabulat cu titlu de cumparare si partaj în favoarea numitelor D Z C si D A V, drept dobândit de la fosta proprietara înscrisa sub B.2, F B, nascuta R. Ulterior, D A V a dobândit prin cumparare si celalalt apartament din imobil, sens în care a fost încheiat contractul de vânzare cumparare nr. 1/1998 cu SC E B, acesta vizând apartamentul nr. 1, asupra caruia anterior fusese întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, acesta din urma preluând imobilul, potrivit înscrierii de sub B.9, în baza Decretului nr. 111/1951.

Aspectele relevate anterior pun în evidenta faptul ca în momentul încheierii contractului de vânzare cumparare nr. 1/1998, D A avea în proprietate apartamentul nr. 2 din imobil, si în pofida acestui fapt, în scopul achizitionarii apartamentului conform Legii nr. 112/1995, a declarat prin actul autentificat sub nr. 3184 din 13.11.1996 la Biroul Notarului Public I T ( fila 92 din dosarul judecatoriei) ca nu a dobândit si nici înstrainat locuinta proprietate personala în orasul B, ea declarând ca este doar chiriasa a cotei de 1/2 din locuinta, si aceasta în conditiile în care era proprietar tabular a unei cote parti din imobil.

Procedându-se astfel, fara îndoiala ca au fost eludate prevederile Legii nr. 112/1995, astfel nu numai ca, la dosarul cauzei, nu exista contractul privind închirierea apartamentului nr. 1 pe perioada anterioara survenientei contractului încheiat la data de 13.11.1996, dar este de retinut ca actul de vânzare cumparare atacat s-a întemeiat pe o declaratie ce nu corespunde realitatii, el având astfel o cauza ilicita, iar potrivit disp. art. 966 din Codul civil obligatia nelicita nu poate crea nici un efect. Mai mult, au fost nesocotite si dispozitiile art. 9 alin. 8 din lege, în conditiile în care la data de 8 februarie 2006, intimata pârâta a înstrainat apartamentul cumparat de la Stat, sens în care a încheiat cu intimatul D B contractul de întretinere autentificat sub nr. 400/2006, fiind încalcata interdictia impusa expres în textul anterior indicat. Acest ultim act translativ este lovit de nulitate si din perspectiva prevederilor art. 48 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 10/2001, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, care interzice înstrainarea în orice mod a imobilelor vândute în baza Legii nr. 112/1995 pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunilor formulate de fostii proprietari si mostenitorii lor, iar în speta demersul recurentului reclamant în scopul restituirii în natura a fost rezolvat abia în 23 martie 2006.

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a primit o rezolvare corecta din partea judecatoriei, având în vedere ca una dintre cererile cu judecarea carora a fost sesizata instanta rezida în obtinerea unei solutii de rectificare si restabilire a situatiei anterioare de CF de sub B 10 – pozitie sub care apare înscris dreptul de proprietate al Statului Român -, si respectiv de autorizare a întabularii dreptului de proprietate al reclamantului asupra apartamentului nr. 1 în baza dispozitiei nr. 49 din 23.03.2006 emisa de Primarul Mun. B în temeiul Legii nr. 10/2001, prin urmare nu poate fi tagaduita calitatea procesuala pasiva a celor doua parti pârâte, în conditiile în care conflictul judiciar vizeaza si aducerea reclamantului în imposibilitatea valorificarii dreptului conferit acestuia prin actul despre care s-a facut vorbire mai sus, date fiind operatiunile efectuate în cartea funciara.

Legala se dovedeste a fi si solutia data de instanta de fond exceptiei privind prescrierea dreptului la actiune în conditiile în care acest drept s-a nascut odata cu înscrierea în cartea funciara a dreptului de proprietate în favoarea intimatei cu titlu de vânzare cumparare sub B 14 în temeiul contractului nr. 1/1998, a carui desfiintare se cere în prezentul proces, problema de altfel dezlegata în mod irevocabil prin decizia civila nr. 699/2008 -R a Curtii de Apel Oradea.

Cât priveste hotarârea Katz pronuntata de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, este de retinut ca prin aceasta hotarâre, Curtea a constatat încalcarea prevederilor Conventiei în situatia existentei a doua titluri de proprietate validate în justitie pentru acelasi bun, situatie care nu este identica si nici macar asemanatoare cu cea existenta în speta de fata.

Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, a admis recursul, a modificat în întregime decizia, în sensul ca a respins apelurile, pastrând în totalitate sentinta judecatoriei.

În baza disp. art. 274 din Codul de procedura civila, partile intimate au fost obligate în solidar la plata sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în apel si respectiv în recurs.