1. Acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului de a muta construcţia edificată la o distanţă foarte mică de proprietatea reclamantului are ca scop obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să asigure normala punere în valoare a imobilului proprietatea reclamantului, astfel că acţiunea are natura juridică a unui act de administrare care nu presupune ca acţiunea să fie introdusă de către toţi coproprietarii (respectarea regulii unanimităţii).
Astfel fiind, critica referitoare la încălcarea formelor de procedură, prin faptul că acţiunea a fost formulată numai de către unul dintre coproprietari, nu determină incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
2. Câtă vreme pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională prin care să solicite grăniţuirea proprietăţilor vecine şi, în raport de aceasta, verificarea amplasării construcţiei reclamantului în raport de proprietatea sa, nu se poate cerceta în căile de atac dacă imobilul reclamantului este amplasat sau nu pe terenul pârâtului.
(Decizia nr. 751 din 18 octombrie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 30.10.2001, reclamantul C.l. l-a chemat în judecată pe pârâtul B.G., pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la mutarea construcţiei edificate în spatele casei reclamantului.
în motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul este proprietarul imobilului situat în Bucureşti, sector 4, iar în urmă cu aproximativ un an şi jumătate, pârâtul a început edificarea unei construcţii. Acesta a ridicat un zid de beton cu fundaţie în spatele casei reclamantului, pe toată lungimea acesteia, la aproximativ 30 cm distanţă de casă.
Prin Sentinţa civilă nr. 801 din 11.02.2003, Judecătoria Sectorului 4 a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât să desfiinţeze zidul edificat în spatele locuinţei reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că amplasarea de către pârât a zidului la o distanţă de 20 cm faţă de locuinţa reclamantului încalcă dispoziţiile art. 610 din Codul civil şi ale Legii nr. 50/1991, republicată, care impun ca orice construcţie să se realizeze numai cu respectarea autorizaţiei de construire. Pârâtul nu a respectat distanţa de 65 cm faţă de locuinţa reclamantului, distanţă menţionată în schiţa ce însoţeşte proiectul pentru autorizaţia de construire. Instanţa a apreciat ca neîntemeiate susţinerile pârâtului referitoare la necesitatea grăniţuirii proprietăţilor celor două părţi înaintea formulării acţiunii de faţă, atâta timp cât pârâtul nu a solicitat grăniţuirea pe cale reconvenţională, iar limitele celor două proprietăţi sunt evidenţiate chiar în schiţele depuse la dosar de către pârât.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1582 A din 15.09.2003 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a lll-a civilă.
în considerentele deciziei s-a reţinut că prima instanţă a făcut o analiză pertinentă a probelor administrate în cauză şi a reţinut corect, pe baza înscrisurilor depuse şi a expertizei tehnice efectuate, că zidul edificat de pârât se află la o distanţă de numai 20 cm faţă de locuinţa reclamantului, deşi, potrivit schiţelor din proiectul tehnic pentru obţinerea autorizaţiei de construire, acest zid trebuia ridicat la o depărtare de 65 cm faţă de imobilul deţinut de reclamant.
împotriva acestei hotărâri, apelantul a declarat recurs, critica privind următoarele aspecte:
1. Reclamantul nu are calitate procesuală activă.
Imobilul deţinut de reclamant a fost moştenit de către C.I., B.A. şi B.M., ca patrimoniu de fapt, fără a deţine titlu de proprietate. întrucât reclamantul a promovat acţiunea singur, fără ceilalţi coindivizari, reclamantul nu are calitate procesuală activă.
2. Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 610 din Codul civil şi ale Legii nr. 50/1991, republicată, care nu prevăd distanţa legală dintre două imobile vecine.
Din schiţa efectuată de către expertul cadastral rezultă că imobilul reclamantului este amplasat pe terenul pârâtului mai mulţi centimetri, iar distanţa dintre imobile este suficientă pentru a se face eventuale renovări. Reclamantul a indus în eroare instanţele prin prezentarea schiţei cadastrale a terenului, din care rezultă faptul că distanţa dintre imobile este de 65 cm, însă aceasta nu este respectată, întrucât imobilul reclamantului se află amplasat pe terenul pârâtului.
Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate în celelalte etape procesuale, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
1. Prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat obligarea pârâtului la mutarea construcţiei edificate la o distanţă foarte mică de proprietatea reclamantului.
întrucât scopul urmărit prin promovarea acestei acţiuni a fost obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să asigure normala punere în valoare a imobilului, proprietatea reclamantului, acţiunea are natura juridică a unui act de administrare.
Drept urmare, nu era necesar să acţioneze toţi coproprietarii, critica neîncadrându-se în prevederile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă;
2. Deşi recurentul şi-a întemeiat în drept cel de-al doilea motiv de recurs pe prevederile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, din dezvoltarea acestuia Curtea a apreciat că se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în raport de care l-a şi analizat.
Conform planului de situaţie depus de recurent, peretele construcţiei noi, edificată de acesta, trebuie să fie la 65 cm de construcţia existentă.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că recurentul a construit la o distanţă de 20 cm de clădirea veche.
în consecinţă, apreciind că se impune desfiinţarea zidului astfel construit, ambele instanţe de fond au făcut aplicarea corectă a legii, întrucât, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, republicată, construcţiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire.
Nerespectând planul de situaţie, în lipsa unei noi autorizaţii de construire, recurentul nu poate invoca faptul că soluţia de demolare a zidului a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Câtă vreme pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională prin care să solicite grăniţuirea proprietăţilor vecine, şi în raport de aceasta, verificarea amplasării construcţiei, nu se poate cerceta, în căile de atac, dacă imobilul reclamantului este amplasat sau nu pe terenul pârâtului.
Faţă de cele ce preced, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
