Prin sentinţa civilă nr. 1946 din 13.03.2009 pronunţată de Judecătoria Oradea, s-a respins cererea formulata de reclamanta M.F.A. in contradictoriu cu paratul B.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, asa cum rezulta din inscrierea de sub B 3 din CF 77986 Oradea, cu nr. top. 3995/38/17, pârâtul este proprietar asupra apartamentului in litigiu. La data achizitionarii acestui imobil, părtile se aflau in relatii de concubinaj.
S-a retinut că potrivit art. 30 alin. 1 C. fam., bunurile dobandite in timpul casatoriei de catre oricare dintre soti sunt de la data dobandirii lor bunuri comune ale sotilor, iar conform alin. 2, orice conventie contrara este nula. Aceste text de lege consacra dreptul de proprietate in devalmasie al sotilor, singurul caz de devalmasie legala, particularizandu-se prin aceea ca titularii sai nu au determinata nici macar o cota parte ideala matematica din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefractionate in materialitatea lor. Prezumtia comunitatii de bunuri opereaza doar in favoarea sotilor si nu in favoarea concubinilor.
Faptul că reclamanta a pus la dispozitia paratului sume de bani in vederea dobandirii imobilului sau bunurilor mobile nu îi dă decât un drept de creanta impotriva concubinului pe numele căruia s-a dobandit imobilul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M.F.A., solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii cererii de chemare in judecată.
Tribunalul Bihor, prin decizia civ. nr. 801/R/2010 a admis ca fondat recursul declarat si a casat sentinta atacat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare retinand urmatoarele:
In ce priveste bunurile dobândite de concubini, regimul comunităţii de bunuri nu foloseşte concubinilor, deoarece concubinajul este în afară de lege, iar statul ocroteşte numai căsătoria (art. 1 alin. 1 şi 3 codul familiei).
În raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispoziţiile din dreptul comun care reglementează proprietatea pe cote-părţi, în măsura în care este dovedită existenţa unei asemenea proprietăţi.
Aşadar în cazul concubinilor nimic nu împiedică să se constate existenţa unui drept de proprietate comună pe cote-părţi al concubinilor asupra bunurilor dobândite de ei, în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea lor, stabilită prin probe.
Rezultă că, în cazul concubinilor, bunurile devin proprietatea comună pe cote-părţi pentru fiecare, în proporţia în care a contribuit la achiziţionarea lor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a făcut actul de cumpărare, iar dovada cu martori este admisibilă pentru a se dovedi contribuţia concubinului la achiziţionarea unui bun.
Contribuţia concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul convieţuirii lor este o chestiune de fapt şi poate fi lămurită pe baza probelor ce se administrează. În cazul concubinajului, dovada proprietăţii indivize trebuie făcută în raport de fiecare bun, nu în raport de totalitatea bunurilor.
In speta reclamanta, prin actiunea formulată, a solicitat să se constate existenţa unui drept de proprietate comună pe cote-părţi asupra bunurilor dobândite in timpul relatiei de concubinaj cu paratul, respectiv cota de 1/3 parte in favoarea acesteia in cazul bunului imobil si cota de ½ parte in cazul bunurilor mobile si sa se dispuna partajarea acestora.
Pentru a dovedi contribuţia la dobândirea bunurilor în timpul convieţuirii cu pârâtul, reclamanta a propus probe testimoniale, respinse in mod nejustificat de către instantă, reclamanta fiind lipsita de posibilitatea de a-si dovedi sustinerile
