Cum în speţă litigiul este evaluabil în bani, obiectul lui fiind de 40 milioane lei noi, nefăcând parte din categoriile exceptate de textul citat, este evident că, competenţa materială a judecăţii în primă instanţă aparţine tribunalului şi nu judecătoriei, cum greşit s-a reţinut.
Cum în speţă litigiul este evaluabil în bani, obiectul lui fiind de 40 milioane lei noi, nefăcând parte din categoriile exceptate de textul citat, este evident că, competenţa materială a judecăţii în primă instanţă aparţine tribunalului şi nu judecătoriei, cum greşit s-a reţinut.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 56/A/9 septembrie 2010)
Prin sentinţa civilă nr. 1121 din 24.02.2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins ca neîntemeiată excepţia netimbrării cererii, invocată de pârâţi; s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a Comisiei de Recrutare-Încorporare de pe Lângă Centrul Militar Judeţean Bistriţa-Năsăud şi, în consecinţă respinge acţiunea faţă de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei entităţi fără capacitate procesuală.
S-a respins acţiunea formulată de reclamantul Gavriloaie Dumitru-George în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Legislaţie şi Asistenţă Juridică, prin UM 02513 M.AP.N Bistriţa, prin Comisia de Recrutare –Încorporare de pe lângă UM 02513, Moldovan Erzsebet, Ionescu Alexandra-Crăiţa, Marga Mircea-Alin, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs reclamantul.
Examinând hotărârea pronunţată prin prisma excepţiei invocate din oficiu, tribunalul reţine că obiectul pricinii este unul în pretenţii, deci evaluabil în bani, suma pretinsă de către reclamant cu titlu de despăgubiri provenite din fapte penale fiind de 10 milioane de euro, aproximativ 40 de milioane de lei noi.
Potrivit art. 2 pct.1 lit.b, din Codul de procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanţă, ca excepţie de la plenitudinea de competenţă instituită în favoarea judecătoriilor, „procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei ( 500.000 lei noi), cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor în materia fondului funciar….”
Necompetenţă este una de ordine publică potrivit art. 159 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţia putând fi invocată chiar şi din oficiu , în orice stare a pricinii.
Aşa fiind, tribunalul constată că hotărârea atacată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, şi prin urmare în baza art. 297 alin.2 din Codul de procedură civilă, va admite apelul, va anula hotărârea pronunţată şi va reţine procesul spre judecare.
